DINCOLO DE ZAMBET
Din fuga trenului...
Fata ridica ochii de pe cartea pe care o citea si intalni privirea lui insistenta.
Se aflau fata in fata, la doar cativa pasi unul de celalat
Ei se gandi ca profilul ei profund feminin era interesant si-i amintea vag de o
statuie dintr-o piata ateniana vizitata candva.
Era insa mai interesat de capacitatea ei de a-i suporta privirea insistenta, directa
o privire de o obraznicie spediica urmasilor lui Adam.
Ea isi asternu privirea peste carbunii ochilor lui, o cobori apoi peste nasul cam
gros si, în cele din urma, peste buzele-i frumos desenate. li zambi fara sa-si dea
seama de ce o face si în acelasi timp se simti bucuroasa de fapta ei buna.
"De zambet are cei mai mult nevoie cei care nu poate oferi, gandi ea si si
lumina privirea.
11 vazu apoi cum infloreste sub privirea ei la fel de subtii precum se infioara florile
cand trec de ia raceala rasaritului la caldura apusului
Ei isi spuse ca viata are un alt gust atunci cand o femeie îi infrunta cu un zambet
obraznicia priviri si simti cum se imbata sub dulceata zambetului statuetei grecesti
Surase si el. Lumea deveni brusc un loc teribil de placut pentru amandoi si fiecare
i fu recunoscator celuilalt pentru asta.
Vraja fu rupta atunci cand trenul ei se puse în miscare.
Trenul lui ramase pe loc ... paralela singurateca. Peste un minut i purta si pe el în
celalalt sens.
Fata si baiatul continuau sa isi zambeasca în gand în timp ce se indepartau tot
mai tare unul de celalalt
EI simti ca e un idiot si ca toctmai si-a ratat sansa vietii aceea de a fi impreuna cu
EA „jumatatea lui perfecta de mar. "As fi putut fi cu ea, doar cativa pasi ne
desparteau. * Zambetul se sterse si listetea il cotropi. Se simtea atat de mizerabil
incat ii veni sa planga. Stia ca - de acum - lumea lui era un Joc teribii de pustiu si uri
din tot sufletul sau masina de fier care-i tragea inainte... kilometru dupa kilometru,
catre nicaieri
Insensibii, trenul LUI suiera purtandu-1 spre o noua gara.
Trenul E! se afla deja departe.
lar ea se afia in acelasi compartiment, gandindu-se ia surasul strainului
!si cobori privirea peste paginile cartii si randurile-ijucara sub ochi. Nu intelegea
mai nimic
inchise cartea si o aseza langa ea.
Isi freca amandoua palmele transpirate de pantalon si simti prin stofa raceala
protezelor de otel. Uita fulgerator zambetele gemene, uita povestea frumoasa din
carte, uita tot.
Isi aminti ca nu va mai putea sa paseasca niciodata tara cele doua carje asezate
alaturi si fara protezele de otel care-i incingeau picioarele.
Zambetul i se sterse si tristetea o cotropi. Se simtea atat de mizerabi incat i veni
sa planga.
Stia ca - de acum - lumea ei era un loc teribil de pustiu si uri din tot sufletul ei
masina de fier care o tragea inainte... kilometru dupa kilometru, catre nicaieri
insansibil si trenul EI suiara nurtanil-a Snre a noua gara.