Fantezii Erotice

* 22 iunie 2005

mi place sa cred despre mine ca sunt un stalp de baza al societații

Am muncit mult pana a varsta de 48 de ani iar rezultatele sunt pe masura: sunt
Numarul 1 al judecatoriei din urbea mea, oamenii ma respecta, am o viata de
familie fericita si, ceea ce imi gadila cel înai tare amorul propriu, am ajuns astfel
prin forte propri, fara sa ma manjesc, fara cosmaruri nocturne care sa-mi
aminteasca eventuale compromisuri joshice din trecut.

Ce-as putea sa-ti doresc mai mult?

28 iunie 2005

Hmm... spusesem zilele trecute ca nu fac compromisuri, dar azi a venit la mine
sora-mea rugandu-ma sa intervin pentru nepoata mea, Altonsina. Tocmai a
terminat liceul si tocmai s-a eliberat un post de secretara la judecatorie. Puteam s-o
refuz? Am dat un telefon si i-am rezobvat problema. Viata, viata.

7 iunie 2005

Ziua copilului. Fata mea... comoara mea. Parca ieri invata sa mearga si azi e
ditamai domnisoara. A trecut si Allonsina pe la noi (sunt de o seama) si au iesit
impreuna în oras. Ce nume are si nepoata-mea asta... probabil ofiterul starii civile
fusese beat cand ii completase certificatul de nastere.

Acum citeva zile s-a prezentat la serviciu... mica, speriata cu ochi iscoditori. Era
impreuna cu prietenul ei, Raul, un student ia medicina. Le-am prezentat
judecatoria, personalul, sarcinile de serviciu.

Simt ca am un rol ingrat: rolurile de unchi si de sef se amesteca si nu stiu cu
certitudine unde e inia ce le separa. Sper sa nu-mi faca problerne.

15 iunie 2005

Blestem... Azi, în pauza de masa, chatuiam relaxat pe mess cu o prietena intima
din studentie, avocata în orasul X.

S-a deschis o noua fereastra de convorbire cu Alfonsina în care imi cerea niste
lamuriri legate de unele chestiuni de servici.

Nu sunt obisnuit sa discut pe doua sau mai multe ferestre deodata.

Atentia mea distributiva a luat-o razna si iata ce i-am trimis Alfonsinei: *
inchipuieste-ti ca te sarut usor pe gat si ca imi plimb cu neastampar mana sub fusta
ta cautand desparlitura fierbinte... ti mangai cu nesat piersicuta zemoasa. Tremur
la unison cu tine, dragostea mea si nu ma mai satur sa culeg de pe buzele tale
soaptele tale fierbinti. Mie dor sa ne iubim si as face-o chiar acum daca nu ar fi
atatia neinvitti în jurul meu care sa ma deranjeze mereu.

Asta a primit Alionsina. lar prietena mea a primit lamuriri legate de dosarul cutare.
M-am speriat, am incremenit si primul iucru care mi-a veni. în minte a fost sa scot
urgent calculatorul din priza.

Tot restul zilei am fost nauc. Nici nu mai stiu ce am spus si facut în cele 3 procese
pe care le-am mai avut pe rol.

M-am strecurat în parcare ca un raufacator, m-am suit in masina si am fugit
departe... cat mai departe de oras. Nu stiu ce-o sa fac maine.

71 iulie 2005

Totul e bine cand se rezolva cu bine. A trecut aproape o luna de ia incidentul
amintit, dar Alonsina pare sa ignore cu tact gafa pe care am facut-o. li sunt
recunoscator pe chestia asta, desi ma simt nelalocul meu de fiecare data cand vine
prin birou la mine sau cand ma abordeaza pe mess cu o intrebare sau alta.

Totusi... azi treceam pe hol si am observat prin usa intredeschisa cum lucra ia
calculator nepoata mea. Calma, serioasa, avand un mod scolaresc de a tine pixul
a coltul gurii atunci facea cite o pauza si mai nota cate ceva. Buclele blonde
contrastau în mod placut cu ochii iscoditori de culoarea carbunelui. Palmele mici si
nervoase, ca doua animalutze independente se cautau uneori una pe alta si
stergeau impreuna obraji imbujorati de canicula.

Coplesita de valul de caldura si-a abandonat pantofi si a inceput sa isi vanture
picioarele mici. Totul era mic a fata asta... gandurile mele au invaluit-o
asemanand-o cu un bibelou chinezesc, ia fel de în si delicat. Mi-am amintit ca
atunci cand trecea pe langa mine, pe holurile judecatoriei, nu-mi ajungea macar
pana la umar iar gandul asta mi-a dat o satisfactie ciudata si inexplicabila.
Piciorusele-i mici s-au oprit deodata din leganat.

Spre jena mea, am fost surprins de ochii ei atintti iscodior spre mine si, dupa
cateva secunde, ceva s-a intamplat... Altonsina mi-a zambit. Un zambet sagalnic
de profesoara induigenta care tocmai 2 prins un scolar copiind ia test.

!mi zambise atat de frumos incat am simtit ca ma inmoi din toate încheieturile. Ma
lopeam sub ochii ei, acolo, cu mana sprijinit de tocul usii si cu inima oprita parca.
"Cijpa... ramai, esti prea frumoasa. *

18 iulie 2005

Nepoata mea obisnuieste de vreo saptamana sa vina tot mai des în biroul meu,
ba cu nu stiu ce hartie, ba cu nu stiu ce nelamurii, uneori am chiar impresia ca e
doar in trecere si vrea sa ma salute.

Cand ii dau explicati, simt ca ma inrosesc la fata, mai ales ca nu mai pastreaza
distanta de serviciu ci se apropie periculos de biroul meu, se pleaca peste unele
hartii spre a ie citi mai atent, simuland o miopie acuta si inundandu-mi spatiul întim
cu revarsarea buclelor ei aurii si a parfumului subtii pe care î foloseste.

leri abea am rezistat tentatiei de a-mi cufunda mainile in parul ei si a-i trage capul
spre mine pentru a ma satura de partumul aceia.

Of, Doamne, nici eu nu mai stiu ce sa cred... E oare posibil sa fiu atras în felul
asta de propria mea nepoata. Sunt aproape. 30 de ani diferenta intre noi si ea e
de-o seama cu fica mea.

Ma urasch
26 iulie 2005

Azi nu am fost la servici. M-am invoit pe caz de boala, o boala numai de mine
stiuta (eu fiind în cazul asta si doctor diagnostician si farmacist si pacient ). Boala
mea se numeste Altonsina.

Noua tere, patru silabe, un amalgam dulce de Itere si sentimente contradictorii
contopindu-se în cel mai frumos nume din lume.

Trecand prin oras m-am privit lung intr-o vitrina fumurie. Dincolo de oglinda ma
analiza circumspect un barbat imbracat cu gust, prezentabi, rasat si cu un corp
bine cladit. Cea mai covarsitoare prezenta erau insa ochii, doua lame ascutite sub
faisul carora erai obligat sa-ti cobori privirea.

Ochii mei n-au fost totdeauna asa. Zi dupa zi, cu rabdare si curiozitate mi-am
cultivat în oglinda, cate cinci minute pe zi, puterea de a domina cu privirea, de a
manipula oamenii fara cuvinte, doar aruncandu-le o privire peste rama ochelarilor,
pe deasupra dosarelor pe care le instrumentar.

Astazi, o copila de 18 ani ajunsese sa ma faca ea pe mine sa imi cobor privirea.

” Stefane, esti nebun, nebun, mi-am soptit. Esti nebun delegat si ce gandesti tu
nu e bine, Trezeste-te, omule. *

Si ma trezeam intradevar... ma trezeam noptile ud de puteam sa imi storc maieu
Visurile. mele o aveau ca protagonista pe Allonsina, mereu zambind sagalnic,
dezbracata intinsa pe spate, delicata ca un copilas.

Un copil pervertit, cu picioarele desfacute larg, cu fructul de un rosu aprins,
frematind de dorinta si asteptare.

Astepta intr-un pat imens ca eu sa vin si sa ma imprechez cu ea dincolo de legile
bunului simt si de legaturile de sange. Si veneam. O acopeream toata cu trupul
meu si o posedam animalic pana ia uitarea de sine, pana cand incepea sa geama,
sa tipe... sa implore.

Si de fiecare data cand ejaculam si gemeam la randul meu... ma trezeam în bine
cunoscuta camera conjugala, alaturi de sforaitul sotiei mele, in lumina difuza a
orelor 3-4 dimineata. Ud tot... cu chilotii patati de samanta barbatiei mele irosita în
van.

Tremurind mergeam pana la baie, ma schimbam si ma reintorceam în pat.

Degeaba. Somnul meu fugise. leseam în balcon si fumam.

Reveneam în baie si incepeam sa ma mangai de unul singur, ejaculam a doua
oara cu numele duice ai Altonsinei pe buze.

"Viata asta nu mai e viata”

2 august 2005

Unii oameni cred in telepatie. Eu nu credeam.

Pana azi dimineata cind, intrand în biroul meu, am gasit-o pe EA asteptandu-ma
cuminte in fotoliu, picior peste picior, jucandu-se cu poza inramata de pe birou

"De ce te joci asa cu mine? * m-a iitrebat.

Intrebare directa. Zambetul de pe fata ei nu mai era sagalnic, doar trist. Imi
pregatisem o mie de raspunsuri ca sa-i explic mesajul pe care ii trimisesem din
greseala. Nu am gasit nici unul în acei moment.

S-a ridicat si s-a apropiat de mine. Era foarte aproape si partumul ei a inceput din
nou sa ma invaluie... stergand periculos orice urma de ratiune si logica din mintea
mea. Am instacat-o ca pe o preda si am lpit-o de mine. Gura mea i-a cautat buzele
cu întrigurare.

Si Alfonsina mi-a raspuns. Un pic speriata, luata pe nepregatite, dar am simtit
cum & raspuns. Apoi m-a impresurat cu bratele ei mici.

Am simtit impulsul de a matura cu o mana toate hartzoagele de pe biroul meu si
de a o intinde pe spate acolo, ca într-un cliseu ieftin din filmele americane.

Poate ar fi trebuit sa o fac (si n-a lipsit mult sa o fac) dar telefonul a sunat si
dushul tzaraitului sau enervant ne-a trezit din vis pe amandoi

Stateam acolo, legati unul de altul prin mii de fre, dar nu puteam tace decat sa
privim amandoi impietriti telefonul.

S-a desprins usor de mine, si-a aranjat rochia si parul cu palmele apoi mi-a soptit
"Revin "apoi a iesit.

Am asteptat-o sa revina in fiecare pauza de sedinta. Fiecare proces mi s-a parut
un chin. De la masa de prezidiu, gandurile mele se furisau nestiute de nimeni,
zburau peste capetele avocatilor, procurorilor, grefierei si acelor gura-casca din
sala.

Sub roba mea penisul erect si testicolele chinuite, dureroase cereau un moment
de implinire. Nu ma mai recunosteatm, nu eram eu, judecatorul atent si impartial,
sobru si impunator, cel care imparte fiecaruia ceea ce | se cuvine.

Imaginea Alonsinei se suprapunea peste panorama sali si am tresarit iritat cand
unul din inculpati a ridicat un pic tonul in timp ce incerca sa-si descrie nevinovatia,
fugarind imaginea dulce a iubitei mele. Am inscris mutzeste un asterisc pe coperta
dosarului, ca sa îmi amintesc ulterior, la intocmirea sentintei, sa-i dau un an în plus.

Erectia mi s-a domolit si am revenit oarecum cu mintea în sala. Imi plimbam
privirile peste chipurile care ma plictiseau si pe care ajunsesem sa le urasc. Mi-am
amintit un citat dintr-o carte cita in tinerete: * O, judecatorule cu haine rosii, daca
lumea din sala ar sti ce gandesti, ar striga cu toti deodata: Afara cu acest vierme
ticalost

Pana la sfarsitul ziei Alfonsina nu a mai revenit.

3 august 2005

Azi dimineata am gasit pe birou un bilet: * Te astept la 10 la mine. A. *

Banuiam ca parintii ei nu erau fiind plecati de vreo 3 zile la munte într-un scurt
concediu

La acea ora sunam deja la usa emotionat ca un student in sesiune. Alfonsina mi-a
deschis si atunci am inteles ca era singura si ca trasesem un bilet norocos.

Am închis usa si am strans-o în brate. Hainele noastre au inceput sa zboare peste
ot de a hol pana la usa dormitorului. Am întins-o pe pat si m-am oprit o secunda
sa privesc.

Un copila nevinovata imi zambea, intinsa pe spate intr-un pat imens, goala, cu
sani mici si cu despicatura rosie ce mi se oferea ca dar de bun venit.

Mi-am cufundat fata intre copsele ei si buzele mele flamande au intinit nectarul
fierbinte si umed, am inceput sa ii sarut fiecare centimetru de piele fina si delicata,
mi-am cufundat limba adanc inauntrul ei. Tremuram tot de nerabdare, ea insa era
inistita si isi tinea doar ochii inchisi, rosie la fata, respirand sacadat pe masura ce
gura mea se contopea cu feminitatea ei

Nu stiu cat imp am petrecut dezmierdandu-i carnea moale, sorbindu-i sucul dulce
si adancindu-mi limba intre labiile ei fierbinti, ascultandui gemetele slabe, apoi din
ce in ce mai zgomotoase, cuvintele nerusinate care ma alzatzau sa nu ma opresc,
sa o iubesc, sa o strang mai aproape.

Am simit-o _incordandu-se brusc, palmele ei m-au prins de par cu putere,
coapsele i s-au desfacut iar eu m-am afundat mai adanc acolo unde ma dorea. A
tipat scunt si s-a inmuiat toata, abandonandu-se, respirand greu, absenta.

Am iasat trupul ei sa se linisteasca ocupandu-tna doar de ceea ce credeam ca
era dreptul meu sa cer acum.

Picioarele Allonsinei erau deja larg deschise în asteptarea mea, burta ei alba si
sanii mici se ridicau si coborau in titmul respiratiei. O priveliste pe care nici un
pictor nu ar reusi sa o redea.

I-am ridicat fundul mic cu o mana, iar cu cealalta mi-am potrivit penisul aproape
de intrarea calda si umeda. În comparatie cu pasarica ei lipsita de par, erectia mea
parea de-a dreptul exagerata, eram convins ca aveam sari fac rau daca intram în
ea si totusi o forta tmai puternica decat mine m-a facut sa imi imping milimetru cu
milimetru barbatia în pantecele ei

La fiecare suspin ii raspundeam cu o soapta, ma opream pentru o secunda si
apoi inaintam din nou în burta ei fierbinte.

Simteam pielea si capul barbatiei mele miscandu-se strins lipite în carnea stramta
si calda, nu o patrundeam doar eu pe ea, simteam ca intreg barbatul din mine era
absorbit cu forta si fara sanse de intoarcere adanc în interiorul ei.

Cand pantecele si testiculele mele umbrite de par negru si des s-au lipit apasat si
ferm de pasarica ei alba, cand capul barbatiei mele i-a atins strefundul, am
tremurat brusc si incontrolabil iar sperma mi-a tasnit cu foriza inundandu-i cea mai
ascunsa parte a trupului ei, adevarata Gradina a Edenului

Suvoiul alb si datator de viata si-a facut loc încet, incet si s-a prelins cuminte peste
coapsele noastre odata cu gemetele mele de eliberare.

Poate nu duase decat cateva secunde, dar sufietui meu era implinit si multumit
odata cu trupul meu. O avusesem, fusese doar a mea.

Am mai patruns-o de cateva ori cu forta voind parca sa ma asigur ca nu visasem,
ca totul se impinise aievea.

Mi-am astamparat foamea de trupul ei sugandu-i sanii mici, incununati de aureola
sfarcurilor obraznice si sarutand-o pe gatul de lebada.

Era inocenta întruchipata, intinsa pe pat acolo, lipita de mine. Nu ma
imperecheasem cu o femeie, ci cu insasi Nevinovatia.

Am iesit afara din ea tulburat si m-am intins pe spate. Am cules de jos pachetul de
tigari si mi-am aprins una.

Cu cealalta mana ma jucam neatent intre coapsele ei intinzandu-i peste tot
samanta mea, pe labiie intredeschise, peste abdomen si coapse.

O incercare inconstienta de a-mi inisti constiinta.

Nepoata mea cea inocenta devenise amanta mea perveriita iar samanta pe care
o intindeam peste ea imi marca teritoriul... femela mea.

Cat timp am fumat iar tacerea s-a asternut, ea s-a ridicat, si-a coborat capul intre
coapsele mele si a inceput sa ma dezmierde ridicand si coborand buclele cu
miscari succesive deasupra membrului meu.

Aruncam fumul spre tavan în rotocoale, cu ochii semiinchisi, simtind miscarile ei
de dute-vino, mangaierile buzelor si obrailor aplicate cu darnicie. Se pricepea. Cui
mai facuse chestia asta? Lui Raul, desigur.

interiorul placut al gurii ei, miscarile dibace ale limbi, privirile nerusinate pe care
mi le arunca in timp ce-mi facea toate astea mi-au redesteptat interesul

Am ridicat-o peste mine si am inceput sa o iubesc nai calm, fara graba.

Am iasat-o sa stea calare si sa ma domine asa cum doar un calaret versat stie
sa-3i domine calul naravas. Si ce naravas eram.

O priveam cat de frumos se misca, stapina absoluta peste membrul care intra si
esea din ea pe toata lungimea, ascultator si dornic sa-i fie pe plac, stralucind de la
sucul din interiorul ei

Pentru a doua oara, am ejaculat revarsandu-ma navalnic în fierbinteala trupului ei,
gradina insetata de asteptarea ploii

Pam oprit miscarile frenetice si am tras-o spre mine.

I-am sarutat ochii frumosi

” Multumesc, Alfonsina. *

20 iunie 2006

A trecut ceva timp de atunci. Viata mea a luat un alt curs.

Simt ca ingerasul asta de fata imi imprumuta din tineretea ei, ma intinereste la
sufet si a trup precum... un pact cu diavolul

Azi îmi amintesc zambind de prima noastra impreunare, cea mai plina de pofte,
mai animalica si mai scumpa dintre toate cele ce au urmat.

De atunci ne-am iubit aproape in fiecare zi

Spun 'aproape” pentru ca - la doua luni dupa prima noastra “intrevedere” - Raul a
cerut-o de solie si ea a acceptat. Se intelege, am devenit mai prudenti

De multe ori, dupa ce ne iubeam sio tineam în bratele mele imi marturisea ca,
desi nu primul, sunt singurul barbat adevarat din viata ei, din mintea si sufletul ei
Raul era... doar un sot, un vitor doctor bine platit, o anexa sociala pe care o
olerezi neavand incotro.

” Un natang care nu stie nici macar sa isi faca nodul la cravata, daramite sa
innoade o femeie ca mine. *

Sunt vorbele ei, din respect pentru adevar le scriu asa cum le-a spus.

in decembrie anul trecut, dupa una din intrevederile noastre nonconformiste, mi-a
soptit la ureche ca este insarcinata.

Evident, am rugat-o sa ii lamureasca pe Raul sa ma aleaga de nas.

Au venit amandoi în vizita peste cateva zile si ne-au cerut sa le botezam copilu
care urma sa îi se nasca. Bietul Raul... fatza lui bleaga si zambetu-i tamp de viitor
"taţic” ma faceau sa îl compatimesc.

Trebuie sa recunosc ca sunt putintel gelos. Deseori ma sint ca un copi! nevoit
sa-si imparta acadeaua cu un altul.

Le-am zambit bonom si le-am spus ca este o onoarea pentru noi si... sa nu mai
caute ati nasi

Allonsina ma privea cu ochii ei iscoditori si Zambetui sagalnic de acadea dulce.
Vorbele sunt de prisos.

Ma intreb adesea daca sunt fericit... Nici ca as putea fi mai fericit

mi place sa ma privesc mai des în oglinda. Viata e frumoasa. *

Aici se terminau insemnarile. Filele le primisem prin posta în urma cu citeva
minute. Expeditor necunoscut.

Stateam în baie, asezat pe vasul de toaleta si ciisem atent fara sa ma opresc o
secunda, apoi recilisem inca o data si inca o data.

M-am privit si eu în oginda. Nu-mi placea ceea ce vedeam.

Am aprins o tigara si, cu acelasi chibrit, am aprins fiele. Dupa ce s-au facut
scrum, am tras apa.

Am aruncat tigara, m-am spalat pe ochi si am iesit din baie.

Nu ma intrebati cum ma simtearm, n-as putea descrie.

Intrucat eram asteptat, mi-am aranjat hainele si m-am indreptat spre hol

"Hai, dormi, ca intarziem. Unde naiba ai sta pana acuma? Esti stricat la burta
sau ce?"

I-am raspuns ca nu.

Eram ok, cat se poate de ok... am privit-o de parca o vedeam atunci pentru prima
oara.

» Ea_mi si mie nodul la cravata Alfonsina