Fantezii Erotice

Viata, un umorist de geniu care compune cu noi si despre noi o mare comedie, ca
mai apoi, subti! si tacut, sa rada, pentru ca nu-i cunoastem intelesul. Ne ascundem
pas cu pas de orice gasim, cuvinte, greseli, fapte si intr-un tarziu prea devreme, de
umbrele trecutului
As vrea sa incep acest eseu ca si o prima insemnare a anului in care m-am
hotarat iarasi sa scriu, dar nu-mi gasesc cuvintele, nu ca nu ar exista, cred ca sunt
doar prea dureroase, deschid rani si nu tmai vreau... au fost prea multe tristeti si
lacrimi anul trecut si acum sper ca voi avea parte de ceva special.

O anule!! Opreste zborul acestor amintii, ce prea frumos si trec mirajul, opreste-le
ca-n urma lor, sa nu mai lase iarasi... dorti
As vrea sa nu-ti mai dedic gandurile mele, femeie, dar oare stiu a face asta?

Oare pot sa ma ascund de ce simt?

inainte sa te intalnesc nu stiam mai nimic, nu stiam ce-i iubirea, nu o cunoastearm,
nici macar nu ma gandeam ia ea, cu alte cuinte aveam o viata linistita, traiam
impacat, pot chiar spune ca ma consideram implinit, nu neaparat fericit, dar seara
cand puneam capul pe perina adormeam brusc fara sa am vreun gand care sa ma
macine, nu ma intrebam ce va fi maine sau ce a fost ieri, acolo în acel context al
vieti mele ai aparut tu si ai inceput sa desenezi capodopera perfecta a dezastrului
pacatos, ai inceput sa desenezi n ploaie în viata mea, forme si sentimente ce pana
a ține, credeam ca nu exista.

Si acum imi amintesc, acea vanatoare de umbre ascunse undeva în spatele
ungilor si miraculoaselor discuti seara tarziu, cuvinte ce ne-au adus în mirajul
neincetat al descoperiri

Poate te intrebi ce fac, probabil ca nu, eu în mod sigur ma intreb daca te intrebi,
asa ca cel putin am un raspuns ia o ntrebare,... despre celelalte habar n-am!

Daca pentru o clipa as uita ca nu sunt decat un vesinic indragosti de tine, cu
siguranta mi s-ar oferi o alta sansa, fara indoiala as putea sa ma gandesc la tot ce
spun fara sa spun fot ce gandesc. Apreciez valoarea unui gand, apreciez valoarea
unui gand despre tine, apreciez valoarea ta, si nu pentru ceea ce valorezi, ci pentru
ceea ce insermni tu cu adevarat dincolo de pret, de oferta sau de cererea societati,
Cv-ului sau valorii financiare.

Ma trezesc cand altii dorm de teama ca nu cumva în acel fiecare minut în care
dorim, sa pierd acele 60 de secunde în care ma pot gandi la tine, ma opresc cand
ali merg ca nu cumva pasul facut sa ma duca mai departe de tine, merg cand alti
se opresc ca nu cumva pasii facuti de tine sa te depateze de mine.... tac cand alti
vorbesc si vorbesc cand alti tac dominat de dorinta de a fi observat sau bagat in
seama, dar totul este un vis, acelasi vis desenat in picaturi de ploaie!

Traiesc indragostit de dragoste, iubind iubirea, a ta sau a mea, dar ce conteaza?
Stiu ca daca mi s-ar oferi o alta sansa, mi-as infrunta destinul, m-as imbraca
simplu, mi-as ascunde orgoliul si poate chiar si masculitatea si, as cadea în
genunchi, iasandu-mi sufletul si inima goale ca sa nu simt durerea, n-as iasa o
singura clipa sa treaca fara sa-ti arat cal de mult te iubesc, as incerca Sa descopar
perfectiunea in timpul escaladerii ei, uitand ca ajuns sus, pe vari, urmeaza caderea,
dar... dacatt!

Fiecare isi are un loc într-o anumita iubire cu totul speciala si diterita de celelalte ce
vin repede si trec la fel, dar nu fiecare stie ca cel mai rau lucru care i se poate
intampla, este sa te obisnuiesti cu locul ala pe care îl ai. Esti incantat cand stai pe
ei, te simti unic in locul ala, este al tau si doar pentru tine, iubesti esti iubit, fericesti
esti fericit, oferi si primesti, traiesti si simti, dar vine o clipa cand timpul, acel
umorisit al dezamagirii nu ezita si nu este vina lui ca n-a intarziat, e doar simpla
incompetibiitate dintre inima ta si locul tau in iubirea ta, pentru ca poli primi mai
mult decat ai nevoie si asa se creeaza un rest, pe care il calci în picioare
neapreiindu-1, asa incep acuzatile, asa incep intrebarile despre "ochii care plang
neincetat”, despre tristetea zilelor umbrite de nevoi si dorinte supuse tacerii, incepi
sa te rupi de lume incercand sa fugi de vina imaginara ca nu esti ceea ce trebuie,
ca nu poti sa oferi pe cat primesti si... inseli, te inseli pe tine, ii inseli pe alti prin
ine.

Ti-e frica de ceea ce ai strans în tine, ti-e frica sa renunti ca nu cumva sa ramai cu
mai putin decat nimic, experimentezi tacerea care-ti vorbeste neincetat si-i spui
"Doamne, cat de mult te pot iubil! * dar este oare asa?!... sau doariti consumi
prezentul ignorand increderea în tine, supanandu-te ia un antrenament al uitarii
care face ca gandirea si inima sa se roleasca pe loc si, din aceasta rolire în gol,
paradoxal, odata cu trecutul dispare si vitorul. Ramane doar azi, doar prezentul,
unde zadamic incerci sa crezi si sati impui ca nu-i continuu, locuiesti deja cu finta
intr-o dimensiune a timpului care s-a dus si asta inseamna, o moarte lenta si
siaura a identitatiitt