Fantezii Erotice

Fi tu însaţit! "ii şopteam Ia ureche în acele clipe de intimitate fizică pe care doar o
apropiere erotică intensă o poate genera. "Nu lăsa alte gânduri să-ți răvăşească
mintea. În clipa asta eşti tu, tu ceea mai adevărată, cea mai pură şi chiar dacă te
simţi mai vulnerabilă, nu vei fi rânită. " Încrederea pe care mi-o dăruieşti, prin
gesturile care le faci fără să [ţi dai seama, mă copleşeşte pentru că ştiu căt îi este
de greu să fii atât de onestă cu tine însaţi în astfel de momente. Acum, când simţi
că dincolo de erotică, dincolo de carne, mai este e o lume de care ţi-e fic, de care
e fereşti şi care te înspăimânta. " Mişcările ne erau de acum leneşe căci foamea
se. dizolvase în nenumărate orgasme ce nu-i mai măsurau timpul. i mângâiam fața,
pleoapele peste ochii închişi, buzele uşor întredeschise, gătul suav şi Îi repetam
mantra care speram că îi va elibera sufletul şi o va face să mă recunoască şi într-o
mie de ani. "Nu te mai ascunde, Nu te mai ascundel! Sunt cu tine aici şi te simt, te
simt dincolo de carne şi tu ştii asta”.

Seara incepuse calmă într-un restaurant discret în care flacăra lumânărilor le
desenau umbre întunecate pe pomeții obrajor. Prietene şi iubite. Femei tinere,
deştepte, cu ochi luminoşi şi cu foc viu în sânge, în cautare de trăiri necunoscute.

"Cât de bine te cunoşti când faci dragoste? ”, am întrebat-o pe Susie Q.

ham dat acest prenume care mi s-a părut căi se potriveşte, în momentul în care
ne-am strâns măinile la prima întâhnire. Asta fost cu luni înainte, când ne-am
aşezat tustrei pe saltele infiorate din mica ceainârie în care John Fogerty de la
"Creedence Clearwater Reviva!” striga din boxele de pe pereți: Oh! Susie O”.

M-a privit atentă, pleopele J4sând ochii mari să plutească parcă şi mai mult în
mirare. "Ştiu ce vreau, ştiu ce iau” mi-a răspuns după o secundă de tăcere,
aproape ostentativ, cu vocea aceea pe care o are orice Jeanne D'Arc călare pe
bărbatul pe care ÎI foloseşte. Parcă o şi vedeam cum mă imbrăţişa cu coapsele,
unduindu-se pe mine în căutarea primului orgasm. Motto-ul ei părea să fie: "Use
and abuse”. Mi-o imaginam singură, înfometată de ceva, furioasă aproape în
dorința de a simţi o trăire care Îi rămânea cumva tăinuita. Cât despre întrebarea pe
care i-am pus-o, ea ar fi putut fi una din mesajele fâră răspuns, scrijelite clar pe
cutia Pandorei personale.

Mi se parea fragilă în ciuda cuvintelor dure, în ciuda siguranţei cu care îşi alegea
şi susținea argumentele. O ştiam însă prea puţin şi încercam să nu las gândurile
care mă târcoleau să o judece. Mă încânta impetuozitatea şi curajul ei aproape de
granița bravadei

"Ce iei tu de la o femeie? " m-a contrat ea scurt, aproape răzbunător, ochi în ochi,
parcă dorind să egaleze prima mea Întrebare ce părea că reverherează încă în
mintea ei. Am privit-o lung şi m-am gândit preț de o respiraţie.

"Nu pornesc Ia vreo Întâhnire cu gândul de a lua ceva. Dansul trupurilor e mereu
unic iar reguli pentru aşa ceva nu există. Încerc să trec dincolo de pofta câmnii să nu
mă Ias intoxicat de frumuse- ea ei fizică Zi caut să mă întâlnesc cu omul din ea, iar
dacă se poate Zi dacă descoperim existen_a acelei substan- e magice între noi,
atunci poate vom putea genera o formă de apropiere pe care să o recunoa=te Zi
peste ani. * Zi se pare că am aspira_ii prea mari? "Nu Ztiu dacă sunt mari sau
nu dar mi se pare că e-ti foarte convins de tine Zi de ce poz face cu o femeie. "
Crezi că toate avem nevoie de un buchet de flori ca să ne desfacem picioarele?
Uzoara vulgaritate a cuvintelor s-au rostogoli de pe buzele ei cu nosalanţa unică,
aproape siidătoare, pe care femeile frumoase Zi le asumă în unele clipe.
Zdrângânitul lanzului invizibil care era în spatele cuvintelor promitea un prizonierat
de durată. Ztiam că Ztie Zi ea asta.

"Poate nu de un buchet de flori averi nevoie ci mai curând unul de curiozitate”
-am răspuns zâmbind. "Alegerile mele oricum nu sunt făcute pe astiel de criterii
Nu cer circumstanze atenuante Zi nu aspir să primesc ceva care nu mi se cuvine
ar dacă semnalele reciproce nu se materializează în gesturi, atunci nu a fost să fe.
Nu ne recunoaztem suficient. Sau poate ne intersectăm prea devreme ori ne
descoperim prea târziu. Unele întâlniri nu a fost născute cu o anumită menire iar
această este singura iezire înzeleaptă, singura aroganza pe care o respect la
prima intrevedere.

Angie avea ochi albaştri, uneori cenușii. I-am numele acesta pentru gura ei
păcătoasă, cu nişte buze a la Angelina Jolie, pe care le ştia folosi cu dexteritate
atât in modelarea sunetelor în cuvinte cât şi în sărut. O ştiam de ani, am crescut
cumva impreună. Cu ea încrederea avea nume. Lângă ea cuvintele puteau adormi
tăcere, chiar imbrăţigându-se. Îi cunoşteam gândurile Zi recunoşteam stările.
invățasem distania ideală pe care o cerea şi pe care o respecta față de ceilalți. l-au
trebuit ani să-şi recunoască adevărata valoare şi rezonanța trâirilor. Putea iubi
până la dizolvare dar se regăsea apoi după doliul emoțional aşa cum se regăsesc
mereu Într-un întreg boabele de mercur.

Era nemiloasă cu ea însăşi şi acceptarea propriei naturi i-a fost dureroasă precum
obişnuinţa cu materialul aspru, zgâriecios al hainelor țesute manual în mânastiri
neştiute şi care nu permit o vreme să te bucuri de confort. Asta a făcut-o să devină
atât de liberă incât putea de sperie pe ce! care încerca să şi-o apropie. Citise mult,
profund iar întrebările pe care şi le-a pus i-au ținut mintea aproape de piatra de
polizor a vieţii făcând-o de-a lungul anilor tăioasă, ca o sabie de samurai.

Angie şi Susie Q au fost colege la facultate din primul an dar a trecut vreo patru
semestre până s-au privit întâia oară direct ochi. Atunci au simţi instantaneu, îmi
povestea mai târziu Angie, că vor fi una pentru cealaltă ceva special, unic si de
netăgăduit.

S-au luat brațe imediat după ce am închis uşa în urma noastră. În boxe Freddy
Mercury sususpina cu vocea iui inconfundabilă împărtăşind un adevăr
binecunoscut. "fm the big pretender”. În timp ce desfaceam sticla de şampanie ele
erau deja refugiate într-o mantie de nevăzută de dorinţă şi abandon.

Cati dintre noi nu facem Ia fel când năvălim în vreo încapere unde ne putem darui
simțurilor? Se dezbrăcau uşor, aproape dansând, fiecare familiară cu trupul
celeilalte. Gesturile pareau economisite la maximum. Clinchetul paharelor de
şampanie era singura promisiune câtre noaptea ce abia începuse iar râsul care se
auzea între noi era pecetea de sinceritate. Se iubeau frumos, fără cuvinte, fâră
grabă, mişcările. înfiripându-se şi crescând odată cu trăirile interioare. Între ele nu
erau măşti, nu erau pretenții Nimic decăt bucuria regăsitii şi desprinderea de timp.
Sufletele Je zâmbeau.

Eram întins pe cearceafuri lîngă ele şi le priveam apropierea. Le priveam joaca şi
forma dorinței. Una dintre ele activă, celalaltă cu ochii închişi, în aşteptare. Angie
mă fermeca mereu cu mişcarea ei, pentru mine imprevizibilă dar plină cu broderii
de gesturi neaşteptate. Le priveam aproape curios, aşa cum admir dimineaţa cum
se amesteca laptele cu lichidul negru în cana de cafea. Arabescuri imposibil de
anticipat.

Cum poţi simţi când două persoane sunt chilie. să îţi miaştinească creierul cu
senzaţii erotice? Cât timp poate trupul să absoarbă trăiri prin piele, să inhaleze
arome, dinţii să guste târia sau moliciunea cărnii iar ochii să păstorească mişcările
altor mâini? Cum poate atenția să negocieze aceste salturi curajoase dintre buze,
sâni sau coapse?

Jocul pe care l-am putea juca o vreme se va nummi...se va numi: Ce credem noi
despre tine! " am spus spârgând tăcerea lor post orgasmică.

"Unde kai învăţat? * mă întrebă Ange! întorcându-se încet pe o parte şi
culcându-şi capul pe pieptul meu

"inca nu l-am jucat vreodată dar îl putem inventa acum împreună. Dacă vreți
amândouă? " * Eu mai vreau un pahar de şampanie înainte de a începe să
gândesc” spuse Susie Q în timp ce se ridica din pat şi în drum spre frigider.
Eleganța În mişcare şi goliciunea ei arătau anii de sport acumulat în trupul pertect.
Era o plăcere pentru privire. "! like the way you walk, ike the way you talk” Oh,
Susie Q, Baby ! love you, Susie Q" "Adu sticla aici să nu mă scol şi eu” i-am zis,
încercând pe pipăite să găsesc paharul abandonat undeva pe podea.

"Un toast fetelor, un toast care să fie un jurământ. Pentru ce bem acest pahar? "
"Pentru înțelegerea alegerilor greşite pe care le facem” zise filozofic Susie Q şi se
aşeză între noi.

"Nut! Eu vreau un toast pentru pasărea phoenix al unei iubiri nebune care se
redescoperă mereu şi care nu are nevoie de ştampila de autenticitate al vreunui
ofițer al stării civile! " spuse Angie dintr-o singură răsufare.

"Mama-imia, fetelor dar variante mai scurte nu aveţi? În ce letopisețe feminine
le-aţi mai citit? * am formulat eu părerea masculină din cameră.

"Pai vino şi tu cu o ide de-a ta şi apoi vom ciocni de trei ori şi vom bea după
fecare toast căte trei înghiţituri dar nu înainte de a ne privi în ochi, spuse Susie Q
şi întorcându-se către mine a continuat: "şi să ştii că toastul meu, e a! meu,
personal şi original şi nu vine din nici o revistă muierească, aşa că cereți scuze pt
că m-ai insultat”, încheie ea cu buzele, țuguiate într-un botic obraznic.

"La fel şi eu” sări Angie. "Ce crezi că nu mă mai duce bobina de inducţie doar pt
Gtam avut nuştiu câte orgasme? Vreau şi eu să aud scuzele de rigoare, altfel te
punem la treabă până când vei vedea soarele cum urcă peste turla bisericii. "
Răsul lor zglobiu umplu camera.

"imi cer scuze pentru eroarea de a face afirmaţii aparent adevărate” am spus
privindu-le cât mai serios însă puinind în râs. Apoi într-o voce mai joasă: "Îmi cer
scuze pentru lipsa de incredere arătată sau mai exact pentru aparenta lipsă de
respect... şi nu mai faceți atâta bot că doar ştii că sunt topit după minţi voastre.
OK şi acum vreau un toast pentru Cenuşărese şi pentru pantofi lor de sticlă din
care noi bărbaţii putem bea şampanie!! Şi mai vreau un toast pentru onestitate.
Gata. Hai să-i dăm drumul" şi fără să mai aştept după ele am ridicat paharul
ciocnind cu fiecare şi privindu-le în ochi atât de adânc cât se putea.

"Despre cine vorbim mai Întâi în jocul ăsta? Cum ai spus că se numeşte? întrebă
Angie.

"Ce credem noi despre tine”.

"Şi zici că l-ai inventat tu? ma interpelă Susie Q încă o data
"Nu dragă. Încă nu l-am inventat. Poate acuma l-om inventa împreună dacă Pom
începe cumva. "Bun! Cu cine începem? * aruncă iar Angie nonşalant întrebarea.
"Tragem la sorți” spuse Susie Q.

"OK. Tragem la sorți. Spune un numâr” am zis eu Întorcându-mă câtre ea.

"Şapte" spuse Susie Q.

"Treispe” zise Angie.

"Şapteşpe” am zi eu. * Şi am câştigat pentru că numarul meu e cel mai mare. Ha!
ha! ha! * "Nu-i fair” spuse Angel, râzând la rândul ei, "Nu ne-ai spus regulile”.

"Pai nu m-aţi întrebat şi hai să n-o IAlim atâta c-o să ne-apuce somnul şi nu are
importanţă cu cine începem. " Eşti de acord Susie Q? ""Da” "Susie O e aproape
perfect”, spuse sentențious Angie "iar dacă nu s-ar strădui atât de tare să nu
dezamăgească pe alţi ar fi şi mai aproape de vâri, noroc câ m-am prins repede de
asta şi am iertat-o în sinea mea” încheie ea privindu-şi cu multă afecţiune prietena
în ochi.

"Eu o văd pe Susie Q ca pe o Matroska, păpuşa rusească pe care o deschizi doar
ca. să găseşti în ea un mai mică care la rândul ei ascunde în ea una nouă, mai mică
şi mai subtila, fecare mai aproape de adevăr decăt precedenta” "Adica voi spuneţi
că nu sunt adevărată? ne privi printre pleoape Susie Q.

"Nu Susie Q), nici chiar aşa, nici unul dintre noi nu a spus asta, eu vorbeam de e o
diferență între ce vrei să pari şi ce eşti cu adevărat. Cu căt te cunosc mai bine cu
atât îmi dau seama că tăinuieşti omul din tine deşi eu cred că eşti grozavă aşa cum
eşti acolo, adânc. De unde vine nevoia asta mare de acceptare?

"Nu ştiu”, i se auzi vocea În şoapă.

"Acceptare poate însemna şi o nevoie de de apartenență. Ai vreo idee de unde
vine nevoia asta? Eu pot afiima că alegerea unei singure stele m-a ajutat să mă
orientez noaptea şi nu mi-a lăsat atenția să devieze către nişte licurici cu aspirații
de puncte cardinale. Cu alte cuvinte, e de preferat să lum lumina dintr-o singură
sursă. *

Angie se aplecă spre ea şi o luă cu afecţiune în brațe şi adăogă fară ezitare. "Ştiu
că ai fost răsfăţată de de la 16 ani de bărbaţii care te-au dorit şi ai învăţat să
foloseşti aceste amestec de copil-femeie, saw femneie-copi] că să poți manevra mai
uşor uşor direcţia atenției lor. De fapt nici nu ştiu dacă ai nevoie de aşa ceva. "
Degetele ei mângâindu-i fâră întrerupere fața. " "Recunoşti ceva din tine când iţi
spunem aceste vorbe? " am întrebat-o pe Susie Q.

"Nu-mi place ce îmi spuneți, chiar mă deranjează, iar jocul acesta nu e ceea ce
credeam că este; însă recunosc nu greşiţi foarte tare şi chiar dacă vă urăsc acum
nu mi-o luaţi nume de râu. * "Te admir uneori” i-am spus, "când văd cum citeşti
bărbaţii ca pe un meniu, cum ştii cu rapiditate daca ți se oferă produse de calitate,
supă din conservă, tofu botezat în friptură sau peşte dezghețat. Mă amuză şi
prostia lor pentru că pun botul în faţa frumuseții tale şi se lasă hândrătii de tine, de
vorbele tale dure, în speranţa că atitudinea lor de supuşenie [ţi vor inmuia țepii şi le
vei permite accesul către lenjeria ta intima. Insă ce mă deranjează cel mai mult este
că tu, "the best ball breaker in town and the coolest cock-rider north of the
Bulgarian border”, îi foloseşti cu neruşinare la muchia plictiselii ca apoi sa-i
emasculezi cu nonsalanță doar pentru iţi poți permite aşa ceva. Asta nu e clasa pe
care o aştept din partea ta” "Nu-i tot timpul adevărat! "a spus Susie Q fară prea
convingere apoi privindu-mă direct pe un ton ferm: "pe tine, nu. " "Susie Q”, am
continuat aproape în şoaptă, aplecându-mă să-i fiu aproape de scoica urechii,
"dacă nu ai fi pentru mine aşa de special poate mi-aş cere scuze pentru unele
afirmaţii dar te apreciez enorm atât ca om căt şi ca femeie şi îmi eşti dragă dincolo
de cuvinte. Acum doresc să te informez că nu e nevoie să fi iubită de toată lumea
şi nu trebuie să fi precum marea care se midiază pe forma flecărui mal pe care-i
ntâhneşte în cale. Noi, cei care suntem în jurul tău acum şi uneori în trupul tu, nu
te judecâm, cel mult descriem, ce observăm şi ce simţim. Ce vei face tu cu aceste
afirmaţii e o libertate care nu se discută iar dacă nu vrei să mai vorbim despre tine
spune doar stop!... şi nu vei mai auzi vreo vorbă.

"Vreau să ştiu în primul rând ce vă place Ia mine?

"Mie. mi place şi naturalețea ta şi curajul să faci cu mine acele lucruri pe care doar
noi le ştim. hi admir abilitatea de a improviza şi îmi place chiar şi riscul la care te
expui în unele moment, mai ales că ştiu că nu consumi vreodată alcol sau droguri",
spuse Angie jar mâna ei care era ocupată cu fața şi gătul lui Susie O, a început să
coboare fără un scop vizibil spre umeri, spre sâni

"Apoi îmiplace.. a continuat ea, "... şi acel grad de risc pe care nu doar îl accepţi
ci pe care-l provoci şi atunci văd persoana pe care o iubesc cum scăpa de sub
controlul reținerilor şi devine cea mai adevărată”, ultimele cuvinte de-abia audibile
pentru că fețele le erau din nou apropiate şi buzele gata să se întâlnească într-un
sărut. Eram prins Între ele, în mreaja unui joc fără scop dincolo de simpla bucurie a
trăirii clipei
Ştiam ca Susie Q putea fi uneori atât de imprevizibilă încăt eforturile de înțelegere
a celor din preajmă ei deveneau inutile. În acele momente mi se părea că ia de la
viaţă tot ceea ce îşi dorea, lacoma precum o hoaţă de pietre prețioase într-o
expoziie de bijuterii de lux neocrotită de vreun sistem de alarma.

Cu repeziciune Angie a scos din poşetă o eşartă lungă de mătase şi m-a legat cu
ea la ochi. "Va trebui identifici doar cu buzele, cu limba, cu nasul, cu fața şi cu
fautul tău fermecat... nu doar guri ci mult, mai mult, ...va trebui să-ți foloseşti şi
ntuiția să recunoşti ...Te vom conduce încet, ca să poți atinge diverse părti ale
anatomiei noastre, te vom atinge noi şi tu va trebui indentifici nu doar cu ce ai fost
atins ci si cui aparţine aceea parte..ai înțeles? De fiecare data atenţia îţi fi
răsplâtită iar neatenția.... pedepsită. Eşti de acord? * mi-a şuşolit ea ureche felul ei
nimitabi! dar de obraznic acelaşi timp.

"De acord, dar nu o facem mai mult de o orâl!", am negociat eu destul de hotarât
termenii jocului

Legatul Ia ochi are pentru majoritatea dintre noi un anumit farmec şi desigur şi un
efect afrodisiac. însă pentru mine un astiel de joc era mai mai mul. Era şi o retrăire
a unei perioade de experimentări pline de învațăminte erotice. Într-una din verile
trecute am călătorit cu fratele meu prin Scandinavia şi căminele universităţilor erau
locurile cele mai accesibile pentru nişte studenți calatori pe bugete de austeritate.
Într-un astie! de cămin ne-am bucurat câteva nopți de atenția a vreo şapte fete
care ne-au iniţiat printre altele şi în jocul numit de ele "Daca mă recunoşti?
Anonimatul şi apartenența de group poate dărui femeilor un curaj neaşteptat,
unora chiar o febră creativă în a experimenta diverse trăiri fâră teamă de a fi
reprimate pentru vreun gest nesăbuit, fără emoția de a fi judecate de bărbaţi ca
obsedate sexual.

Aşa cum stăteam întins între ele cu ochii acoperii de eşarta de matase am
regretat pentru câteva clipe că le povestisem despre acele nopți scandinave în care
soarele nu apunea mai deloc şi despre innovativitatea femeilor din nord.

te cunoşteam trupurile atât de bine încăt ştiam că nu îmi va fi prea greu...acum
însă Angie 'mi-a interzis folosirea măinilor..... Asta nu fusese in accea lună a lui
Cuptor una dintre reguli. Pe atunci nu cunoşteam mai deloc trupurile tovarăşelor
noastre de joacă deci degetele au fost de mare ajutor.

Acum ştiam însă că le voi recunoaşte chiar fâră să le ating cu palmele, după
aroma pieli, după gust, după fermitatea şi textura cărnii când voi prinde uşor între
dinţi diverse zone din corp. Am încercat să îmi amintesc cu repeziciune toate
semnele particulare pe care le-am mângâiat vreodată, cicatricile lasate de
accidental în urma căzăturilor în plimbările cu bicicleta, după patinajul pe rotile,
după căţărături pe munte sau cine ştie ce năzdrăvanii nemarturisite. Ştiam
bătăturile acumulate în palme sau pe genunchi în urma orelor de sport, ştiam
exact cum au fiecare forma unghiilor, a pomeţibor, a umerilor şi evident a sânilor,
feselor, pulpelor sau gleznelor, dar mai ştiam că sunt isteţe foc şi că vor face tot ce
e posibil să mă inducă în eroare.

"Vreau căteva condiii înainte de a începe: Aş vrea să merg în primul rând să
închid eu personal uşa şi să ascund cheia că vă cred în stare să aduceţi pe
şestache vreo colegă de-a voastră în cameră să-i faceţi o bucurie” am zis hotărât şi
m-am îndreptat aşa legat Ia ochi spre uşă. "Apoi nu vreau să folosiţi vreo loțiune să
vă acoperiţi aroma pielii cu nuştiu ce prafuri ca să îmi desensibilzaţi limba. ok"?

Au chicotit afirmativ, mai curând încântate că am intrat cu atăt de puţine rețineri
jocul lor, atunci când mi-am reluat locul ele.

"Da'să sorbi nişte picături de şampanie de pe pielea noastră semn de afecţiune
cu eşti de acord? m-a întrebat Susie Q cu o de cochetărie în voce si înainte de a-i
da un răspuns im-a şi mângâiat peste buze, pătrunzând uşor între ele cu degetul
arătător muiat în lichidul şoptitor.

"Ok, şampania e permisă", am zis gândindu-mă la ce or fi ele la cale cum mă voi
descurca:

"Gata", a zis Angie, "de acum încolo noi două nu mai vorbim, vom mai bea
şampanie, vom asculta muzică şi te vom atinge sau te vom conduce spre zona ce
trebui s-o identifi. Ne vei mângâia acolo şi îti vom Isa ceva timp să ne dai
răspunsul... Dacă vei răspunde corect vei simţi buzele noastre undeva pe corpul
tău... hi! hit hit... si dacă vei răspunde greşit vei fi surprins de.. altceva”, intonaţia
vocii promițând mai multe decât conţinutul peşterii lui Ali Baba.

Farmecul acestui joc oferă pe lângă supunerea la dorințele unei alte persoane şi
o provocare pentru atenție. Mi-am amintit că era mult uşor să recunoşti cu buzele
decăt cu alte parți ale corpului meu chiar dacă zona fimi era plăcut stimulată cu
gura.

„Am reuşit consum o jumate de sticlă făcând cu buzele cartografie şampanină, că
una marină nu aveam cum să o numesc. La sfârşit am constatat că au fost căteva
zone pe care nu le-am recunoscut, lucru care nu m-a surprins prea tare, dar cel
mult m-a frapat că nu am putut simţi diferența clară dintre ele când au iniţiat câte o
penetrare. Mi-au cerut în şoaptă, ca să nu le recunosc vocea, mi-au cerut să
rămân pasiv lipsindu-mă de alte informaţii senzoriale iar în intervalul de timp
acordat pentu a da un răspuns, mişcarea le era atât de exactă si lipsită de orice
contact addiional incât nu am putut fi convins dacă răspunsul dat a fost corect sau
nu

Pe parcurs m-am aşteptat să simt dureros pedepsele promise pentru greşelile
făcute dar nu a fost aşa. Cum toată comunicarea dintre noi a fost tactiă nu
simțisem pe parcurs decât atingeri de buze şi uneori nişte mângăieri ce mă
stârneau şi păreau făcute cu o până sau cu o pensulă.

"Ok. Ce aţi spune să facem şi dragoste adevărată dincolo de sexperimente? am
zis şi am ridicat eşarfa de pe faţă. Le-am privit, aşa cum stăteau întinse leneşe,
Susie Q intre mine şi Angie. Deodată amândouă au izbucnit într-un râs degânțat,
amândouă cu privirile sudate pe zona mea intimă. Pedeapsă erau vizibilă. Eram
pictat, eram vopsit. Aveam acolo, aveam acolo jos un ou în diverse nuate de roşu,
un ou de Paşte în mijlocul verii, un ou care mi-a acaparat ca un magnet privirea.
Am început să râd şi eu de situaţia creată şi cred că am hohotit minute în şir
încântat de idea lor dar şi amuzat de propria mea naivitate, gândindu-mă cum sunt
uneori bărbaţii când au în preajmă femei deştept şi dezinhibate.

"Fetelor", am zis într-un târziu, "deşi m-aţi pictat ca pe un boşiman ce urmează să
participe la un concurs de fertiitate pot să spun decăt că nu am fost aşa de expus
zic şi emoţional de multă vreme” '0 fi gama asta de culori naturale pe care le-am
folosit care ți-au topit calota de rețineri” spuse amuzat Susie Q.

"Hei, hei, my dear, când sunt cu voi ştii doar că nu prea există astle! de
constrângeri. Eu nu am foarte multe chestii de aliniat. Angie ştie şi mai bine asta.
Amândoi suntem fani Ayn Rand. Amândoi ştim ce înseamnă şi cum se trăieşte cu
aceea formă de egoism care dă libertate dar nu râneşte. Poate ar trebui să te
nițiem şi pe tine” "Pai ce credeţi că eu nu sunt egoistă? " spuse Susie Q aproape
surprinsă că am fi putut scăpa aşa ceva din vedere.

"Nu e cazul să subliniezi acest lucru. Ştiu prea bine nivelul t4u de egoism şi uneori
chiar mă întreb cât de clar iți este asta. Eu te iubesc oricurm, chiar şi când dispari
câte două săptămâni şi nu catadicseşti să dai un telefon”, îi răspunse Angie pe un
ton fără vreo tentă de reproş.

"Da, ştiu” spuse Susie "dar n-o fac cu intenţie, ştii că şi eu te iubesc şi eşti
prietena mea cea mai bună de aceea nici nu mă scuz" "Susie Q, că tot suntem aici
şi discutam aşa profund despre noi, ar fi ceva în tine care ai dori să schimbi? am
Întrebat cu un amestec de glumă şi seriozitate glas.

"lar începem jocul pe care l-am jucat mai devreme? * m-a interogat ea uşor.

"Ei nu fi aşa sensibilă, eşti cu persoane pe care le cunoşti şi pe carei şti de mult,
care nu iți vor face vreodată ceva. La cine ai apela dacă avea vreo problema? Ai
pe cineva apropiat? Personal nu cred vreunul din iubiții mai vechi sau mai actuali
te-au cunoscut sau te cunosc atât de profund cât cunoaştem noi" am spus
ntorcându-mă câtre ea şi luând-o brațe.

"La ce ai spus acum într-adevăr nu am argumente să te pot contrazice. Mi-ar
place să fiu mai trangantă cu cei mai apropiaţi aşa cum sunt cu voi, dar voi mă
iubiţi fară pretenţii mă acceptaţi aşa cum sunt. Cu ali nu e chiar aşa şi atunci sunt
alta” "ti aminteşti că am dezbătut această temă? zise Angie. "i aminteşti că ţi-am
spus atunci câ nu poți trata pe unii aşa cu tifa iar faţă de alţi să nu ai curajul de a-i
contrazice? " "Da, bineințeles că imi amintesc” a şoptit Susie Q dar a făcut-o aşa
încet incât cred că doar eu am auzit-o.

"Mi-aş dori uneori să pot face asta, mi-aş dori aproape fizic dar mi-e frică;
intodeauna 'mi-a fost frică câ voi fi respinsă dacă voi i văzută şi judecată aşa cum
sunt”, a spus ea cu o voce mai serioasă şi mai introspectivă decăt am auzit-o
vreodată,

"iţi este clar că această frică nu e decât e o formă de îndoială față de dragostea
pe care ei o au față de tine?, a întrebat-o Angie.

"Bineințeles că imi este"spuse Susie Q "dar nu pot să fiu altfel. Ei nu sunt ca voi
Pt ca voi mă puteți imbraişa cu adevărat şi cu voi, când sunt cu voi, sunt cea mai
liniştită, cea mai adevărată”

"Cât de tare ţi-ai dori fi aşa cu ei? ", am întrebat-o "Dacă iţi doreşti cu adevărat
atunci răspunsul e simplu. E mai cwând o o întrebare pentru tine: Ce ai avea de
pierdut? Raspunsul nu pentru noi ci pentu tine, aşa că nu e important ni-i
destainuieşti. Aş vrea sa ştii altceva şi cred ca asta este cel esenţial aspect. Să şti,
fară vreo ezitare, unde să suni când ai nevoie să fi ascultată, când nevoie de un
sfat, când ai nevoie de un umâr. Pentru mine asta a fost intodeauna ceea mai
mare libertate” "Uneori când ridicâm tivul realitâţii de pe genunchii percepției
observăm că avem temeri cât suntem de acceptaţi sau nu. Acceptarea e umbra
nevoii de a nu fi abandonatiram spus sărutându-i faţa şi pleoapele. "Am vorbit şi cu
Angie mult despre asta când în momentele ei de criză când zgălțăia uşa realităţii
ca să vadă dacă are cineva curaj să între sau nu. Cu toții avem nevoia mai mare
sau mai mică de a fiiubiţ, acceptaţi sau protejaţi uneori. Cu toţii simţim nevoia să
destăinuim cuiva adevărata noastră natură şi să nu fim speriaţi că odată impartaşit
acest gând persoana în cauză ne va abandona. " "Da, ştiu cu cine trebuie să
vorbesc. Şi mai ştiu câ ai avut dreptate când m-ai comparat cu acele păpuşi ruseşti
Ştiu că sunt mai multe persoane în mine pe care le țin sub cheie, noroc că nu poti
uşor văzute de alţi ochi” spuse ea cu un ton uşor melancolic În voce.

"ii povesteam cu ceva timp În urmă lui Angie” am continuat eu, "ca scopul crizei pe
care le genera în relaţie ei era o dorință profundă să vadă cine o iubeşte
necondiționat, rezistă şi rămâne cu ea şi cine nu. Şi pentru că avea profunda
convingere că nu e iubită pentru adevărată ei valoare, îndoială că va rămâne
singură o măcina în continuare şi o determina să forțeze situaţia până în punctul în
care mai toţi aruncau mânuşa. lar asta era dovada de care avea nevoie care îi
întărea convingerea că nimeni nu merită increderea şi afecțiunea ei” "Da", spuse
Angie gânditoare, "şi atunci mi-ai povesti istoria farnilei de broaşte țestoase care,
deşi nu ţi-am spus vreodată, m-a zguduit profund dar m-a ajutat să înțeleg şi să
sparg balonul îndoiețior. Poate ar trebui să i-o povesteşti şi lui Susie Q""Hai
povesteşte-mi-o" spuse Susie Q, cu capul pe brațul meu şi cu fața lipită de a mea
aşa cum eram întins alaturi.

"Am să ţi-o povestesc Susie Q, sigur că am să ţi-o povestesc dar pentru că e o
poveste lungă şi nu vreau să ţi-o relatez acum în varianta scurtă, o să folosim o
altă ocazie. E aproape dimineaţă şi văd că ne este Ia toţi cam somn. " "Ai dreptate”,
spuse Angie cu o voce uşor voalată de oboseală
"Da, ai dreptate” repeta şi Susie Q în acelaşi ton.

"inainte. să adormii aş vrea mărturisesc ca îmi pot imagina de-acum, privind înapoi
din acumularea anilor Ia astfei de momente când vom tânji iar tustrei, flecare în
felul lui, către mierea unor astiel de discuţii nocturne ne linge si atunci ca acum,
încet, degetele sufletului chiar dacă uneori albinele întrebărilor cu înţepăturle lor ne
vor zgăria țesutul delicat inimii. Dar atunci va fi un alt timp în care ne vom zâmbi
privindu-ne şi atunci nu va trebui îi repet aşa cum am făcut-o noaptea în asta: "Fi
4 însă Susie 0"