Oare ce vrem cu adevarat?
Poate nu o fantezie, dar sper o lectura placuta... un nonsex pe site-ul fanteziilor.
M-am trezit prima oara din vis atunci cand trenul se smulse pentru intaia oara din
nclestarea sinelor inghetate. M-am trezit buimac, nestiind de ce plec, de ce aleg sa
fug iarasi. Mi-am frematat gandul greoi ceasuri in sir, vreme în care aceasta rama
miraculoasa, luminoasa, cu o viata a ei, proprie... isi brazda calea prin camp, prin
intuneric, prin fig... lasam totul în urtna atat de repede incat nu apucam sa regret
macar ceva... orice. Dar nu lasam ceva in urma, nu am avut vreodata ceva de lasat
n urma. Mereu tot ce am avut de pret am purtat cu mine, chiar si oamenii pe care ii
indragesc sunt mereu cu mine... Dumnezeule cat sunt de egoist... Am adormit
iarasi, m-am iasat prada fantasmelor pentru ca îmi era teama. Nu stiam daca voi
gasi ceea ce sper, nu stiam ce sper sa gasesc.
Soarele a itit atat de timid în dimineata aceea, parca era o fecioara prinsa de o
batrana cand ii dadea sarutare unui bade... pe furis. Am sters geamul in graba.
era rece si atat de ud incat mi-am adus aminte ca mi-e frig. Tot camp... negru,
vulgar si nemarginit. Mi-am proptit mintea de geam si fruntea de campul ce se
dezbraca in fata mea cu atata nerusinare. Ma gandeam la tine, ma gandeam daca
ai sa ma vrei, daca voi fi ceea ce vrei... Ma gandeam la mine, daca eu sunt ceea ce
vreau, desi niciodata intrebarea asta nu si-a gasit raspuns. lmi reveneau în gand
atat de multe discutii ale noastre, atat de multe intrebari pe care nu ie pusese,
atat de multe necunoscute... Am ajuns... dimineata, o gara inghetata, o femeie
batrana gara asta, o femeie care uitase sa se demacheze înainte de somn... urata,
vulgara.... uscata si uda în acelasi timp... neagra. Nu imi vad prietenul.. ma
gandesc daca nu cumva a uitat, daca nu cumva sunt sortit spre a imparti zorii
diminetii ce se naste sub ochii mei cu acesti oameni morti ai gari... oameni care
stau in gara pentru ca nu au drum... pentru ca nu au poveste, pentru ca sunt
singuri si nu e cineva care sa ii cheme... incolo, sau incoace... Te iubesc... deja te
iubesc pentru ca m-ai adus pana aici si mi-ai oferit drumul, mi-ai oferit un sens.
indiferent daca se va dovedi a fi bun sau rau... exista, e real, palpabil aproape... al
meu... ai tau.
Ma regasesc cu prietenul meu drag repede, nu dorinise, coborasem io gresit si
asteptam in alt loc. Imi dau searna ca il iubesc si pe el. Imi dau seama ca sunt tare
norocos, ca am oameni care tin la mine si pentru care contez. Oare tu o sa vii, oare
țu ai sa crezi ca eu contez... oare stii de mine...? Adorm.
Ma ridic din pat plin de energie, plin de teama, plin de asteptari... Te iubesc si
pentru asta... pentru asteptari si vise "si flori si buze si morminte”... nesapate.
inca, nesarulate... inca, neinflorite... inca. Trece vreme, trec. siruri lungi de clipe
grele, trec cafele si tigari, trec klomeiri pe sub mine... treci tu prin mine oare?
Te caut printre calatori ce coboara din tren. Nu te vad, te simt dar nu te vad... ma
tem, o gheara imi surprinde gatul gol... am stomacul strans de emotie iar capul imi
vajaie... stiu ca te voi intalni, nu te gasesc si totusi vreau si nu vreau sa te gasesc
mai repede.
Ne petrec ore lungi n fata unei cafele, ore dulci si acrisoare... ore de visare... ore.
Ma trezesc din nou abia cand imi dau seama ca te tin in brate, cuibarita la pieptul
meu. lmi dau seama ca nu esti deloc o fata... esti pe deplin o femeie. Imi dau
seama ca ceea ce nu stiam sa caut am gasit... ca ceea ce visam era realitatea iar
realitatea-mi era un vis... Ma joc în parul tau ore în sir... soptesc atat de usor
cuvinte pe care nu le intelegi dar sigur le sint... Ma alint cu pulsul tau, pulsul acela
mic de la baza gatuiui.. ti urmaresc bratele cu sarutari. Memorez fiecare trasatura
a chipului tau în lumina difuza a noptii, parca incercand sa creez un tablou pentru
cortexul atatd e obosit acum. Causul palmei mele poposeste strengareste pe sanul
au... atat de fierbinte e totul, atatd e ciudat e aerul asta. Nu imi dau seana de ce
nu am fost aici mereu, nu imi dau seama cum de sunt aici acum. Stim amandoi ca
familaritatea ce se naste intre noi acum este ciudata, poate chiar periculoasa, dar
atat de rara, atat de pretioasa.
E dimineata. Te alinti si parca refuzi rasaritului Soarele... nu ne grabim nicioparte
dar îmi e ciuda ca e dimineata, ca se incheie noaptea. Te iau în brate site acopar
cu totul... e atat de bine.
De mi-e imposibil, ti-e greu?... De uriu, ma strigi?... Disper, te sperii?... Sangerez,
te zgarii?... De tanjesc, doresti?... De innebunesc, ma alungi?... De iubesc si mor,
ma nasti fii iar?