Fantezii Erotice

Ma bucur ca s-a inventat metroul... e cald si bine iarna, racoare si lejer vara. Ma
bucur ca aceasta rama subterana ne poarta atat de repede prin maruntaiele
orasului fara nici o greutate. Azi am luat iar metroul... simplu, banal, ganditor si
mahnit ca de fiecare data. Nu am crezut ca va fi ceva special astazi... chiar nu am
crezut.

Urc fara graba si imi gasesc un loc cu usurinta, nu e deloc aglomerat. Imediat ce
ma asez imi arunc ochii asupra celor din jur intr-o scanare devenita autonatism.
vreau sa stiu langa cine va trebui sa siau pret de 6 stati. Nimeni nu imi atrage
atentia, sau... asta este momentul în căre imi dau seama ca am devenit negijent.
Nu imi dau seama cum de nu am vazut-o... INTAI pe ea, cum de am trecut atat de
repede peste faptura asta atat de gratioasa... ar imbatranesc, Dumnezeule... deja
ma plictisesc eu de mine cu replica asta... anyway... Ochi verzi, dar verdele acela
de iaz scotian vara, oarecum intunecat, stralucitor si straniu, oarecum mai puternic
decat o mare... poate intelegi ce zic... verde cu albastru si cu reflexe aurii.. o
incantare in orice caz. Apoi desigur buzele, o ispita undeva în Gradina Ghetsimani,
cea de pe urma ispita a Fiului Omului nou... blasfemie o sa zici, dar tu nu ai vazul
buzele alea, în care crezi ca ai putea gasi tot sensul Universului tau mic, sfiit,
frustrat si onanist din nascare. Apoi bratul, zvelt si ferm în acelasi timp, capabi! sa
te salte si sa te doboare... Descitrez desigur si sanul, strengareste rasfatat de cupa
sutienului. Un alint adus tesaturii, o invitatie Ia infantiism, ia copilaria frageda si
ocrotitoare. din jurul matmei... Leaganul erotismului de inceput si bucuria celui de
maturitate. Nu mai vreau sa continui, vreau sa ma opresc aici... si totusi pantecul ei
ma cheama spre pierzanie... fug... închid ochii si ma gandesc ca a fi afemeiat nu e
chiar o chestiune cu care sa te lauzi atat de usor.

Nu am crezut ca va fi ceva special astazi... chiar nu am crezut. Si pentru inca o
data m-am inselat... desigur statile au trecut incredibil de repede... desigur în mod
previzibil ea nu coboara în aceeasi statie... ma ridic si vreau sa trec din vagon in
vagon pana spre urma ramei... fatal! -se ridica si ea, ii taie calea si ma simt
obligat sa raresc pasul, altfel chiar o sa para ca îi aduimec urmele... las vreo 3
metri intre noi

DE TREI ORI FATALI... in succesiunea de vagoane ajungem la unul foarte
pestrit. Undeva în centru pe bancile de pe ambele parti stau vreo 7 fani declarati ai
ui Adi de Vito... ultiitot arsenalul prezent-pantoti, sosete albe, bluza de trening
peste pulover... nu vrei sa mai sti)... ma tem, ma gandesc chiar in fractiunea de
secunda în care se intampla... in nesimtirea si imbecilsrmul cronic de care sufera,
aceasta specie de 'animal rational??? » isi manitesta "adiiratia” ipindu-si palma de
fundul ei... transpir, respir greu si clipesc des. Strang din dinti si maresc pt o clipa
pasul... "daca nu S-ar opri... macar sa nu se opreasca, nu acum... "ma doare
pieptul si imi svacnesc tamplele, imi numar pasii pana la ea, nu ma gandesc ce ar
trebui sa fac... FATAL!II.. o alta palma o loveste. De data asta peste spate, nu a
nimerit. La fel de demn si fara tagada merge mai departe... se vede ca a durut-o,
paima acelui scarboase expresie a vietii a lovit prea sus... Sint ca ard, vreau sa fac
ceva, vreau sa ii fac sa sufere, sunt atat de aproape, cativa pasi doar... ATAT DE
LAS... exact asa sunt, nu fac nimic, ma imitez la a arunca o privire catre cel de-al
doilea, dar temator gandindu-ma ca ma uit prea urat... doamne daca as fi avut o
arma... e atat de usor sa curimi viata... Mi-e teama sa mai merg în spatele ei, nu
vreau sa o sperii si eu, ma opresc cu o usa inainte de ultima, nu ma holbez... dar
nici nu trebuie, o vad atat de clar... o vad speriata, contariata... cred ca inca o
doare... o vad cu ohii intunecati, buzele atat de palide... mi-e rusine ca sunt
varbaț sau ca nu sunt Voi reveni Pentru ca inca ma dor acele name.