Ultimul dans...
Am decis sa merg mai departe, sperand ca nonsexul in sensul de fantezii nu va deranja lectura voastra. Va multumesc pentru ca ma cititi.
"Ne jucam de-a eroii fiindca suntem Iasi. Si de-a sfintii, fiindca suntem rai. Ne
jucam de-a asasinii fiindca murim de dorinta de a ne omora aproapele. Ne jucam
fiindca suntem mincinosi din nastere. * O ceata ca o spuma densa imi inunda atat
de usor mintea. Nu cu mult timp inainte invadase orasul pana în fiecare ungher al
obscuritatii sale. Nirnic nu mai semana cu ceea ce vazusem seara. Era fig si multa
umezeala... iar eu nu reuseam sa gandesc altceva decat secvente repetitive a
momentelor de cu o seara inainte. O seara minunata, a uitarii de sine, a dansului
dincolo de dans si de societate. Un dans ca un raspuns, ca o confirmare a
chemarii... Nu reusesc sa imi mut retina de ia imaginile acelea, de parca nervul
meu optic ar fi obandit o personalitate proprie... o vointa separata de a mea. Te
vad zambind, cu brate zvelte si delicate, cu buze atat de virgine în felul or... nu
vulgare, Doamne fereste ci... poate mai mult niste aripi ale unei pasari ce mi-a rapit
n zborul ei ultima suflare. Te simt imbratisata, te simt tematoare si totusi hotarata.
ca vrei si totusi nu stii daca o vei face. Mai mult ca sigur ca nesiguranta naste
nesiguranta, iar teama naste teama. Oare chiar mai aveam nevoie de înca o
dovada? Ma apropii mai mult decat omenesc de tine, respir din aerul tau si imi face
bine, imi da putere sa visez, ma inalta si ma face sa ma gandesc ca 'Fortes
Fortuna Adiuvat”. Pana aseara nu mi-am permis sa gandesc ca voi putea vreodata
sa fiu atat de aproape de tine, mi-a fost teama si poate mai mult decat atat, jena de
nimicnicia mea. Imi simt pieptul plin de ceata. E intuneric peste tot în jurul meu si
pentru prima oara dupa multa vreme nu mai imi este teama cand trec pe drumul
asta noaptea, singur. Dar nu a drum ma mai gandesc acum ci la cum cel mai mare
dusman al oportunitatilor este incertitudinea de sine. inca mai sint pasii din seara
aceea, inca nu pot sa imi dau seama... sa mai scriu nu pot. Ma zbat între blamare
si razbunare, pendulez între paranoie si real... Dar ceva s-a schimbat iremediabil,
ireversibil si fatal. Un nou reper imi apare acum in minte cand ma gandesc.
inditerent ce va fi sau nu va fi... voi ramane cu bucuria acelui ultim prim dans.
Multumesc