Fantezii Erotice

Visam mereu acelasi vis cald, bland, care ma facea sa tremur Ia orice mangaiere a
vantului. Orice adiere mi se parea o mangaiere pe care o asteptam parca de
veacuri intregi. Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca un sentiment nascut din prea
multa izolare, singuratate, si sensibiitae, o sa ma duca spre un drum fara
intoarcere.

Visul meu incepea intotdeauna cu Zambetul pe buze.

Intotdeauna imi inchipuiam ca o figura masculina puternica e langa mine sa ma
ina de mana, seu in brate, ca sa ma protejeze.

Uneori ne plimbam în masina spre un drum fara capat, goneam fericiti ca ne-am
gasit în sfarsit
Uneori e! devenea eroui din fimul care tocmai i vazusem inainte de culcare.

Dar uneori cruda realitate mi transforma într-un monstru care ma sfasia pe
dinauntru, imi rupea bucatica cu bucatica inima.

imi amintesc ca de cateva ori am visat mai mult de o strangere de mana sau o
imbratisare, simteam ca ma iubeste, ca ma doreste, a fel dernult cum ii doream si
iubeam si eu.

Erau o scena parca dintr-un fim dar nu-mi amintesc care, insa o simteam asa de
vie. Visam si totusi simteam fiecare sarutare, fiecare mangaiere, fiecare
imbratisare. Simteam cum ma face a lui, cum ma aseza pe patui de fiori si ma
dezbraca usor, ma alinta cu vorbe dulci, aproape ca deliram cand ma penetra, atat
de adanc ca ma facea sa tip de placere. Ma invata sa iubesc, sa fac dragoste nu
numai cu trupul ci si cu mintea si in special cu sufietui. Ma inalta spre cer cand
simteam extazul, Era simplu si totusi atat de delicat, exact ca un vis.

Uneori insa simteam ca ma grabeste. Alergam nebuneste, ca doi copii cadeam
intr-un pat si ne pedepseam, sau ne razbunam. Aproape ca ne rupeam hainele, ne
certam, ma transforma în sclav iui sau el era sclavul meu. Dorinta nostra era mare
si de nestapanil, fiecare vroia sa dea cat mai mult din trup si suflet, pentru a atinge
cat mai repede orgasmul.

Ne reveneam cu greu, gafaiarm, ne sarutam si adormeam.

Si asa ma trezeam din vis... pentru ca desi mi se parea ca dorm de fapt ma
trezeam la o realitate care nu ne permitea sa avem parte de toate bucurile.
Fericire era scurta, si acum imi dau seama ca a trecut ceva timp ca sa inteleg ca
nu e bine sa dai totul, ci putin cate putin. A da totul într-un timp prea scurt
inseamna a pierde în jocul acesta tulburator al dragostei. Pierdem pentru ca oferim
ot ce e mai frumos si pastram ce-i mai putin frumos pentru final... si asa ajungem
sa pierdem definitiv pe cel de langa noi
Distanta sufleteasca e tot mai apasatoare cand vorbele cad ca frunzele toamna, si
ingheata pe buze iarna.

E asa amagitoare dragostea... iubirea. e halucinogena... o oaza in care ne
-afuiem._ si în care nutin reusesc sa traiasca fericiti