Fantezii Erotice

Unul din job-urile facute în anii când sageata direcţiei mele evolutive era căzută la
pământ a fost cel de "bouncer”. Adică eram persoana care, la intrarea într-o
discotecă de lux, selecta, din mulțimea dornică, pe cei care puteau trece pragul.
Discoteca era una dintre cele mai populare din oraş, aşa că eram confruntat cu o
groază de amatori dornici să facă parte din elita socială. E fascinantă puterea unui
astie! de job. Să poţi decide cine are acel ceva care îi dă dreptul să treacă prin
rama uşii şi să fle, pentru o noapte, membru al unui club exclusiv. Sa-l ajuţi indirect
să se distanțeze de ceilați. Pentru a stârni eltismul şi a ne păstra poziţia de "trend
setfer”, politica discoteci era destul de restrictivă cu cei care se alinia Ia intrare.

„Am fost întrebat de nenumărate ori "De ce nu pot intra? ". Aroganța cerută de job
description specifica, fără echivoc, libertatea decizională, dar şi evitarea oricărei
"coborâri” în conversații argumentative. Astiel, rămânea doar limbajul corporal, mai
exact o privire care trebuia să înlocuiască n jur de trei sute de cuvinte polticoase.
La început, mi-a fost greu să fiu atât de trangant, pe nişte criterii atât de subiective.
În special pentru unele fete, un refuz era o dramă care parea mai tragică decât
cuțitul unei ghilotine adevarate. Colegii mei savurau puterea şi, evident, derivatele
acestei poziţi. Unii erau curtaţi de fete atât pentu fizicul nu foarte camuflat sub
tricouri, cât şi pentru garantarea intrării peste rând cu urmatoarea ocazie. Uneori,
după închidere, se întâmpla să ne pierdem în conversații despre psihologia umană
sau despre eferneritatea puterii
Avea nişte ochi mari şi foarte luminoşi, când m-a privit pentu prima oară. Un
tricou bărbătesc masura XXL, cu mâneci suflecate până sub coate, ascundea orice
curbe care ar fi putut arăta femeia. Poate tocmai de aceea am lăsat-o să intre. Mi-a
plăcut nonşalanța şi siguranța ei. După vreo zece minute, mi-a adus, împreună cu
un zâmbet, un pahar cu bere.

A rămas până la închidere. Atunci am avut prilejul să schimbăm primele cuvinte.
Mi-a dat mâna, o palmă bătătorită, prezentându-se. Am privit pielea muncită şi,
apoi, întrebător, ochii. "Sculptez", mi-a răspuns, fără detali explicative. După un
pahar de vin şi o conversație în care limbajul corporal a predominat, mi-a spus:
"Hai să dansâm”. Pe ring, cu o mişcare de felină, a decoji tricoul gros de bumbac
sub care, laminat într-un body de dantelă neagră, se găsea un tors atletic, cu
rotunjimi perfecte. Dansa bine şi am petrecut urmatoarea jumătate de oră doar noi
doi pe ring.

"Dacă ţi-e în drum, mă poți l4sa acasă", mi-a spus, când DJ-ul a oprit muzica şi
mi-a făcut un semn discret câ vrea să plece şi el acasă.

Armonia trupurilor nu m-a Suprins, o simţisem şi pe ringul de dans, însă flacăra
dintre noi era, În ciuda intensității, rece. În imbrățişare, era singură. Când a aprins
lumina, am încercat să-mi dau seama ce vârstă are. Putea să fie oricare între 26 şi
36. În tăcerea dintre noi, pe când inimile îşi regăseau ritmul obişnuit, şi-a aprins o
țigară. Urmârind volutele de fum, fiind pe teritoriul ei, aşteptam să înceapă o
conversaţie. După căteva minute lungi, fără să mă privească, a spus: "Vreau să mă
culc, dar nu sunt obişnuită să dorm cu cineva”.

Bruscheţea cuvintelor m-a surprins până aproape de revoltă, însă m-am
conformat. Fără vreun comentariu, m-am îmbrăcat şi m-am pregăti să ies. La uşă,
m-a expediat cu un sărut amical, semnat cu un zâmbet şi căteva cuvinte, săgeți
indicatoare spre o revedere accidentală.

Fierbeam de furie. Nu m-a deranjat atât faptul că m-a folosit ca obiect al plăcerii,
cât lipsa de curiozitate asupra oricârui detaliu uman, cu excepţia mecanici sexuale.
A reaparut, după vreo lună. Acelaşi zâmbet, aceeaşi privire deschisa

- Să-ţi aduc o bere?, m-a întrebat, plină de candoare, când a trecut pragul.

=... şi să te duc apoi acasă? i-am răspuns, încercând să-i transmit gustul amar din
zaţul uscat al unei revolte trecute. Zâmbetul ei, fără cuvinte, se voia o încurajare la
mărturisiri adiţionale. Nu-mi face plăcere să fiu tratat aşa, nici mâcar de versiunea
feminină a lui Rodin, i-am spus scurt, îndreptându-tmi apoi atenţia înspre lumea de
dincolo de uşă.

S-a reintors, după câteva minute, cu două beri, şi a rămas lângă mine la intrare.
Amintirea senzaţilor ataşate biletului de drum, cu care mă expediase din patul ei,
începea să reapară din aburul de umilință format între timp. Simțeam cum tăcerea,
dar mai ales zâmbetul care nui părăsea colturile buzelor, îmi stâmneau
agresivitatea. Un zâmbet care-şi cunoştea drepturile şi care nu părea să se sperie
de lamele ascuţite ce se reflectau în privirile mele.

- Comportarea ta de atunci mi-a arătat că eşti o persoană care se teme de
intimitate şi e fixată pe fast food şi fast sex, i-am spus, fără măcar să mă întorc cu
faţa spre ea. Dacă vrei, vorbesc cu vreunul dintre băieţii care privesc viața la fe! ca
ine şi mă scuteşti să-ți flu taximetrist şi... altceva în seara asta, am mai scăpat
printre dinţi

Cu acelaşi zâmbet aproape sfidător, care nu jignea prin simpla prezență, ci mai
degrabă prin asociaţie libere pe care le stârnea în mintea mea, m-a anunţat:

- Merg să dansez, dar voi rămâne până termini. Şi, fără să aştepte vreo reacţie din
partea mea, s-a întors şi a dispărut în mulțime.

Când am ajuns din nou la uşa apartamentului, am întrebat-o dacă are o sticlă de
vin. Am rugat-o să începem restul puţinelor ore rămase din noapte cu povestea
vieții ei. În umbra tăcerii mele, ea a depânat câteva experiențe riste, care au
marcat-o adânc şi care au vaccinat-o Împotiva oricărei forme de implicare
emoţională

-.. dar efectul sexului cu necunoscuţi ţi zdrenţuieşte sufletul şi ţi micşorează porii
prin care ai putea simţi emoţile, i-am spus, încercând s-o aduc mental pe un alt
drum.

- Dragul meu, spuse ea, alegerea are întotdeauna un cost.ridicat, nu atăt prin
rezultatul implicit, căt prin renunțarea Ia alternative. E unicul fel de a-mi trăi acum
bogăţia şi libertatea sufleteasca. ACUM nu mă gândesc la alternative.

- Libertate, poate, bogăţie sufletească, însă, nu ai curm, i-am spus, şi am continuat,
fara să aştept vreo replică: Te-ai blocat într-o eclipsă emoțională şi crezi că sexul
pe întuneric îi va lumina sufetul. Te înşeti profund.

M-a privit lung, aşa cum cred că se privea în oglindă, şi mi-a marturisit cu un oftat
ung:

- Am sărutat prea muţi prinți care s-au prefăcut în broaşte, iar cu timpul am
învățat să accept existența broaştelor şi să nu visez la prinți

- Alternativa viabilă ar fi să te specializezi pe mormoloci, i-am comentat metatora,
zâmbind şi încercând să relaxez atmostera. Fiind o fază intermediară între posibil
prinți şi probabile broaşte, pot fi testaţi cu mai mare uşurinţă.

După alte câteva mărturisiri şi încă un pahar de vin, mi-a spus, ridicându-se de pe
scaunul din bucătărie: "Aş vrea să iau mornolocul acesta în brațe”.

Imbrățişarea aceea a vibrat altfel, sau poate mi s-a părut.

A fost ultima oară când am văzut-o.