Fantezii Erotice

Aş putea să povestesc multe despre posesorul acestei mâini” a rostit ea, la căteva
secunde, după ce mi-a cântărit alene palma în mâna ei. Apoi, ridicând ochii şi
râzând, a spus: "Sunt loana şi... lucrez deseori cu degetele..."

Fusese prima întâlnire, prima încrucişare de priviri şi primele intersecţii de
zâmbete cu această brunetă mignonă cu un râs molipsitor. Era o petrecere Ia nişte
prieteni când soția amfirionului mi-a prezentat-o ca "find persoana care îmi
cunoaşte fiecare cută a trupului... " Îmi amintesc de prima noastră întrevedere
profesională, de parcă ar fi fost ieri. loana era îmbrăcată cu un halat alb care
cobora până la jumătatea coapselor şi-i acoperea formele apetisante. De pe el,
nişte nasturi sidefi, mercenari resposabili cu paza locală, mă priveau critic, ca pe
toți care intrau în spațiul ei social. Din decolteul generos, sânii, încorsetaţi într-un
sutien cu un număr mai mic, magnelizau cu neruginare privirea. Mi-am putut
imagina, încă din acel moment fanteziile colorate ale bărbaţilor care îi treceau
pragul şi care s-or fi gândit cum săi mituiască regeşte pe acesti mici cerberi lucioşi,
pentru un acces nelimitat la trupul de dedesubt. Deşi e atrăgătoare, reuseşte să
impună fără vreun efort vizibil distanţa socială care i se pare necesară şi pe care o
calibrează pentru fiecare, după nivelul de înțelegere şi acceptanță.

Ioana e cosmeticiană. Dar nu e o simplă rectificatoare de fațade umane. E o
consilieră profesionistă, care sfătuieşte clienții nu doar cum să interpreteze ultimele
trend-uri în cosmetice ci să aleagă, după nevoi, metoda cea mai potrivită, cea mai
sănătoasă.

Rareori, când sunt norocos şi e mai liberă, îmi face şi manichiura după care se
dedică cu plăcere şi fără urma vreunei rugini de plictiseală în voce, unui masaj al
palmelor şi al degetelor.

li admir de fiecare dată mişcarea sigură a mâinilor delicate, dar puternice şi felul în
care urmăresc tati! lungul tendoanelor şi al falangelor. Palmele ei au o piele
satinată, cunoscătoare şi fierbinte. E o magiciană în arta tactilului

"Astăzi mă voi ocupa în mod exclusiv de tine, Zorba the Buddha” au fost cuvintele
care m-au întâmpinat şi care m-au asat fâră răspuns.

"De unde ai mai scos porecla asta"? am rostit într-un sfârşit cu un zâmbet politicos,
giazurat în colțul gurii, în timp ce-tmi dădeam jos pardesiul.

Cu privirea fixată în pupilele mele mi-a răspuns:

"Când ai fost ultima oară la mine.... poate ţi mai aminteşti de femeia mai în vârstă
care. stătea în scaunul alăturat? E o adevărată doamna, ceva croit dintr-un altfel de
materia! uman, o combinație de trăsături pe care le întâtneşti destul de rar pe la noi
O damă din şcoala veche. S-a reintors în țară de câţiva ani şi din clientă mi-a
devenit o prietenă, chiar un fel de educatoare în ale vieții valuri. Când te-a văzut, a
spus câ eşti un "Zorba the Buddha”.

Şi ce-i un "Zorba the Buddha” dacă eşti aşa de amabilă s&-mi explici? am
continuat puţin surprins de această întroducere neaşteptata

"Ea ne-a povestit atunci, de stăteam cu gurile căscate în mirâri nerostite, că îşi
poate. imagina cu uşurinţă în tine, omul de afaceri dur şi inflexibil îmbrăcat aşa... la
patru ace, dar şi omul mediativ care Îşi ia rucsacul în spate şi dispare pentru
câteva săptămâni în Orient să caute profunzimi. Un om care atunci când întâlneşte
femeia o trăieşte pasional, ca pe un vin deosebit, sau ca pe un cântec pe care-l
dansează precum Zorba, cu frenezia unei pasiuni lipsite de orice zăgazuri. Un om
care poate fi acasă în satul lui din căuşul Carpaţilor dar la fel de bine în aghramurile
din sudul Indiei sau în localurile de lux ale marelor metropole. Unul pe care îl ai,
atâta vreme cât Î] ții în brațe şi în suflet pentru că nu Îţi cere niciodată nimic. Asta
ne-a spus ea şi cred că nu am uitat nimic, a sfârsit loana, mândră şi cu ochi
scânteietori

"Da,... înțeleg sintagma, chiar o ştiam pentru că am fost prin căteva restaurante
vegetariene care purtau acest nume, dar trebuie să recunosc câ nu m-am gândit
niciodată s-o utilizez în conjugații personale,... însă am să-l citesc pe Osho mai
atent şi mă inclin În faţa voastră”, am încheiat eu zâmbind.

Pam cerut să-mi pună un prosop fierbinte şi aromat peste față şi m-am scufundat
imediat într-o reverie meditativă urmărind, din spatele pleoapelor, mişcările ei. În
pauzele de conversaţie doar tactil rămânea legatura cu această femeie plină de
energie şi entuziasm.

Se pare că unele persoane care lucrează în senicii de acest fel posedă un simț
special care nu se Învață la nici un curs şi nu are legatură cu instinctul. E vorba
cred de un talent innascut de a creea, într-un mod cât se poate de natural, punți
relaționale cu alţii
De-a tungul timpului am învățat să-i ascult părerile înrâdăcinate în bunul simţ
arhaic al satului ardelenesc din care îşi trăgea seva, deşi nu mergea prea des
acolo.
loana nu este feministă. Îşi iubeşte apartenenia la sexul frumos şi nu aspiră să
cerşească egalitate cu ce! masculin, pe care îl consideră, cu puţine excepții doar
prototipul neinisat al produsului final. FEMEIA.

Deşi e tânâră a auzit multe şi a pastrat Ia fel de multe pentru ea. Probabil şi
această discreţie neobişnuită m-a făcut să tresar surprins când i-am auzit timbrul
matăsos al cuvintelor. "Te-aş alege pe tine pentru fantezia prietenei mele...! Dacă
le vei lăsa pe mâna mea ai putea avea parte de o experiență unică. Vrei?
Degetele ei s-au oprit din mişcare, polticoase parcă, nedorind să încurce prin
atingere învălmăşeala bruscă din gândurile mele.

"Adică, cum ai dori să mă LAS? ” am întrebat eu, simțind în propria-mi voce un
amestec de temere şi curiozitate. Ideea de a fi condus orbeşte, pe un tobogan
interactiv de femeia aceasta caldă şi calmă m-a incitat însă imediat.

"Ah! Ahi, Ah! Dacă voi bărbaţii nu aţi încerca mereu să fi în control, v-aţi putea
bucura şi de simprize... neaşteptate. ” Nota erotic-subversivă din tonul vocii find
urmată de râsul ei muzical.

"Hai, spune-mi despre ce e vorba”, am insistat eu, trecând peste remarca ei, gata
să-mi dau jos prosopul subţire ce-tmi acoperea fața, s-o pot privi în ochi şi să văd
exact ce vrea să-mi pregătească. Însă după o scurtă clipă de reflecţie, din păcate
nu foarte profundă, am adăugat cu o curiozitate mai diluată decât un ceai de
puşcărie. "Dacă vrei, bineinţeles! *

Ioana s-a prins de strategia mea de a juca pe "Terentu indierentu” şi m-a răstignit
pe propria-i atitudine, spunând cu o tentă dezamăgită în glas: "Văd că te laşi
greu,... păcat... nu ştiu de ce credeam că te-ar îi stârnit o aventură, într-o lume în
care foarte puţini bârbaţi au avut şansa să păşească. " "Mi-am făcut-o singur”,
mi-am zis. "Ce dracu mi-a trebuit să adopt atitudinea asta indiferenta, încercând să
par neinteresat? Acu' orice remarcă, cât de oblică ar fi, îi va arăta că ma
interesează”. Gândurile mă sâgetau din toate direcţie. Am început să mă sucesc
şi râsucesc pe patul comod de parcă aş fi stat pe doi arici care tocmai erau într-un
exerciţiu de propagare a speciei

"Te roade curiozitatea?! * După cum te fâțâi aş putea crede că vrei să... ", m-a
tachiat ea uşor dar fără malțiozitate, apoi fără să aştepte vreo reacție din partea
mea a continuat: "Hai să-ți povestesc,... vei ştii astfel ce ai pierdut”, vocea era
acum În mişcare pentru că loana s-a ridicat, aşezându-se pe partea mea dreapta.
i urmaream auditiv activitatea şi aşteptam, nerâbdător, să înceapă povestea. Gura
mi se încleştase puţin, dar oricum nu mă încumetam să scot vreo vorbă de teama
că voi devia discuţia. Faptul că eram dependent doar de sunetul cuvintelor ei ma
deranja oarecum, dar nici pe departe cât mă supăra idea de autoeliminare din
cursa câtre o experiență inedită

"Am o clientă care mi-a devenit între timp prietenă. Vine destul de des pe la mine.
Odată la două săptămâni o epilez... ţi-a povestit vreo femeie cum e cu epilatul âsta
pe. care voi bărbaţii îl priviţi cu atăta normalitate şi pe care ÎI prețuiţi atăt de puţin?”
Spre marea mea uşurare loana a continuat fâră să aştepte răspunsuri. "Să nu
crezi că se aseamână cu bârbieritul vostru matinal... iar epilatul inghinal e o
experiențăti!... pe care v-aş dori-o s-o încercaţi măcar odată, aşa, din curiozitate şi
din respect pentru ce facem noi pentru voi, bărbaţiiti. * "Nu m-am gândit la
depilatul vostru ca la un sacrificiu, ci mai degrabă ca ia o alegere..." am spus eu
dorind să închid subiectul 'ofrandelor feminine” pe altarul seducţiei. Apoi, fără să
mai aştept vreo înțelepciune din tolba ei, am continuat: "Da: ce vroiai să-mi relatezi
despre prietena asta a ta? * "Ah! " spuse loana cu aceea intonaţie pe care o
adoptă femeile când ştiu că tu te-ai dat până atunci rotund, cu o pereche de
şeplari, iar ele tocmai şi-au completat un careu de aşi. "Domnul pare să fie
interesat? Credeam că mediezi ca de obicei şi mă gândeam să nu te trezesc
cumva din reveria de după amiază. Deci, vrei să-ți povestesc şi vrei să te laşi pe
mâna mea? "vocea era precum un prosop dintr-un hotel de lux, moale, cald şi pin
de amintiile unor trupuri îmbrăţişate în nenumărate nopți.

Clar că mă las pe mâna ta loana, ar trebui să am vreun moliv să refuz? am
declarat cu smerenie adevărul gol-golui, aşa cum se născuse el în mintea mea la
auzul primelor cuvinte pe tema asta.

"Dar, înainte de a-i spune mai deparie, trebuie să-mi promiţi ceval!! * Aici vocea a
uat fermitatea tâioasă a lamei din instrumentul promovat de Dr. Guilotin.

"Ce vrei să-ţi promit? * am articulat cu oareşicare teamă, aşteptând şuierul cuțitului
care urma să reteze bobocul fanteziei ce se înfiripa rapid în mintea mea.

"Sa-mi promiţi câ... nu vei vorbi cu ea nici un cuvânt şi să nu faci nimic care ar
putea duce la recunoaşterea prezenței tale în salon...I!? Dacă îmi promiţi cu
adevărat. ţi voi spune mai departe. " Cuvintele ei aveau sigilul unei inflexibiitaţi
totale.

"Bine, bine, iţi promit. Dar spune-mi, dacă va vrea ea să mă cunoasca? *, am
întors eu sulița întrebării

"Ea nu te va cunoaşte pentru că nu te va vedeat!! | acopăr întodeauna ochii şi am
să-i pun nişte căşti să asculte muzică, să nu se concentreze asupra durerii. Am s&-i
povestesc, poate, după aceea şi s-ar putea s4-i arât nişte fotografii pe care le voi
face... în aşa fel încât să apari şi tu în ele, lângă ea, fâră să poți să fi recunoscut.
doar că sâ-i întregesc fantezia” Tiilul râsului ei închise fraza.

Uscăciunea din gura mea începea să rivalizeze cu cea a deşertului Gobi, iar
curiozitatea țopaia în gânduri precum nişte floricele de porumb pe o plită fierbinte.
Ce să spun, scenariul mi parea hiperexcitant. Ah! dar constrângerile astea... nu mi
se potriveau de loc. Pe de altă parte, orice tentativă de negociere ar fi fost mult
prea riscantă

"Şi ce pot să fac eu acolo? Să tac, să stau nemişcat ca un drob de sare uitat în
salină, şi să mă holbez Ia ea cum stă expusă acolo în faţa mea?

"Nu, nul "a spus oana râzând, încercând să iniştească răzvrătirea sonoră de sub
şervetul umed. Cuvintele ei suave au netezit amical țepii aproape verticali ale
îndoielior: "Vei putea chiar s-o atingi, s-o mângăi şi chiar s-o sâruţi dacă vei dori
aşa ceva, însă toate gesturile tale trebuie să rămână atât de subtile încât... * "Hei,
Hei, Hei! Acu! începi să-mi vorbeşti în note muzicale! "i-am zis mai mult decăt
jovial la o astie! de perspectivă. Mă bucuram în gând că loana nu-mi vedea faţa
care m-ar fi trădat cu siguranță.

"Te rog să respecţi condiția pe care ţi-am impus-o şi nu mă mai întreba nimic
despre ea, pentru că: nu-ți voi spune cum o cheama, nici ce vârstă are şi nici dacă
e măritată sau nu. Nu-i voi spune absolut nimic despre ea, nu pentru că n-aş
putea, ci pentru că vreau s-o trăieşti pentru acea jumătate de oră fără s-o judeci,
fară s-o clasezi în nu ştiu ce sertăraşe mentale. Va fio fiinţă care îţi va dărui prin
simpla ei prezență şi dorință de a fi privită, o experienţă pe care o vei ține minte
multă vreme..."

Recunosc că eram destul de contrariat. Mă gândeam dacă tot acest "mettre en
scene” pe care lana 'mi-l descria, cu atâtea detalii dar şi limitări, mă stimula sau
nu. Dacă nu-i vedeam faţa era o pierdere. Aşa că m-am hotărât să negociez
măcar pe la colțuri.

"ioana... uite ce-ţi propun: Ce ai zice dacă în loc de şervetul umed pe care îl
foloseşti i-ai pune pe ochi o mască de ochi, că acea pentru somn? Şt, cum sunt
acelea care se dau la unele companii aeriene în special la zborurile
ntercontinentale. Aş vrea să-i pot vedea mâcar puțin obrazul, să-i citesc mimica,
vreau să văd femeia dar şi omul, nu doar un corp semidezbrăcat ce stă expus că
un manechin scos dintr-o vitină. Eşti de acord cu asta, nu? * "Nu ştiu ce să spun.
Nu i-am dat niciodată o mască de ochi pentru somn..." spuse Ioana gânditoare.

"Stai, că mai am o sugestie”. am sârit eu cu o nouă idee. "Ce ai zice dacă aş
aduce eu ceva muzică meditativă, cu nişte texte, aşa... pentru suflet şi pentru
minte. Realitatea imaginată din spatele unei măşti opace, suprapusă pe nişte idei
stimulative. se combină perfect. E o stare de... de agape, dacă vrei... * "Hai lasa-mă
cu stările astea transcendentale de care îmi vorbeşti de o juma'de an. Ştii cum
suntem noi femeile, avem discuţii.. până se râceşte ceara... ce ştii voi despre
sacrificiile pe altarul frumuseți, biciul desconsiderației din voce mi-a şficuit uşor
fesele orgoliului

Trei săptămâni mai târziu.

Când am citit SMS-ul ei care spunea că joi va fi seara mult aşteptată, eram
sufleteşte pregătit. Cu vreo trei zile înainte îi dădusem Ioanei i-pod-ul cu
instrucțiunile aferente, fără să aprofundez despre ce era vorba şi nici când eram
gata să intru în scenă. Muzica şi textul fuseseră înregistrate cu grijă încât puteau să
inducă ascultătorului o transă uşoară.

Era puţin după program când am păşit în salonul ei. Asistenta fusese informată că
voi veni aşa că m-a primit, ca de obicei, cu zâmbetul ei ce îmbracase de astă dată
scuza că şefa are o clientă în camera din spate şi va trebui să zăbovesc ceva timp.
Am dat din cap înţelegător şi am început să răsfoiesc revistele tipice pe care le
întâneşti în astfel de locuri mai mult ca să nu-i dau asistentei vreun motiv
conversaţional, s-o fac să rămână cumva peste program. l-am urmarit în tăcere
mişcările fără să ridic ochii din articolul searbăd, în care, aparent, mă cufundasem.
După cinci minute de activităţi rutiniere şi-a cerut scuze că mă lasă singur şi a
plecat. Am închis uşa de intrare, am numărat în gând până la o sută şi am paşit cu
paşi de pisică în camera din spate, exact cum fusesem instruit.

Femeia aproape goală din fața mea era întinsă pe o masă de masaj. Avea
pleopele acoperite şi asculta muzică. Chiar aşa nevăzându-i ochii, am realizat
imediat că e atrăgătoare. Îi puteam vedea părul aproape negru, tăiat scurt care-i
expunea forma superbă a capului, urechile nişte scoici mici şi delicate şi un profil
elegant în care buzele pline şi pormeţii obrajilor adăugau trăsăturilor un aer exotic
Gâtul fiumos, neted, îmbrățişat doar de un lanţ subțire din argint ce şerpuia către
umeri, se lăsa înrămat de Glavicule. Sânii de mărime mijlocie, rotunzi, aproape
adolescentini se ridicau calm cu flecare respirație, rămasesără ascunşi sub textura
unui maieu subţire şi dantelat care se sfârşea brusc, lasând descoperit abdomenul
închis între ridicăturile simetrice ale bazinului şi terminându-se cuminte şi brusc la
poalele muntelui Venerei. Mi-era greu să-mi dau seama câţi ani putea să aibă dar
fermitatea si luminozitatea pieli avea ceva din "Time is on my side”, cântecul fără
vârstă a celor de la Roling Stones.

M-am apropiat tăcut de formele ei, ce păreau turnate într-o patiserie dedicată
trupului feminin, inhalând aerul care îi atinsese pielea şi adulmecând într-o mişcare
lungă toate mesajele nescrise. Apoi i-am studiat atent vânătaia care, precum
marca Iui Sigiried îi sigila umarul. Într-un sfârsit, m-am aplecat către talie unde
pusese micul pod pe care îl dădusem loanei. L-am sincronizat cu atenţie pe al
meu cu al ei astfel că ascultam exact aceaşi muzică. Ştiam că va începe curând
textul croşetat într-o noapte nedorinită, doar pentru aceste minute stelare.
în tot acest răstimp loana şi-a continuat, imperturbabil, ritualul pregatitor
urmărindu-mă cu coada ochiului, mai mult ca să se asigure că totul mergea
conform planului ei. Mai era un pat în cameră, deci m-am asezat acolo, în umbra
loanei. Încercam să desluşesc în trăsăturile costneticienei mele dragi, semne care
mi-ar fi răspuns la întrebarea dacă au vorbit şi, mai ales, ce a vorbit cu frumoasa
"adormită", dacă EA avea ceva habar despre ce avea să i se întâmple şi cât era de
pregatita.

Ioana a Iasat talcul să cadă, în pulbere fină, pe piele şi, cu o mişcare prelungă şi
precisă, a întins-o de ia un capăt la aitul al piciorului suplu şi musculos. Doar
urmărindu-i mişcarea mâinii am trăit o înforare plăcută. Avea ceva între
familaritate şi promisiunea că s-ar putea întâmpla ceva neprevăzut. Dincolo de
nonşalanţa dată de ani de exercițiu, exista în gesturile ei o rezonanţă erotică.
Doream să-i citesc gândurile care i peregrinau acum prin minte. Dacă şi-a imaginat
vreodată să atingă pielea vreunei alte femei altfel... mai ales în prezenţa unui
bărbat.

M-a privit cu ochi mari parcă evaluând nivelul de implicare emoțională pe care
atitudinea mea ar fi putut s-o arate în vreo formă vizibilă. Eram concentrat nu doar
să citesc gesturile ei ci, mai ales, să nu pierd nimic din reacția femeii culcată pe
cearcealul de hârtie imaculat.

Ioana a manevrat ceara gălbuie cu multă precizie şi în intervalul până la răcire, s-a
sprijinit cu toată palma pe coapsa ei. Gestul arâta un sentiment de apropiere între
ele. Puteam să vizualizez cu uşurinţă cum ar fi sporovâit dacă prietena ei nu ar fi
fost atentă ia textul din I-pod-ul meu.

”.. imaginează-ţi că eşti într-o cameră caldă care îţi place, unde culorile se joacă
de-a ascunsa prin perdele mişcate de o briză uşoară şi asculți pianul cum îţi
impărtăşeşte trairi pe care le recunoşti în tine. " A început vocea din cască,
aproape în şoaptă. O urmaream cum respira, cum buzele s-au întredeschis lăsând
vârful limbii să trecă pe suprafaţa lor apoi cum şi-a calibrat atenţia la cuvinte, la
sunetele auzite.

"Asculți... dar de-acum stai cu ochii închişi. Eşti scufundată în miracolul unei
experiențe personale. Un vis lucid. Eşti întinsă în patul tău, moale, familiar sau
dacă vrei poți să te găseşti în apele calde ale unui ocean albastru, în care pluteşti
lent, dusă de un curent într-o direcţie fără sens. Poţi i singură dar dacă îi doreşti
poți să ai pe cineva alături. Poate fi un barbat însă, la fel de bine, poate fi o femeie.
Eşti într-o lume a visului dar eşti conştientă că visezi. Îi alegi dorința, îţi poți trăi
chiar fantezia cea mai ascunsă.

In acest univers paralel poți să-ţi asumi un alt ro! decăt cel pe care îl ai în viaţa
reală astie! că personajul din vis, maleabil în comportament, rămâne doar un
simplu caracter generat de pensula oniricului. Visul t4u va fi nespus de adevarat.
ţi vei putea savura atât de profund emoţile încât va fi greu să le deosebeşti de
senzațiile reale. Diferenţa dintre cele trăite de eroina din vis şi trupul tău adevărat
vor fi nesemnificative. Mai târziu, când visul ți se va destrăma, tu, cea autentică, te
vei trezi şi totul va fi1a fel că înainte. *

Venise rândul zonei inghinale iar ea şi-a ridicat genunchii, apoi şi-a depărtat
absentă picioarele pentru a-i asigura loanei accesul. Acolo se deschidea, timid,
raiul sau pentru uni, infernul legendar, uns cu pasiune şi parfumat cu feromoni,
Jocul în care ne încumetâm uneori bărbăţia şi care ne face mereu prizonieri ai
propriilor instincte.

O priveam fascinat de parcă n-aş fi văzut vreodată intimițăti feminine şi căutam, cu
atenţia hăituită de convingerea ca mesajele mele şoptite în urechi, ar trebui să-i
coloreze pielea, căutam dovezi că simpla putere a cuvintelor o vor pigmenta în
nuanțe cutezâtoare, de Ia alb mat, la rozaliu, la roz, Ia roşu. Speram ca vorbele vor
stârni apoi pofta n cumințenia dintre falduri, făcându-le să lumineze tăcut cu luciul
unei chemări primare. Eram precum ucenicul vrăjitor care scăpat de sub privirea
maestrului, Îşi ncercă norocul sau poate chiar puterea, însă speriat de propria-i
descoperire, rămâne siderat în nemişcare.

În ochii Ioanei şi în mimica ei am citit gestul pe care îl aşteptam. M-am apropiat cu
teamă şi i-am acoperit, cu o mână tremurândă ce adunase parcă toate
reverberațile emoţilor care mă sugrumau, labile, ferindu-le în felul ăsta de accesul
neprevăzut al cerii fierbinţi. Îi simțeam clitorisul în palmă în timp ce-i apăsam uşor
pubisul.

"Chiar dacă visul care ţi se perinda în faţa ochilor e un vis lucid, nu aspira să-l
controlezi, pentru că părți din e! iţi vor scăpa atenţiei. Scenariul nu iţi aparține pe
de-a intregul. Aşadar bucurâ-te de aspectele neaşteptate care îţi vor intersecta
calea şi lasă magia visului să jaloneze făgaşul unic care va face experienţa
repetabilă. Aceste vise lucide sunt fascinante prin profunzimea la care te expun. Şi
de vei constata în tine un curaj nesăbuit, o dorință nestâviltă de a fi atinsă,
mângăiată, muşcată chiar... să ştii că va rămâne totuşi o zonă în mintea ta care va
şti că e un vis şi nimic râu nu ţi se poate întâmpla cu adevărat.

Stratul subțire de ceară mulat perfect pe pielea sensibilă, de-a lungul degetelor
mele, a început să se răcească. După ceva vreme Ioana mi-a făcut semn să ridic
mâna care adoptase o ritmicitate ferma, deşi foarte discreta. Cu o mişcare dibace a
deziipit marginea stratului de ceară şi a smuls-o cu precizie, acoperind imediat cu
mâna liberă întreaga vulvă, pentru a prelua durerea. Îi invidiam mâna mică care a
ocupat locul pe care cu puţine secunde înainte îl încâlzise palma mea.

Cu imaginea asta fixată pe retină am derulat iar amintirea cuvintelor ei din seara
aceea de toamnă când, întins în salon, i-am ascultat cuvintele: "Te-aş alege pe tine
pentru fantezia prietenei mele. ". Prietena care îşi dorea nespus să fie surprinsă o
dată de un bărbat în timpul unei depilări inghinale. Deşi nu voia să fie activ
implicată, prezența lui într-o situaţie atât de personală, atăt de intima, o stârnea
infiorător. Ideea de a fi văzută, admirată, poate chiar atinsă, avea pentru ea un
farmec aparte şi o excita dincolo de cuvinte. loana mi povestise până târziu despre
ea, însă nu abordase subiecte ce ar fi putut s4-mi dea direcţii comportamentale.

” Şi doar că fanteziile erotice sunt jocuri de artificii care îţi luminează dorințele
netrăite” a continuat vocea din cască. "Chiar dacă ele îşi au obârşia unde visele îşi
au culcuşul, ele nu sunt Ia fel. Nu sunt la fel pentru că ele au o direcţie clară,
nediluată de tentaiie cărărilor laturalnice. lar dacă vrei să cristalizezi fantezia într-o
bucată de istorie personală ar trebui mai întâi să-ţi accepţi adevărata natură şi să
convieţuieşti cu ea în pace. *

Ioana a continuat operația pe partea opusă şi după ce a terminat, a îndreptat
fascicolui de lumină asupra vulvei, inspectând din proximitatea ei, cu atenţie, o
potențială imperfecţiune. Degetele mângâiau marginea labilor mari, încercând
tacti! să remarce o posibilă scăpare a priviri. Atingerea Îi era fină şi părea decapată
de orice mesaj erotic.

După ce a îndepărtat ultimele râmăsite de ceară, cu un tampon muiat în spirt, a
imprăştiat apoi gelu răcoritor într-un strat subţire.

A urmat o eternitate până când loana, cu un zâmbet satisfăcut, s-a retras dintre
coapse. Eu m-am apropiat uşor de talia ei. Aplecat peste ea, am suflat încet o
boare rece peste labiile imbujorate încă de flerbințeala trăită. O faceam căt mai
delicat posibil, să nu sparg vraja ci să întețesc în ea, după durerea apusă, focul
plăcerii. O mişcare aproape imperceptibilă de întâmpinare pe care trupul a făcut-o
înspre buzele mele şi o încleştare a degetelor în albeața cearceatului mi-au indicat
că "fimul” mai rula în cinematograful ei personal. M-am ridicat şi i-am acoperit iar
vulva cu palma însă de data asta atingerea sosise într-un plic cu destinatar.

Mâna a devenise brusc un scut protector al intimităţi ei. Părea să île o centură de
castitate păstrătoare de atingeri. Sau poate nu. Îmi priveam degetele nemişcate şi
încercam sa decantez senzatie dintre câugul palmei şi ceea ce simţeam eu acolo
adânc, în miezul meu zgăkâit de un spectru larg de trăiri. Pielea înţesată de
senzori fini era lipită zona de cea mai ascunsă, mai personală a femeii din fața
mea, dar lipsa oricărei ficțiuni dintre epidermne, eroda tactilul în amorțeală. În mine:
o niagară de spasme şi temeri se prâbugea în diverse direcţii înălțând în jur spuma
dorinței.

După căteva minute un deget a prins viată, făcându-şi loc între faldurile labiilor cu
acea iniţiativă curioasă pe care am admirat-o uneori la femei atunci când destac
săculeţe de catifea, încrețite ja gură, în care sunt ambalate bijuterii. Caldura se
ichefiase şi devenise imiere încinsă. Printr-o uşoară relaxare a coapselor îmi arăta
că ar fi dispusă să mi-o dăruiască sau poate că îşi trăia doar visul. Îi priveam
mimica feței nediiuată de vreo jenă sau reținere. Dinţii prindeau uneori buza de jos
doar că s-o elibereze apoi mai umedă, mai provocatoare şi mai sensibilă. Gemete
scurte, sau tânguii, scăpau odată cu respirația, prinsă deja în chingile pasiunii.
Sânii întariţi, frematau şi împungeau cu areolele jor maioul subțire.

Ioana, rămăsese într-o blocadă musculară, cu ochii faţi pe palma mea. Parcă
daduse peste ardeiul iute din supa vieți ei şi nu ştia ce să facă. Puteam bânui doar
câte ceva. Ca multe alte femei, probabil şi ea, şi-a asfaltat cu timpul poteca
curiozităţilor erotice nelăsând humus fertil pentru semințele unor fantezii exotice.
lar acum un "ceva" foarte palimaş dar şi foarte vivace era pe cale sâ-i fisureze
şoseaua principală.

Degetul şi-a continuat peregrinarea printre Iabii şi a atins clitorisul încă acoperit de
gluga Iui protectivă. Un strigăt i-a scăpat la macazul trecerii. Am devenit pentru
câteva clipe stelare prizonierul acestor note muzicale, acestui fragment din
cântecul sirenelor, acestei mlădieri de sunete care auzite din gura ei, m-au râscolit,
ajungând instantaneu în profunzimea întunecată a minţii mele acolo unde gândurile
se destramă n instincte.

"Strânge imaginea sub pleoapă până când sălbăticia trăiri, frumuseţea ei şi dorul
devin o singură entitate”, spuse vocea din cască. 'ține-o minte şi priveşte-o în toate
detalile, lasând tangibilul să culeagă impresiile şi permite-ți, fără să întervii în vreun
el, ca atingerile să-ţi umple simțurile toate. Lasă lupta dintre rațiune şi pasiune să
se sfârseaşcă acolo, la marginea genelor, unde peisajul e atât de personal şi
poartă numele tău. Peregrinarea minţi tale se va solidifca în aminti, însă în
persistenţa memoriei, visele şi o realitate cândva trait, rămân codificate la fel.
Nimic nu le deosebeşte. Acolo, adânc în mintea ta, ele sunt păstrate precum
tezaurul albinelor, strâns cuminte în faguri. *

M-am mutat vrâjit între coapsele ei depărtate. Genunchii erau ridicaţi iar peisajul
care m-a întâmpinat, plin de culori şi esențe nediluate. Roua-i lucea pe Iabiie uşor
răsfrânte, gata să primească între ele promisiunea visului. Cu ochii închişi i-am
inhalat indelung aroma care-mi galvaniza carnea în metal. M-am apropiat de ea cu
teama. Prima mângâiere a fost atăt de fugară încât nega descrierea. Vrăjite de
spită şi biciuite de dorință, buzele s-au întors să răpească mai mult decât o simplă
iuzie. Ştiam că visul ei lucid încorpora de-acum senzaţile ce năvâleau în ea prin
porțile simțurilor şi i se perindau în gând. Ştiam că simte câldura respirației pe
coapse şi că recunoaşte ceva din atinsura inconfundabilă a buzelor mele ce o
răvăseau. Într-un târziu ele s-au desprins de trupul ei dar nu inainte de a se fi
încărcat cu tandrețea borangicului umed țesut dintr-o carne ireală cu gust de miere
topită

"Când vei deschide ochii, când iţi vei aminti... de acest vis lucid el nu va fi diferit în
consistenţa lui de o experiență adevărată... bucură-te că ai avut curajul să ţi
daruiesti. * În cască a început din nou să cânte pianul.

Cu regret profund, însă hotărăt să respect promisiunea făcută, m-am retras
discret, fară zgomot. M-am îndepartat însă nu înainte de a-i admira îndelung
tatuajul migalos, ascuns priviilor accidentale, nişte petalele colorate diferit, deşi mie
mi s-a părut a fi mai cmând o fântână arteziana, stiizată de o mână necunoscută.
Imaginea a cutremurat în mine o recunoaştere ce-mi sfida înțelegerea şi a cărei
origine. îmi era neştiută. En passant, cu degetele umede şi mirosind precum lenjeria
ui Cupidon i-am întredeschis mai mult buzele şii-am atins muchia dinților. Vârtul
imbii le-a învăluit într-o moliciune atât de cunoscută încât familaritatea mi-a blocat
imaginaţia. Parcă aş fi atins o mină cu explozie întârziată. Schijele unor vedenii fără
forme clare m-au năpădi. Fără să ştiu curm, le-am sigilat rapid cu pecetea unui
zâmbet. Erau copiii mei, multi, mul şi nenascuți.

Mi-am retras uşor degetele lăsându-i o dără subțire de salivă pe gură. Un oftat ce
putea fi orice între nostalgie şi regret a fost salutul de adio apoi limba a dat un ultim
luciu buzelor, decisă parcă să tezaurizeze sau să steargă orice urma a prezentei
mele.

Oprit în uşa camerei le-am privit încă odată. Una câte Una. Eu, blocat între
opţiunea rămânerii şi a poverii cuvântul dat. Pulsul meu şi-a aruncat însfârşit
adidaşii înfferbântaţi din picioare, încetinându-şi paşii iar pantalonul au devenit din
nou comod.

Ioana rămăsese cu ochii pironiţi pe carnea roză, încinsă de palma mea. Îşi muşca
involuntar buza inferioară, iisul parcă i se deschise mai tare, ca Ia pisici, prinzând o
nuanță întunecată. Prezenţa mea în acest context puţin obişnuit, căt şi gesturile
văzute, au stârnit-o cu siguranţă mai mult decât şi-ar fi imaginat. Ochii ni s-au
ntâhit dar ea nu a fost capabilă s4-mi susțină privirea pentru mult timp. Îmi venea
să-i strig că nimeni nu are cheia la poarta marelui şi necunoscutului "Mâine", că e
mai bine să ia o atitudine deschisă, aventuroasă chiar, s-o înnobileze cu picături de
îndrăzneală şi să accepte, instârşii, că sunt clipe în care sufetul învaluieşte corpul.
Am ieşit la fel de tăcut din salonul de cosmetică precum am intrat, dar nu înainte
de a lăsa în buzunarul pardesiului ce atârna stingher în cuier o carte de vizită fără
vreun nume dar cu o adresa de E-tmail şi căteva cuvinte: "Când vei avea curajul
să-ți accepţi adevărata natură voi fi încântat să ascult taina visului tău lucid! *
nainte să trag uşa după mine am mai auzit vocea încontundabilă a loanei care m-a
smuls din mreaja unui final netrăit. "Ce fiumoasă eşti, o să-ţi mânânc piersicuța
asta... Hai, Întoarce-tmi fundul sâ-l aranjăm şi pe e.

Au fost ultimele vorbe din acea seară de toamna.

PS. Mă aplec cu respect în faţa femeii care a avut curajul să mă aibă şi să mă
păstreze aşa aproape de sufletul ei... (pt că de trup i se pot apropia, precum ştim
cu toții şi alţi bărbaţi. -)

Din Vatumul Îi (în curs de editare)- "Clensidra cu vise” Tristan