Furtuna
Aceasta este mai puţin o fantezie cât este o scrisoare de dragoste. Nu aştept laude, şi nu aştept nici critici. Este ceva ce simt, şi este scrisă pentru o persoană care îmi este deosebit de dragă. Dacă aşteptaţi scene *hardcore*... va rog treceţi mai departe.
Nu l-am iubit de prima dată. Dimpotrivă. Îmi amintesc foarte clar seara cân
-am cunoscut. Nu ştiu de ce când i-am privit chipul am simţit repulsie. Dar, dup
aceea, noapte de noapie acei ochi negri şi trasăturile de pasăre de pradă mi-ai
ot revenit în minte. Mă obseda şi uram asta. Mi-am dat seama că îl doresc
abea după câteva săptămâni. ÎI priveam cum cântă, chipul hui ascuns uşor de
umbrele şi fumul barului, şi trupul meu s-a îniorat fără voie, ca atins de suflari
sărată a brizei
După acea seară ru l-am mai vazut timp de două săptămâni. O să-l uit-
mi-am spus. Dar carnea avea o minte a ei, şi, când a revenit, nebunia mea |
revenit şi ea. ÎI pândeam şi îl priveam cu foame, ca un animal, îi atingeam «
mintea mâinile şi buzele roşi ca o rană, mă încolăceam în jurul lui cu tentacu
de poftă, il strangeam în adâncul meu în palpitații tacute ca o fulgerari
simțeam că mă sting pe cât mă aprindeam mai mult de el.
Apoi într-o noapte a venit la mine. Poate mi-a auzit strigătul mut, sau ochii me
i-au vorbit atunci când buzele n-au avut curajul. Am plecat împreună pe fărn
lăsând în urmă haosul oraşului, iar marea ne-a primit, mărinimoasă, ofrand
M-a strâns în braţe, carnea lui fierbinte sub valurile reci, m-a imbătat cu sărut
cu gust amar de vin, ne-am contopit, un trup amândoi, şi ne-am iubit ci
disperare până când strigătul nostru s-a pierdut în tunet. Cerurile s-au spa
peste noi, şi am rămas acolo, uniți, fetuşi ingemănați în pântecul lichid al ploii
Au trecut zile de atunci. ÎI revad adesea, taina mea superbă, şi poate ci
purtăm amândoi pecetea arzătoare a ploii. Cert este doar că îl iubesc acum. Şi
-oate doar poate iubirea mea este una împartăsită