Povestea singuratatii,..
Despre femei,.. si barbati!
Cand e fig, singuratatea e mai grea. Fulgii lovesc pervazul ferestrei si al inimii,
strivind, fara mila sau regrete, fiecare clipa în care lacrima tacerii asteapta
mangaierea unui cuvant sau a unei inimi. Nimic din noi nu infloreste cand zapezi de
ganduri si nelinisti ne arunca prizonieri n catusele singuratatii Cu siguranta exista
si o cheie, dar de cele mai multe ori, e aruncata într-un ocean de asteptare si dor.
Alteori visam, ani si ani, sa vina un salvator/ o salvatoare care sa ne scape din
ghearele însingurarii. Dar zburatorul/zhuratoarea intarzie.
Doamne, de ce ingadui sa fim atat de orbi, incat sa nu vedem ca de cele mai multe
ori, cheia e chiar în mainile noastre, in inima noastra, în mintea noastra, in sufletul
nostru? De ce ne e teama de zborul libertatii de a alerga spre o alta inima, de
zborul iubirii?
Ţraim in trecut, calcand mereu pe urmele zilelor cand eram sau nu pereche.
Cautam raspunsuri si rezolvari doar pentru ieri. Ne topim timpul si bucuria în focul
neputintei de a schimba acum ce a fost atunci. Ramanem vesnici prizonieri intre
“eri” si 'astazi”. Dar maine? în fiecare seara pasim prin somn spre "maine”. Chiar
si pentru cei singuri, vine, neconditionat. “maine” la fel cum vine pentru cei ocupati
Un “maine” care doare si sperie. Un 'maine” ursuz si tot mai obosit de asteptare.
Da, exista o poveste a oamenilor singuri.
O poveste a femeilor care nu au castigat o inima de barbat... si o poveste a
barbatior care nu pot pastra o inima de ferneie.
Femei frumoase, femei implinite profesional, femei energice dr si sensibile, femei
care cresc singure copi... femei singure... Si, aparent, inexplicabil pentru toti, cum
o astiei de femeie este totusi singura... Dar de cele mai multe ori, explicatia e
dureros de simpla: sunt singure, fiindca multe dintre aceste temei, invingatoare în
diverse domenii, nu reusesc sa ramana si castigatoarele unei inimi de barbat. Si
cine ar putea spune daca vina este feminina sau masculina?
Unor femei Îi se reproseaza ca sunt imposibile, pretentioase, distante, ca nu se
poate apropia nimeni de ele. Eu as zice dimpotriva. Sunt femei de care oricine se
poate apropia. Sunt extrem de sociabile si de prietenoase. Chiar extrem. Problema
e insa alta. Sunt femei cumpit de incomode, spun intotdeauna ce gandesc si nu
neaparat în cuvinte (le ajuta foarte mult ochi si atitudinea), traiesc intr-un ritm
foarte sustinut si mai intotdeauna reusesc sa ii sperie pe oameni, cu intensitatea
țrairior lor. Sunt femei pe care orice bucurie le face sa explodeze, dar si orice
histete le dezintegreaza. Si au nevoie de un real spriin afectiv. De un umar
intotdeauna aproape, atunci cand privirea e umbrita de lacrimi. Dar, de obicei,
primesc doar motivatii "Mi-e teama sa ma apropii de tine. Mie teama sa nu-ti insel
asteptarile. Nu pot sa cred ca exista cineva atat de sensibi si de romantic si mi-e
frica sa nu te ranesc, sa nu fiu doar o noua deceplie pentru tine. Nu pot tine ritmul
cu tine”. Si intr-un ocean de fricosi sau indiferenți, astiei de femei ce ar trebui sa
faca?
De mii de ani, femeile asteapta barbatul care sa le schimbe viata. Dar, alunecand
prin timp, nici barbatii nu mai sunt ceea ce legendele spun ca sunt. Acum si
barbatii asteapta doar oferte.
Sunt tot mai putini luptatori. ingrijorator de des, barbatii acestui timp prefera sa
ofere doar bani sau sex. În cazuri mai speciale, ie ofera pe ambele, la pachet. Dar,
n general, oferta in surplus a uneia dintre aceste componente incearca de fapt sa
suplineasca deficitul celeilalte. Si sunt femei care au mari probleme la ambele
capitole. Daca cineva le ofera bani, cadouri etc., sufletul ior se simte ca o maria
expusa pe taraba vietii asteptand lipirea etichetei cu pretul. în fata unei oferte sau
chemari. sexuale, trupul or tipa disperat de spaima de a nu deveni doar un obiect al
unei placeri de o clipa. Fara afectiune si ocrotire emotionala, e ca si cum le-ar
inscrie intr-un bordei. Sunt femei care n-au cerut si n-au acceptat niciodata nimic
material de la barbatii lumii. Dimpotriva. Au daruit ele orice, oricui, oricand au simtit
ca cineva are nevoie de un spriin material, cu mare grija sa nu raneasca. Dar
marele lor defect in ochii tuturor barbatilor este ca cer mult foarte mult, enorm de
mult (imposibilul spune partea adversa), afectiv, emotional, sentimental. Si nu din
egoisin. Nu cer niciodata mai mult decat pot ete darui. Cer intr-adevar mult, dar
sli/ sa si ofere foarte, foarte mult Sunt femei care cer tandrete. Cer oria
sufieteasca. Cer timp. Timnp petrecut cu ele. Cu sufletul lor. Timp în care un barbat
sa le tina de mana, sa vorbeasca cu ele, sa ie alinte cu privirea, cu inima. Sunt
femei care vibreaza doar la atingeri sufletesti. Si nu e o gluma. Asa sunt ele
construite. Simt fiecare adiere ca pe o mangaiere, pana dincolo de suflet. Si acum,
a inceput de an, ma intreb si i întreb pe domni, componenti ai taberei adverse, ce
barbat al acestor vremuri, n care toti vor sa fie "frumosi, destepti, cu bani si cu în"
amante, cat mai tinere si cat mai frumoase", are timp pentru "absurdele” necesitati
emotionale si afective ale unor astiei de femei?
Sunt femei pe care nu le intereseaza in mod special ce face un barbat cu trupul lui
Chiar sunt confidente perfecte pentru tot felul de aventuri masculine. Dar trebuie sa
spuna ei singuri despre ce e vorba, sa nu afle ele de la alti, findca, fara sa vrea
neaparat, asifel de femei afla intotdeauna. În schimb, acest gen de femei sunt
foarte posesive afectiv, emotional, sufleteste. Daca cineva le-a inselat, s-a sfarsit.
Fara cale de intoarcere. Gelozia afectiva se manitesta uneori foarte simplu si
elegant: prin plecari. Astiel de femei pleaca. De multe ori, chiar renunta sa mai
viseze sau sa mai astepte iubirea. Li se pare suficient ca unui barbat, oricare ar fi
ei, macar sa-i pese de ce se intampla cu ele. Acest "sa-i pese” insemnand doar un
gest, un telefon, o privire, un sermn din care ele sa inteleaga, dar mai ales sa simta,
ca macar o secunda dintr-o luna, barbatul acela s-a gandit pur si simplu la ele.
Fara sa vrea nimic pentru ele sau pentru el. Dar nici asta nu se prea intampla.
Astfel de femei sunt cautate de barbati care au nevoie de bani, de cunostinte,
carora sa i se rezolve probleme, de mancare, de tigari, de mers ia cumparat haine,
de impacat cu sotia, iubita, de pastrat confidențialiatea amantei, de medicamente,
de dus la doctor, de tratat urmarile betilor, de ingrijit morminte, de introdus actiuni
de divort, de piaţit facturi, de organizat zile aniversare. si ista e incredibil de lunga
si diversa. Si din cand în cand, mai primesc si cate o cerere in casatorie, care le
uimeste de fiecare data cu egoismul care razbate din ea. Traim un timp în care
barbatii sunt foarte grabiti si foarte ocupati. Au afaceri, au prieteni, au probleme, au
amante, au famili, au masini, au... au... au... n schimb nu au timp si au din ce în ce
mai putin suflet de daruit. Poate e absurd sa generalizez, dar am intalnit foarte
multe femei care sufera din indiferenta si graba barbatilor... Marea problema Pt ele.
nu e ce se intampla în dormitor, intre un barbat si o femeie. Marea problema e
dincolo de dormitor. A doua zi, a treia zi. Ce ramane, daca ramane ceva din
vibratia sufletului care a muscat placerea carni. De obicei e doar... tacere si
nditerenta. Pana la o noua vibratie sexuala... Eu cred ca performantele sexuale
sunt conditia esenţiala a unei relatii intre un barbat si o femeie, sunt expresia unei
ubiri(dar sunt barbati! ). Binele acela trupesc poate fi un aspect necesar, dar cred
ca pentru o femeie, condiia absolut obligatorie e sa ii fie bine sufleteste. Sa-i fie
cald în inima si în priviri. Si nu doar atunci, o clipa, ci mai ales a doua zi, a treia zi
Si barbatii nu au timp sau nu au chef decat de legaturi trecatoare. Si foarte multe
femei trebuie sa se inchida mereu... in gustul ucigator al gandului de a fi fost doar
un trup ravnit. Sau sa plece... Unde? Spre cine? Spre o noua singuratate? Cali din
barbatii acestui timp s-au gandit sa afle cate ceva despre iubitele lor, punandu-le
intrebari de genul:
cand ai cantat ultima data.
cand ai plans ultima data.
cand ai fost ultima data egoista si i-a prins bine.
cand ai dansat ultima data.
cand te-ai uitat pe furis la un barbat ultima data.
cand ai fost la mare ultima data.
cand ai spus ceva urat ultima data.
cand te-ai tocmit ultima data.
cand ai fost cinica ultima data.
cand ti-ai reprimat un vis ultima data.
cand nu ai mai tinut cont de nimic ultima data.
cand ai probat o rochie mai veche ultima data.
si chiar sa si astepte raspunsuri. Si sa simia că aerul dintre ei e prea rarefiat.
Sunt femei care nu pot ramane langa un barbat, daca nule e bine sufleteste.
indiferent de ce alte avantaje ar putea benelicia. Si sunt nevoite sa ramana.
iubitele vantului. Si e chiar vantul. (Nu e domnul... Vantu, cum s-ar putea intelege. )
Si chiar daca e trece”, am cunoscut femei care prefera raceala vantului, decat
zapada unei inimi de barbat. Si daruindu-si trupul vantului si sufietui tacerii pot din
nou sa viseze, sa cante, sa danseze în brate de frunze si iarba. Si devin
femei-prieten. Si tot ele" sustin cu farie ca intre rolul de femeie si cel de
femeie-prieten e intotdeauna de preferat al doilea. Vine o varsta cand femeile nu
mai asteapta printi calare pe cai albi... Asteapta un barbat obisnuit, dupa care nu
toate femeile întorc capul... poate ceva mai mult sentimental... un om impresionat
de descoperirile. sultetului, un om care se mira cu sinceritate de vibratiile unei iubiri
arzi, un om care crede ca primeste daruri pretioase, ascunse intr-o privire sau
intr-un zambet, un om "agresiv de sincer”, un om care stie sa aprecieze emotia si
bucuriile simple ale unei Zile, un barbat pornit cu sultetul pe urmele unei femei, un
barbat care vrea sa vorbeasca cu o femeie, un barbat care si-ar dori un raspuns ia
zambetul tandru si protector trimis unei femei
Povestea femeilor si a barbatilor... s-o citim iarasi, iubind... visand si... sperand.
Poate, cine stie.
(ideile nu-mi apartin in totalitate, insa subscriu si eu la tot ceea ce, aceasta fantezie
afirma)