despre mine, asa cum sunt
nu stiu ce vreau exact sa scriu... din nou, nu e o fantezie.. e o dezvaluire... o dezvaluire a unor ganduri straine de mine, cea care sunt, o femeie mult prea rece, ce nu se poate darui intru totul, ci doar isi ascunde sentimentele sub o masca de gheata...
imi visez neimplinirea in imagini ce imi vorbesc despre un altfel de rai... de un rai al
simturilor, al uitarii de sine, al abandonului n mrejele unor placeri pe care în viata
reala mi le refuz... imi visez viata altel, o viata în care iubesc si sunt iubita, în care
ma pot darui, in care nu sunt sentimente si ganduri care ma opresc, spunanduimi
ca mie fericirea nu mie ursita, ca blestemul pe care ii port, blestemul familei
Bathori, al carei sange îl port n vine, numi da dreptul de a spera vreodata un gram
de implinire.
imi port crucea cu fruntea sus, dorita fiind de toti barbatii pe care ii cunosc, dar
niciodata de cei pe care ii iubesc... visez placerea fara setini fe deruta vreodata
atie! decat urmata de durere.
nutmi pot vedea frumusetea în oglinda, ci dor acei stigmat al pacatului ce imi
pateaza fruntea.
ma abandonez placerilor de o noapte, caci cele de o viata imi sunt interzise.
in zadar iubesc cu intreg sufletul meu un om... doar moartea imi e alaturi, si numai
raceala ei, din care eu m'am intrupat imi e alaturi... caci acel om mi cunoscut
pacatul, si inima lui st inchis pe veci pentru mine.
mie dat sa plang în tacere si satmi uit apoi durerea, interzis fiindutmi sa strig lumii
ca in spatele acelei masti e un sute... imi e dat sa iubesc doar eu, caci cei cel
iubesc nuimi cunoaste nebunia ce m'a cuprins cunoscandu sufietul, si nu va sti
niciodata tot ce simt pentru el.
as vrea sa mai cunosc odata placerea impliniri, placerea pe care tio da contopirea
cu trupul unui om pe care îl doresti mai presus de orice... dar de fiecare data, la fel
ca prima data, aceasta placere imi este furata... nu este pentru mine.
exista obligati ale vietii de zi cu zi, aparente, scrupule, idei preconcepute despre
cum si in ce fel ar trebui sati traiesti viata... o. nu... iubirea mea nu corespunde
acestor sabloane.
scriu aceste randuri pe acest site pentru ca este singurul pe care imi pot exprima
sentimentele... din nou am pierdut un om pe care îl iubesc... de data asta nu
moartea mi fa luat, desi poate ar fi fost mai usor, i viata, cu legile ei nescrise, si
propria lui menialtate, care fa spus ca, desi, poate-doar poate-m'a iubit a fel de
mult, nu trebuie sa fte cu mine.
nentru ca eu sunt si vai fi pentru totdeauna. sartita doar mortii