Fantezii Erotice

Astăzi mă simt gol sau nu ştiu.. de parcă aş fi renunțat Ia tot, fără nici o încordare,
fară nimic. De ce să-mi mai pun probleme? De ce să fumez, de ce să beau, de ce
să-mi muncesc mintea cu ce e sau nu e în capul unei femei

De ce să mă maistrofoc pentru ceva? De ce ne îndrăgostim? Avem oare nevoie
de vreo motivaţie?

Am rămas cu ideea că aş fi ntisocial, diferit, un outsider... De fapt, Ia fel de simplu
pot fi sociabil, zâmbitor, vesel; pot bea mul şi întoarce capul după femei. Până şi
fascinația sexului a dispărut, până şi viciul a ajuns să satureze. De ce să-mi mai fac
griji pentru ceva; simt calmul originar, ancestral, un calm pe lânga care toate curg
fara să îi tulbure.

De ce muncim? Nişte maşinuțe care muncesc ca să aibă ce mânca, ca după dia
să aibă de ce merge la toaletă, care beau numai ca să-şi nuanțeze o existență
inspidă; oameni animați puternic de nişte feluri care până la urmă nu au finalitate.

O societate sau un mediu care ţi impoaie capul cu convenţii şi îi inoculează de
când te naşti anumite principii care de cele mai multe ori nu numai că nui
folosesc la nimic, dar te şi restricționează ia modul incomod.

Oare cum e să ajungi bătrân şi să vezi că toată viața ai alergat după nimic, că s-a
aşezat pralul pe ioate romanele de dragoste, pe toate ghermezele cu amicii că
unii dintre ei îi fac cu mâna din dimensiuni paralele.

Melancolie, bucurie, un melanj de durere-plăcere din care e alcâtutit viața, din
care rămânde doar țărâna în final. Ce complicat e totul şi totuşi ce simplu. lubeşti
ca să iubeşti, ca să simi tumult şi agitație în sufet, suferi când celalalte în braţele
altuia sau Îi dăruieşte un zâmbet, afecţiune, eşti gelos. Când bei, ai capul greu
după aia şi nu îi ma trebuie nimic.

Şi _totuşi am întânit destui oameni care trăiau doar ca să se distreze, care
susțineau câ tot ce contează e bucuria de a trăi viața fără nici o problemă. Eu din
contră eram convins că trebuie să avem nişte feluri puţin mai serioase, finalitate. E
o dilemă filosofică, până la urmă, rămânem manipulai de contextul social sau
economic, ajungem ia o vârstă când rutina ne ocupă cea mai mare parte din timpul
unei zile, când ne fac fericiţi copi şi nepoții zămbareți, când ținem la consort şi nu
cumva să ni se destrame micile pasene financiare sau de altă natură, şi tot
agonisim nişte insignifiante bucurii în cutia amintirii

Oare există oameni cu adevărat interesanţi? Daca da, care sunt? Mă tot chinui să
văd, dar nu am descoperit decât niste figuri destui de banale, care nu încercau să
iasă deloc din decor, care erau mulțumite cu preconcepțiie şi rutina lor şi în
genera! cu mediociitatea care nu mai cerea nimic aliceva, incartiuiți într-o
societate care îi ghida parcă cu telecomanda.

Cred că am gândit mereu în afara cutiei - ceea ce mi se pare destul de ok. Bani,
sex, putere, dragoste? Ce buchet seducator din care în final se va alege scrumul.

Şi totuşi, lumea aleargă fascinată, fascinată de imaginația ei mecanică, de vise şi
aspirații care constituie resortul intim al acţiunilor lor... Şi sunt fericiţi, schimba masti
în fiecare zi: una pentru amantă, alta pentru nevasia, una pentru la servici, şi una
pentru cercul intim de amii.. Ce fățarnicie.. Sunt nişte legi nescrise, dar în
momentul când refuzi să le urmezi, societatea te va scuipa afară sub pretextul că ai
i inadaptat, când de fapt tot ce ai făcut a fost săi admir iniştit şi ironic de pe tuşă
cum se agită, participând ia un joc deja mult prea insipid.

Ştiu ca e magic să te situezi În afara decorului, să aşişti la viaţa de parcă ai i la un
spectacol de circ, să te simţi un derniurg findca tu vezi şi celălalt nu. Nu va vedea
probabi niciodată. Un soi de egoism rafinat care conduce niciunde.

Dacă aş dormi pe o grămadă de bani aş fi mai fericit? Dacă aş avea zece femei
frumoase şi fatale, aş fi fericit? Sau mai fericit mă face înțelegerea jocului, să-l
cureți de tot ce e relativ şi să-I reduci a nişte principii solide şi viabile.

E un joc subti, toto fascinaţie a puteri, dar sunt unii care au văzut care au văzut
mult dincolo de mecanica cotidiană, adevărate monumente ale cunoaşterii

Nu sunt magice povestile medievale cu vânzarea sufletului pentru cunoaştere?
Sa te ascunzi sub haina beţie şi banaliaţi, o haină de după care nu Îi mai poate
ghici nimeni adevărata natură, eşti luat drept un ordinar, fără ca cineva să intuiască
măcar ceva.

Şi vă întreb zâmbind cu nonşalanţă (am observat că zâmbetele sunt importante
când vorbeşti cu diverşi subiecți): Voi dupa ce alergaţi? Voi de ce alergaţi?

Cele mai amuzante sunt păturile sociale. Există diverse clase şi subclase: maneii,
aranii, clasa de miloc, Becali, baronii locali, bişnițarii, politicienii, etc. fiecăreia
corespunzându-i în genere un grad ierarhic dat de nivelul de cultură, deşi regula se
aplică în majoritatea cazurilor, nu acoperă obligatoriu toată gama de posibiltăţi.
Alergatură, atâta e, şi dacă vreunii mai bătrâni mă contrează, eu spun: nu mai
aveţi mult până dincolo, cred că dia nu mai au altă posibilitate decăt rutina.

Poate că sunt totuşi singur, doar eu şi ideile mele şi câteodată mă îndrăgostesc de
o femeie ca să îmi mai alung urâtul şi alerg după ea ca să vadă că e o pasăre
majastră şi că totul e pentru ea, şi mai aud şi nişte ifose gen: sunt prea matură,
prea rafinata, prea versatiă; când te uiţi înăuntru constați ca de fapt nu pricepe
nimic. Şi totuşi unele linistesc; când eşti indragostit şi le auzi vocea e un lucru tare
frumos, ca_S4 nu mai vorbim de momentele când le atingi, ah.. am devenit
romantic... E fumos să iubeşti, dar oare cât durează. Eu oricum sunt un mare
decepționat în dragoste, der, în răstimpuri tot apar pâsâri mâiestre, după care
suspin şi eu, făcând sacrificiul superbei mele inteligene.

Când sunt prea implicat, devine chiar chinuitor, obsedant, dar aste de obicei după
multă băutură. Se pare că îndrăgostitul şi băutura merg mână în mână, mai ales
partea egoistă a amorului, dorința de posesie şi gelozia îşi spun cuvântul atunci
Cei mai ironic: să fi acuzat de o persoană posesivă şi pasională că eşti înflăcărat.
Da, astea sunt femeile.. Unfortunately: cant ive with them, cant live without them.

O, tu, muza mea, care îmi ghidezi penelul, sau, hmm, degetele pe tastatură, să
sperăm că vei rezista mai mult decat predecesoarele, deşi de curând imi s-a
întâmlat o chestie ciudată: să te vad om şiprietenă. E o premieră. Va trebui să
beau în cinstea ta şi să Îţi cladesc o câmărută în sufletul meu, nu-ţi fă probleme,
poli locui acolo pe gratis, sau poate că o să pretind câteva cuvinte, după care achit
eu nota îa club.

Gata cu pinuetela nu vă mai plictisesc Doar atât- Vai dună ce aleraati?