Fantezii Erotice

Plajele memoriei cu nisipuri de ceară,

Se imbogăţesc cu o ultimă întruchiparea ta,
Îndepărtată, incetând să doară,

Cao statuie de ceară sau poate de nea.
Altdată, la moartea unei iubiri

Inima imi se umplea de un vid răcoros

Păream un țărm uitat de aripile subțiri

Ale ultimului albatros,

Un lut amar, prădat de diamante,

Vocea se spârgea în cioburi de aer,

Sângele cald se retrăgea în plante,

Şi râmâneam să sun, să răsun, clopot fără vaier
Târziu, ca nişte marinari laşi

Ce se întorc pe corabia părăsită,

Bântuită de vânturi

Umbra, glasul şi proprii paşi,

Reveneau pe-ale punţii sovăielnice scânduri

Şi corabia se avânta peste mări,

Cu pânze vii peste ape moarte,

Aducând o zare nouă ştiutelor zâri ,

O chemare spre mai departe.

Dincolo de albastre nauragii,

Priveam stâncile-n flăcări,

Printre care corabia-mi albă trecu

Şi-mi spuneam cu ochii arşi de miraji:

"Nu, nu tu ai fost marea mea dragoste... NUI!
Dar totul e altiel, e altie! acum,

Mă sint doborât de ciuciate poveri

Gesturi, cuvinte, culori, topite-n fum

Le port cu mine spre nicăieri

Cao piramidă ce fuge-n deşerturi cu criptele-i goale
Ca o câmpie, chemându-şi florile moarte-n pământ
Rătcesc printre anotimpurile lumii, egale,

Pară linişte sint.

Marea iubire e-n urmă, ori poate undeva inainte
"Sigur am să te uit”, îmi spun,

Vârsta mea străbatu o presimţire a nopţii

Vine o dimineață nouă fierbinte

"Dar dacă ai fost TU înainte?”

Scrisă demult, într-o vară topită în timp, undeva pe o plajă Ja soare.
Scrisă cu o cariocă neagră pe spatele cuiva... n timp ce dormea,
Serisă de o persoană pe care n-am mai întalnit-a