Fantezii Erotice

Mi-am trait intreaga viata sub puterea modului meu de gandire dominand parca
necesitati, nevoi, dorinte, pacate sau succesuri, crezand, sperand ca nu voi putea
masura niciodata iubirea, fericirea sau durerea n asa fel încat sa ma tem de ele, sa
e pierd sau sa le castig. M-am amagit cu idei despre dragoste prea multa, prea
intensa, prea totala, o dragoste ce nu-mi va ingadui nimic nai mult decat puterea
de a spera a iertari, la schimbari, o dregoste ce-mi va umple inima atat de
desavarsit încat, intro buna zi, aceasta dregoste nu se va muta în iumea urii, pe o
cale misterioasa a deziluziei, o dragoste ce nu va bate niciodata în poarta lacrimilor
cerandu-si iertare, o dragoste ce poate renaste si poate naste, sanse.... Deseori
mi-am pus intrebari daca as putea sa mor din cauza unei astfel de dragoste si cu
loate ca ea mi-a raspuns tot de atatea ori, venind singura în intampinarea mea,
miscandu-imi sufletul, indreptandu-l, calauzindu-ma pentru perioade de timp,
facandu-ma sa cred ca sunt un om nascut bun, chiar m-a convins uneori ca este
singurul motiv pentru care merita sa traiesti întemeind o relatie pertecta intre mine
si cerererile ei, intre mine si ofertele ei.. eu, perfid si neincrezator, am legat
aceasta dragoste de feminitate pana in cele mai marunte aspecte nereusind sa ma
maturizez, nereusind sa inteleg cu adevarat sensul si tributul ce trebuia plati în
schimbul ei. Am cautat pricini sa ma ridic deasupra ei, s-o domin ca si cand eram
fauritorul, eram creeatorul ei, am ajuns pana acolo incat sa ma mandresc cu
semnele ce nu apartineau ideii intelepte de supunere, cautand acele legaturi bizare
ntre frumos si iubire, intre satisfactie si iubire, intre implinire si iubire, intre erotism
si iubire, ceea ce m-a condus intrun dezechilibru total, intrun neformat inconstient
ai proprie-mi personalitati care avea nevoie de dovezi nenumarate dar constiente,
bine intuite si bine formulate, hranidu-imi spiritul si trupul cu distractii de moment pe
care le puneam pe cele mai inalte varfuri ale intelepciunii mele, razand în dreptul
meu, de cele mai multe ori singur, de presupuse victorii sau cuceriri orgolioase.
Pe masura ce inaintam, se sclupta in finta mea o viziune ce-mi cerea amanari
asandu-ma tece ca si marmura in fata vinei, in fata dorintei de iertare,
transformand adevarata iubire in iubirea mea, schimband adevarata dragoste in
dragostea mea si... lasand aceasta iubire a se transforma dupa fiecare trecere a
timpului, umplut de trupuri, umplut de minciuni, umplut de propriul eu, in mici si
marunte satisfactii de moment, în neinsemnate izbutiri asupra mintii si dorintei unor
amarate de femei, care se lasau usor manevrate de dibagia minciunilor mele,
cuvinte ce nu aveam decat un singur scop si anume, alimentarea erorii in care
traiam. Acum sunt doar victima propriile-i alegeri, propriile-i greseli si minciuni,
devenind un prostituat al propriumiului Eu, vanzandu-mi puterile pe un pret
derizoriu, asezate pe tarabele inselatoare ale traticului de incertitudini, lasandu-i
universul“ cotropit de dureri si regrete, ce nu vor trece niciodata. Am iertat
intotdeauna, oameni, fapte, intamplari sau prescrise, insa nu am reusit sa ma
impac cu mine, nu am reusit sa-mi modelez caracterul in asa fel incat sa pot sa fu
jertat pentru ceea ce sunt sau nu sunt.

ertarea nu presupune si inaintarea, nu presupune negocierea, nu presupune
nici macar acceptarea faptelor pe care vrem sa le iertam, rostul iertarii inseamna
de fapt incurajare, a incuraja pe cineva sa nu mai greseasca, ca se afla în fata unei
inte superioare si nu mandre, pe care a facul-o in mod stupid si prosteste sa
sufere, si fara sari spuna, iertarea i! va face sa regrete ca nu s-a comportat ia
inalimea asteptarilor, Ia inaltimea purtarii pe care o primea în schimb... Nevoia de
jertare este o caracteristica a vietii sufletesti iar neglijarea sau neinfaptuirea ei ne
a tulbura echilibrul pentru TOTDEAUNA