Fantezii Erotice

Mi-am dat seama că deține această calitate, abia dupa ce am cunoscut căiva
oameni din jurul lui. Când l-am cunoscut mai bine, am cedat prompt acelei emanaţii
fascinante. Avea un Midas touch emoțional de o anvergură surprinzătoare.

Despre Midas, citisem în copilrie. Regele Mygdoniei i-a fost de mare ajutor unui
discipol de-al lui Dyonisos, iar zeul, ca răsplată, i-a acordat privilegiul implinirii unei
dorințe. În nesăbuința lui, Midas şi-a forțat norocul, cerând sâ-i împlinească visul de
a transforma în aur tot ce atingea. Bucuria a durat doar până la descoperirea
efectului nefast al atingerii unor fiucte apetisante, care se transformau imediat în
metal nobil. Când s-a văzut condamnat a moarte prin înfometare, la implorat pe
zeu sâ-i retragă harul dăruit

Prin anii de avânt ai bursei americane, sintagma a devenit populară printre acei
brokers de pe Wall Street, care, aparent, nu greşeau niciodată în alegerile făcute,
imbogăţindu-şi astfel necontenit clientela.

Privilegiul atingerii unui suflet uman ne este dat rar. Nu confund astiel de
evenimente cu imicile lupte de orgoli care ne erodează sentimentele şi ne lasă
siăbiţi, Jabili, descoperiţi. Mă gândesc la acele atingeri care ne transformă, benefic,
n altceva decăt ceea ce-am fost.

Noaptea era pe sfârşite când, cu ani în urmă, l-am auzit prima oară spunând
"Majoritatea oamenilor trăiesc în aşteptare. În aşteptarea clipei când viața începe
cu adevărat. Punctul de unde fericirea va curge ferim, aproape vizibil, fâră ezitare,
fară vreo îndoială. Amână acest început cu decizii de tot felul. "După ce mă mut în
casă nouă... după ce îmi cumpăr maşină... după ce termin facultatea... după ce
îmi găsesc un job nou et. " Totul este împins într-un viitor parşiv, care promite
doar speranța, fără să dea vreo garanţie. De ce amânam să ne trăim viața până
când întâlnim în sfârşit viața? După scufundarea acestei idei în acul gândurilor,
parcă vedeam în minţile prietenilor mei valurile concentrice care se îndepărtau spre
maluri mai mult sau mai puţin îndepartate. Fiecare dintre noi încerca să ancoreze
fraza de realitatea care i se părea relevantă.

Nu ştiam prea multe despre el. Era un caracter care holărăse s4-şi trăiască viața
după o axiomă personală şi care refuza ideea câ a poseda ceva parțial ar îi mai
mult decăt nimic. Singularitatea lui era mai puţin evidentă în conversații doar felul
în care îşi alegea prietenii sau femeia iubită lăsau să se înţeleagă opoziţia față de
orice se putea nuimi general sau comun.

N-am încercat să aflu cum îşi câştiga existenţa şi cu cine îşi petrecea nopțile, dar îl
ascultam cu plăcere, pentru că nu încerca să convertească pe nimeni. Privea
adânc şi cu multă căldură la omul care ieşea în calea lui şi avea întotdeauna în
buzunar un cec în alb, pe care-] dădea fără vreo ezitare. Foarte puțini, din cât am
auzit, au încercat să-l încaseze. Povestea doar din amintiri şi nici atunci nu eram
sigur dacă vorbeşte despre el însuşi, din trecutul lui, sau despre alți.

"Dacă vrei să trăieşti intens, trebuie să fi liber. Dar, atenţie, libertatea adevărată e
un salt fără plasă de siguranță pusă cu abilitate dedesubt. Libertatea e riscantă şi
poate să atingă deseori nefericirea”. M-a învăţat unele lucruri, dar cred că cel mai
prețios cadou a fost fraza: "indiferent de alegerea ta, eu te voi susține în decizia
uată”, care a fost şi cea mai curată dovadă de prietenie.

Deşi permitea celor pe care-i simţea apropiaţi să-şi deschidă conturi în inima lui,
nu căuta să se reflecte în ei. Dacă cineva povestea exaltat vreo experienţă
personală, trăită prin intermediul sau cu ajutorul cuiva, era circumspect şi, uneori,
chiar critic. "Fereşte-te de orice guru care iţi vinde credința unui răspuns final la
problemele existenței. Orice guru care nu este fericit şi care, după părerea ta, nu
are o viață echilibrată, merită să fie lingat de propriii lui discipoli. Orice guru
binefăcător poate fi identificat ca atare după gradul de toleranță faţă de opinia ta.
Un mentor sau un guru care te iubeşte cu adevarat nu-i va cere nimic în schimb -
nici admirație, nici dragoste sau devotament. Îi va cere să fii tu însuţi şi să-ți trăieşti
intens scenariul pe care viața ţi l-a pus în primul scutec. " Îmi plăcea să-l provoc la
discuţii despre emoţii, despre diferențele dintre barbaţi şi femei, mai mult ca s&-i
savurez adâncimea reflecţilor. Odată, m-a contrariat cu o frază simplă care, la
inceput, mi s-a părut naivă:

- Parmecul sau magicul într-o iubire depinde, în mare măsură, de gradul de
creativitate emoțională a ingredientului uman.

- Dar cum poți evalua procentul de creativitate dintr-o persoana?, l-am întrebat.

- Întreab-o care a fost ultima situație în care a făcut un gest deosebit, dar dezlegat
de orice. motiv anume, faţă de cineva drag, cineva special, a răspuns zâmbind, şi a
continuat:

- Magia unei iubiri, deşi poate pârea elemeră, are nişte aspecte palpabile
asemănătoare unei părți a corpului uman. Îşi caută mereu un suport de unde să
pornească în altă explorare, mai departe. Magicul e visul cotidianului.

- Vrei să spui că dragostea are nevoie doar de magic ca să se menţină?, l-am
chestionat, mânat de îndoieli

- O dragoste adevărată este intotdeauna pregătită pentru surprize, pentru
schimbare. Este suficient de fuidă să prindă noul în gingăşia unei imbraţigari
măiestre şi să-l integreze în mod ideal în propria-i shuctură. Este permanent
deschisă pentru propria-i renaştere, ca o eternă pasăre Phoenix care se reface din
cenuşa abandonată de fiecare stadiu evoluti. Cred că asta este magicul dat de
creativitate.

- Magicul îl poți zărmisli doar cu o parteneră adevărată, i-am răspuns, gândindu-mă
a ultimele cupe de magie sorbite în prezenţa unei femei

- Depinde de femeie şi depinde de bărbat, deşi fiecare are capacitatea necesară
pentru asta, a încheiat el, lăsând deschise uşile interpretărilor.

- Ştii că putem împărți bărbaţii în patru categorii, spuse el cu o altă ocazie,
zâmbind şi privind Ia fetele care ne însoțeau.

- Prima ar fi "pietre de pavaj, a căror singură contribuție existenţială este că
facilitează traversarea unei nopţi, a unei săptămâni sau a unei perioade de care nu
vrei să-ţi aminteşti. Apoi este grupa numită "borne kilometrice”, după care poți să
masori distanța de unde ai plecat, precum şi evoluţia sufletească. Cei din categoria
"faruri marine” sunt rari; după ei se ghidează o femeie prin apele periculoase ale
vieţii. Cea mai efemeră şi cunoscută de foarte puțini este aşa-zisa grupă a "stelelor
polare”. După aceştia femeile se pot orienta, ei sunt companioni de drumeţie în
căutarea sinelui. Ei nu cer prea mult şi dau totul.

- Şi cum poate un bărbat să-şi imbunătățească poziția, să treacă de Ia o grupă la
aita?, Fam întrebat, încercând să-mi găsesc nişte coordonate de referință între
caldarâm şi reflecţia stelelor în balta aceleiaşi zone pavate.

- Asta nu poți s-o defineşti tu ca bărbat, a zis el, poți eventual s-o iscodeşti pe ea.

- Bine, bine, dar apartenența ia una dintre aceste grupe, ce ne este dată de femei,
variază în timp şi depinde de starea sufletească, am intervenit, privind în jur.

- Oricum, majoritatea bărbaţilor sunt "pietre de pavaj”, a fixat Maria imaginea
ataşată celui mai mic numitor comun masculin, verbalizând în acelaşi timp şi
gândurile care se învărteau prin minţie doamnelor prezente Ja masă.

- Hai să fim de acord cu realitatea unei egaliâţi între defectele celor două sexe, a
zis el privind-o şi, apoi, a continuat:

- Dacă vrei o minune, încearcă În primul rând să fii tu însuţi una în viața cuiva. lar
dacă ai impresia că nici un bărbat nu te merită, că eşti bună, foarte bună, prea
bună, ar fi cazul să mai cobori de pe armăsarul aroganței sau, măcar, să-i verifici
originea. Ai putea fi suprinsă să vezi că e troian şi că pântecul îi este plin de
îndoieli care iţi macină sufletul, a încheiat, fâră cea mai mică undă de rautate,
privind la cuburile de gheață care irizau ginul din pahar.

- Dar asta este 1a fel de valabil şi pentru bărbaţi, am intervenit plin de avânt
democratic

- Desigur că este valabil. Oricum, nimeni nu este mai presus de smerenie, mai
ales câlare. La urma urmei, asta este forma de maximă puritate, nu-i aşa?, a spus
el, lovindu-mă amical pe umăr şi aducându-tmi aminte, printr-un zâmbet, de o temă
discutată cu un timp în urmă,

Aşa ne atingea el miezul uman, pe nesimţite, fără să încerce cu adevarat, ne
făcea să ne simțim mai buni, mai altfel, mai... nici nu ştiu cum să spun. Întotdeauna
plecam de Ia astfel de întâlniri cu gândurile şi sufletele ravaşite, pline de aşteptări
neclare. Odată, l-am întrebat dacă era conştient de responsabiitatea pe care şi-a
asumat-o, atingând acest nucleu esenţial. Mi-a răspuns, cu aceeaşi candoare cu
care ne obişnuise de-a lungul anilor:

- Încerc să umblu pe vârfuri şi să nu modific nimic, iar dacă s-a produs vreo
schimbare, este rezultatul naturii fiecăruia. Eu nu am preluat nici un fe! de
responsabilităţi. Nimeni nu are acest drept, iar asumarea unor răspunderi de acest
fel e un semn de mare aroganță. Oricum, find la fel de vulnerabil ca fiecare dintre
voi, nu fac altceva decât să respect şi să cer să fiu respectat. Adevâratele învățături
despre noi înşine le dobândim, de cele mai multe ori, singuri, descoperindu-le
adânc în esenţa noastră.

Cu toată imensa afecţiune pe care o trezise în noi toți, nu pot să-iiert plecarea
definitivă. Într-o zi însorită de mai, şi-a luat iubita de mână şi au disparut în Tibet.
A-am mai auzit de ei vreodată