Fantezii Erotice

Cum pot fi asa? cum pot iubi atat de mult, si fl atat de dureros de indiferenta?
acum este viata mea, acum nu ii suport in preajma mea.

Mi s-a zis ca imi sunt selfsulticient si poate ca a avut dreptate... poate ca dualitatea
din mine este atat de contrara, incat poli opusi se bat cap în cap si imi dispun
echilibrul asa cum vor ei

Pe de alte parte stiu ca iubesc pe cineva, marna, fi-ca, sot amant si cu toate astea
urasc apropierea, urasc intimitatea, nevoia de atingere din partea lor.

am o explicatie mercantia, frica de a nui pierde in viitor, dar stiu ca este varianta
psiho-analtico-bullshit, pentru ca nu este numai asta, nu numai nevoia de a-mi
proteja sufletul de suferinta, este si o doza nesintita de neputinta.

Mi-e sufletul jumate negru, tumetiat, mumiticat, tarana, parte ce nu mai simte dar
incearaca prin jocuri de culise sa se prefaca roz si fraged.

Si mai este partea plapanda ce freamata la un cuvant, o atentie, o floare intinsa pe
fantezii, partea inocenta si rara pe care nu o las sa se afirme, si care stiu ca doare
de fiecare data.

O parte din fostul meu suttet, revigorat o secunda ca sa se afunde in genuni peste
o alta clipa, pentru ca amaraciunea si nesiguranta îsi fac cuibul lor încet incet si
acolo, precum mucegaiul.

Si mai rau decat atat, constiinta de sine, cei doi doctori pagani ce isi fac casa în
sufietui meu dar se ignora reciproc, neincercand vreunul afrondul si lupta finala, nu
ma lasa sa mor sau sa traiesc benevol