Asertivitate
Iubitule, eu nu-s un sacrilegiu Şi nici un privilegiu. Poate nu-s competentă şi nici chiar excelentă, dar în a mea viaţă, sunt permanent Prezentă.
tubitule, eu nu-s un sacrilegiu
Şi nici un privilegiu.
Poate nu-s competentă
şinici chiar excelentă,
dar în a mea viață,
sunt permanent Prezentă
Ştiu câ nu TU eşti fericirea mea,
Eu singură îmi sunt,
Nu pentru că eşti temporar în a mea cale,
Ci pentru că doreşti să mă transformi în ce nu sunt.
M-ai numit rebela de căte ori în işi,
Săgeți de apărare am avut,
Nicicând n-ai vrut s-acepţi că sunt oglinda
Gândului timid, de tine neştiut.
Eu nu încerc să iţi strivesc privirea
În matriţa pură a sufletului meu,
Căci ştiu ce grea e de umblat cărarea
Ce duce spre al tău unic şi tainic Dumnezeu.
De aceea nu iţi voi permite să-mi spui ce să devin,
Prin ani eu am ales, cu sufletul, o cale,
Respectă-mi libertatea şi durerea
ca să rămân ce poate dâjă sunt,
Chiar dacă merg din când în când, agale.
Ai spus că-s transparentă,
Uşor de uitat, eu sunt,
Atunci de ce, cu a vieţii mer esenţă,
Încerci să-ți dovedeşti ce eşti,
lar eu nu sunț?