Fantezii Erotice

"Daca pe lume exista iertare si daca tu ma poti ierta

Jarta-ma pentru dimineti fara soare, pentru tristete aduse-n viata ta

Si iarta-mi mainile ca au uitat de-atata vreme sa te mai mangaie

Si gandurie iarta-mi c-au plecat si drumul inapoi nu vor sa-l stie

Poate ca eu sunt vinovat. nu mai stiu bine... dar pentru raui ce ni sa-ntamplat

Tu iarta-ma, iubita mea... numai pe mine.

Cineva ma intrebat odata ia ca me gandesc cand sunt singur... iata ia ce ma
gandesc:

Coborand treptele povesti si manat din spate de vantul disperarii mi-am dat seama
ca nu are rost sa mai visez. Sunt prins în mrejele propriei fantezii. Sunt o poveste
cu mine luptandu-ma cu mine, o poveste pe care o repetla nesfarsit, aceleasi
roluri, aceeasi actori, aceeasi recuzita, acelasi decor, aceeasi spectatori, acelas
inceput, cuprins si acelas final. O poveste ce nu merita povestita, ce nu merita
amintita, fara mister, fara miraculos, fara impresionari sau reprezentari in
perspective. E o poveste fara povestitor. Doar un vis al unui visator, un vis despre
iubire... visez si nu-mi pasa de lumea din jur, visez la o realitate, Cel putin asa-mi
place sa-i spun, o realiate, realitatea mea, realitatea pe care mi-o doresc, pe care
o vreau, pentru care lupt si n care continui sa cred cu toate fiinta mea, nimeni si
nimic, nu va putea sa mi-o fure vreodata. Realitatea asta, imi ocupa visul, sau este
invers? nu o sa stiu vreodata si nici nu stiu daca vreau sa stiu. Subiectul? care ar fi
subiectul acestei realitati? Dragostea, banuiesc!

Dragostea nu existat! este doar o scormoneala de bijutier, iubirea este doar un vis
a celor ce se plictisesc de viata si vor sa schimbe ceva, iubirea este un vis frumos,
care este si mai frumos pt ca dureaza atat de putini! Si ma intreb, unde-i farmecul?
De ce-mi place sa visez? De ce ma imbat cu apa chioara? Pol trai asa cum sunt cu
adevarat, indiferent si nestatornic, fara principii, fara valori sau idealuri, de ce
rebuie sa visez la ceva ce nu sunt si nu am fost vreodata? Oare cand o sa mor, o
sa ma intalnesc cu aceasta realiate,... si daca nu o s-o suport? Poate este doar o
pasare cu aripile rupte, un cantec de lebada, o soapta în adierea vantului inghetat,
o stea cazatoare de la nastere sau poate,... este intradevar iubirea ce-si cauta
lipsita de speranta aleanul printre nesemeni si nehotarati

Ce caut aici acum, in fata acestui laptop ce nu-mi apartine? Cui ii scriu si despre
cine? Probabil ca, singuratatea incearca sa-mi consume si ulimele clipe de
speranta, incercand din propria-i initiativa, sa-mi dea aliura unui ganditor, unuia ce-i
plac profunzimile, unuia. ce vede în mitoza gandurilor nesfarsite un sti de viata, un
mod precoce de autoaparare în fata meschinitatii si nesimtiii ce-i umple viata, un
mincinos si un inselator ce-si gaseste iertarea în proprie-si cuvinte, cugetari,
interpretari si aberatii. Ma indariesc impotriva mea si refuz sa cred ca exista o
realitatea ceruta, impusa sau trasata de alti pe care sa nu o pot schimba. Parca as
î un vesnic cautator de negasit, unul care inca nu stie ce cauta, pe cine sau
unde,... se cauta pe ef? cauta pe cineva sau ceva? De fapt, ce rost ar avea sa ma
opresc?

Cineva mi-a spus intro zi ca nu am inima, de fapt mi-a spus ca nu poate s-o mai
auda batand... Dar asta ce inseamna? Ca nu am inima... Sau cel putin nu bate... si
de ce ar bate? Pentru cine? Pentru mine? Pentru cel-tara-de-inima? Care habar
nu are ca nici macar nu are inima? De ce ar bate? Nici un folos nu ar avea... ar fi
nuti... s-ar simti la fel... muribund intr-o lume a mortilor... si un mormant al tuturor
valorilor omenesti, Da, imi place sa ascult. Imi place sa-tni ascult inima batand, dar
nu pentru mine. Pentru ca pentru mine singur ea nu ar bate. Nu are de castigat
nimic, se oboseste in zadar. Nu intelegi nimic, nu? Asta e si scopul, sa ma fac
neinteles. Ca mereu am cautat sa fiu inteles, dar parca nimeni nu vorbea limba
mea, parca toli se uitau la mine ca la un anume om nebun. De aceea am incetat sa
ma fac inteles. Si am sfarsit prin a ma face neinteles, ca tot aia e... e mai bine asa:
Cred ca m-am facut atat de neinteles, incat nici eu nu ma mai inteleg. Dar e bine si
asa. Cel putin nu mai lucreaza si neuronul meu degeaba. Si asa mai departe, toata
lumea vie dinauntrul meu va inceta sa mai existe, va intra în repaos. Si voi muri si
ai; Ca doar eu am mai ramas. doar eu si cu mina.