Fantezii Erotice

Din nou noapte, iar în surdina se aud versurile prafuite si tocite ale unei melodii de
prin anii 80, monitorul imi pare galben desi e impecabil, probabil de a oboseala,
semi-intuneric, caldut, tarziu si scriu despre... uneori atunci cand geneza” unui
feeling se formeaza ca idee pura din inocenta unei amintiri cunoscute, simti cum
urmeaza sa explodeze ceva, te intrebi ce? nu întelegi de ce,... banuiesti, chiar stii
ce e, dar nu permiti ratiunii sa treaca peste partea asta atat de simpla si concisa, ti
impui, sa nu vrei, sa nu crezi, sa nu sti, sa nu simti, sa ramai nestiutor, nevinovat si
ignorant, dar creerul si sufletul in acelasi timp ili dicteaza. involuntar explorezi,
studiezi cam tot ce se invarte în jurul tau, ascult, procesezi si brusc observi doi ochi
imaginari si o sclpire fugara, care dispar odata cu ploapele amintirilor grele ce se
pravalesc mult prea agale peste ascunderea visului tau, privesti iarasi si zambesti
si totul se scurge deosebit de repede! ca si o scanteie careia nu ar trebui sa dai
importanta. Acest moment, banal, ramane vesnic în suflet, in acest moment,
undeva candva s-a nascut ceva, momentul in care ai simti iubirea!

Si acum, cand te gandesti ia acea senzatie schitezi un zambest primavaratec... si
inchizi ploapele parca sperand sa mai simti acel moment, dar tot ce faci de fapt
este sa mai cauti acea frantura care nu va mai veni niciodata asa cum a fost atunci,
poate reveni n alte forme, din alte persoane, dar niciodata ca atunci! parca totul se
evapora inainte de a se materializa pt o clipa.

Stau cu ochii inchisi si îmi întind milimetru cu milimetru amintire prin trup, prin
minte si prin suflet. Imaginea Ei imi deschide portile eutoriei placute care usor usor
mi invadeaza existenta prezenta... versurile melodiei All good things come to an
end” sunt doar o delicioasa completare paharului de vin, pe care îl sorb din dorinte
inca nestiute, increderea cautatorilor de aur, pierduti in propria idee.

-Am darul să ma scufund în amanunte! mi-am spus.

Nori negri planeaza amenintator asupra creierului meu, simt ca e prea mult!

A fost o zi extrem de plina, una din zilele acelea pe care ar trebui sa ie stii utile, si
productive, dar care sunt de fapt o prelungire a unei agonii fortate!

Ma intreb in fiecare zi ce sunt si nu-mi pot da o definitie pentru tot ce sunt, în
fiecare zi am o alta definite, poate chiar de mai multe ori pe zi. Uneori sunt un om
serios care-si cauta si urmeaza drumul, alteori sunt un copil, un vis sau o parte
dintrun intreg la care unii sau alti, adauga sau scot neincetat parti mici sau mari,

Uneori ma simt ciudat, ca si în seara asta. Nu rau, nu bine... doar ciudat! Ca si
cum n-as fi eu, cel din fiecare zi, cel de mai multe ori pe zi.

Nimic nu este pentru totdeauna! -imi spun... totul este temporar, totul este intro
continua miscare, intro continua transformare,

Incercam sa oprim, sa ne opunerm, cand de fapt, singura noastra putinta este doar
directionarea. Totul este relativ, pana si definiti relativitatii este relativa! Aparent,
otul este iipsit de logica si asta doar cand a trecut prin fitru ratiunii noastre, facand
pur si simplu diferenta, iar în final, suntem doar o piesa de puzzie, care se misca
intro intensa cautare de locuri potrivite!

Suna a poveste, poate chiar o poveste este,... eu doar trag de-un fr de ata care-si
are capatul intrun urias. ghem, aparent fara sfarsit, iar primul lucru pe care î simti
dupa primul metru trecut prin mana este faptul ca nu esti cu adevarat liber si pt a
ameliora durerea, spui -Nu sunt iber pt ca nu vreau sa fu liber! *

A fi liber inseamna in primul rand excludere, iata un adevar pentru care niciodata
nu vom fi pregatiti!, nimic nu se intampla, fie ca ne implicam sau nu, fie ca
acceptam sau nu, doar ne simtim complici intro actiune din care nu mai facem
parte. Putin sunt cei ce mai asculta o anume voce interioara, si nu pentru ca ar
spune jucruri daunatoare, rele sau macar ciudate. Cert este ca, aceasta voce,
odata cu trecerea timpului ne cere lucruri tot mai absurde, uitarea, ingonararea,
excluderea,... este asa de greut!?? Cu toatea astea, cei ce o asculta, ajung oameni
fericiţi. Multumiti, impacati cu ei si cu cei din jurul lor. Viata devine complexa doar
atunci cand dorintele noastre, nu sunt satisfacute, numai asa ajungem sa ne
plangem, sa dam vina pe nereusita pt conjuncturi, pe propria incompetenta, sau
mai stie cine ce,.. asa ajungem la o cunoastere deplina, la o realitate alta decat cea
pe care o percepem sau o dorim noi! Problemele sunt complexe, dorinta de
raspunsuri este complexa, insa... uneori rezolvarea lor iasa de dorit! Astlei trezim in
noi frustrarea nenutintei si rationam rastul unui mecanism din care facem partat