Fantezii Erotice

nu stiu cum am ajuns in noaptea aceea in zona veche a orasului... imi
amintesc durerea din picioare, care se lua Ia intrecere cu cea din suflet, imi
amintesc ploaia rece care cadea incontinuu, imi amintesc chiar si mirosul
rece si reavani al aerului... dar nu imi pot aminti pe ce strazi am mers si prin
ce. porti am intrat pentru a ajunge acolo, in inima moarta si pulreada a
orasului, unde cladirile se rezeama una de alta, istovite, si cerul se
prabuseste, vanat, peste acoperisuri

miam asezat pe un prag ros de ani ca de o lepra neiertatoare, si miam
aprins o tigara... imi simleam mainile mortificate de vantul inghetat iar buzele
mele, invinelite de durere, sopteau blesteme si dorinte de pieire... caci cel
ceimi fusese viata si destin, fericire si nebunie, plecase de langa mine spre
alte zari, mai insorite.

brusc, usa de care imi sprijineam umerii a cedat cu un scartait si un val de
aer ranced a navalit prin deschidere. manata de un impuls inexplicabil, m'am
ridicat si am intrat.

era mai intuneric decat in ochii iadului, mirosul de aer statut se impletea cu
parfumuri grele si misterioase si auzeam soapte si chicole care ma
imprejmuiau din mii de directii

am aprins bricheta, dar tot ce am vazut in scurta ei licarire a fost un coridor
lung, pietruit, cenusiu, si panze de paianjen ce teseau draperii unciuitoare,
mafifiate de praful strans de decenii

voiam sa ma intorc, poate speriata, dar miam auzit numele... cineva ma
striga. de departe... de aproape? nu stiu... ecoul numelui meu se spargea in
boi, iar vocea cet! striga era a LUI

am pasit mai departe, cautand! alergand pe coridorul pustiu, agonizand de
oboseala, urandu si iubindui mai mult decat oricand, pana cand, intranta,
am cazut la pamant.

am auzit pasi apropiindu'se de mine... nu vedeam nimic, iar bricheta se
stricase... imi era frica... dar speram ca e El... ca s'a intors la mine, uitand
ca mu poate fi acolo, in tenebrele acelei case.

miam auzit din nou numele, de data asta atat de aproape de mine ca am
intins mana, cautand in bezna, ignorand faptul ca vocea nu mai era a iubitului
meu, ru, acea voce profunda, cu mii de ințlexiuni, cu mii de ecouri ru putea fi
a lui, ci numai a unei entitati ce nu poate fi rostita... mana mea a atins un
umar, mai rece ca gheata, mai fierbinte ca soarele... maini puternice mau
ridicat ca pe un copil

miam simtit purtata prin intuneric, lipita de un piept rece, pe care respiratia nu
1 misca si nici balaia unei inimi nu! tulbura... am fost intinsa pe un pat urias,
pe care doar în ghiceam sub mine, caci ochii mei vedeau doar negrul noptii
fara strop de lumina... soaptele si rasetele stau apropiat, si zecii de maini au
inceput sa ma dezbrace si sa imi mangaie pielea dezgolita.. simteam
parfumuri tari si necunoscute, auzeam cuvinte de neinteles, genunchii imi
erau indepariati si sexul imi era cotropit de mangaieri si atingeri... am fost
patrunsa de zeci de penisuri, dar nici o samanta mu s'a varsat in mine... am
fost sarutata de zeci de ori, dar nici o rasuflare ru mi'a mangaiat buzele.
brusc Sia facut liniste... am auzit umbrele fara chip indepartandu'se, si alti
pasi, grei si hotarati, Stau indreptat spre mine... asteptam, caci teama imi
pierise de mult in acel lacas fara nume al groazei

buza rece a unei cupe mita fost pusa la gura... "bea! "-am auzit... amridicat
putin capul, am luat cupa, si am baut... gustul sarat si metalic al sangelui mi'a
inundat gatul... am vrut sa ma opresc... "bea *-am auzit din nou... asa ca am
sorbit tot cetmi fusese dat.

cupa mia fost luata, si buze fierbinti si pasionale iau luat locul,
sarufandutma.. o, cel ce era acum cu mine era viu... mult mai viu chiar decat
oamenii, caci vitalitatea si imensa lui caldura mia explodat in tot trupul... mi'a
strans sanii in palmele mari si mia intrat in trup... ma posedat pana la
extenuare, lasand in mine o samanta care ma ardea ca focul... a plecat apoi,
iar eu am cazut intriun somn mai greu ca moartea.

miam trezit în patul meu... am crezut, fericita, ca totul a fost doar un vis.
dar... ru... privinduima in oglinda miam vazul sarii invinetit si, in dreptul
inimii, o pata neagra.

nu stiu ce s'a intamplat in acea noaple... n'am mai putut gasi niciodata drumul
spre inima orasului... nu stiu ce era acea casa, si nu stiu cine sau ce era acel
ultim siluitor.

samanta lui rodeste in mine, si zi de zi trupul meu e mai fierbinte... si inima
mea mai rece.

oare ce rost ar avea sa cercetez ce mi s'a intamplat? a fost o minune? a fost
n cosmar? who knows and asa materoffact whocares?