delirul(casa umbrelor 2)
exista... sau nu... fiecare dintre voi o poate gasi... trebuie doar sa fii in momentul potrivit la locul potrivit.. si atunci vei auzi chemarea... vei auzi vocea pe care o iubesti cel mei mult... te va striga, iar tu vei pasi, pe urma ei, in casa umbrelor...
ma intreb uneori cine sunt. ma intreb daca nu cumva ma mint singura,
maginandutmi ca viata pe care o duc ma reprezinta, daca nu cumva în mine zace
ceva rau, profund pervers si nerusinat, daca nu cumva o sa ajung intro zi sa
nebunesc, privinduima în oglinda dupa o noapte in care mintea mea s'a pierdut in
bezna iar trupul meu s'a lasat devorat si destramat de zeci de degete si guri.
ma gandesc ca poate intro zi voi putea sa ma opresc, sa ma tin departe de acel
Joc al pierzaniei, acel iad de care am ajuns dependenta, in care miam pierdut si
ulima farama de demnitate... ca ma voi trezi intro dimineata fara sa'mi simt buzele
ranite de dintii celor ce s'au hranit cu rasuflarea si sangele meu cu o noapte
nainte... incerc sa sper ca nu ma voi ridica seara de seara din fotlul n care zac ca
o invalida doar pentru a ma indrepta din nou catre casa ce miteste drog si moarte.
dar sint in fiecare clipa chemarea ei perfida, simt veninul duice al muzicii ce ma
sfasie, simt intunericul care imi mangaie ochi, deja mult prea raniti de lumina.
ma cheama, ma Stiga, si nu pot face altceva decat sa fug acolo, din nou si din
nou, lasanduimi acasa gandurile, constinta, credinta.
iubesc pasiunea trupurilor ce ma folosesc si ce ini se ofera, dulceata insangerata a
saruturilor, miscarile parca incetinite de aer, de o senzualitate groasa ca mierea ce
ne inconjoara de pretutindeni, iubesc fiorul contopiri cu un altul, un altui pe care
doar in ghicesti, infometat, doritor... si la fel de singur ca tine.
oh, de mas putea opri.. der, odata cazuta in aceasta capcana fierbinte si
inveninata. oare ce chin ar fi sa te lasi eliberat?
si iata cum zilele dispar din lumea mea, si raman doar nopti... lungi si pline de
tori minunatele mele nonți în casa uumbrelar.