Demoni...
Pentru toti cei bantuiti de demonii trecutului...
N-am sa elogiez trecutul. Nu ma intereseaza trecutul tau, nu-mi pasa ca-l admiri
atat de mult pentru superba rana ce ti-a împrimat-o în suflet. Nu-ti pasa de el, îi e
zdrobitor de dor de el incat strangi Ia piept arsura lasata, ti-e frica sa pierzi asta,
frica de tine e mai mare dacat fica de el. Te urasc pentru ca ti-e atat de rau, ma
asi fara sufare pentru fiecare gest în care realizezi ca exist.
Ai putea sa mori, sa fi taiata în mii da fasii pentru inca o lovitura primita de la el. In
schimb te admir eu pentru asta, si ma simt gelos prima data in viata... pe el, pe
himera. din sufietui meu. Îl urasc eu din tot sufletul, pentru ca ti-a inghetat lacrima în
inima, atat de iremediabil si ciudat, cald si fierbinte... nu pot intra in sufletul tau, ma
lipesc cu talpile goale de raceala, iar urechile imi ard de dogoare.
Nu poti dormi noaptea de frica pasiunii lui... iti place atat de mult ca-l visezi, il
doresti atat, incat imi vine sa te lipesc cu spatele de zid si sa te plesnesc cu sete
peste fata. 'EI e atat de sus... tu esti atat de jos, stiu ca tie dor de tine, de el de voi
i iubesti rana incat ai sa mori sangerand, ca un bolnav de cancer ce nu se poate
desparte... chirurgical, de rau... iti strangi a pipept copilui asta monstruos, pe care
dezgustata îi hranesti cu cea înai mare dragoste. Te urasc, ca esti atat de slaba si
ca nu-mi apuci mana sa te las sa aluneci incet, sa mori încet în bratele mele... EI
n-o sa te planga în schimb eu o voi face, incet, fara hohote, suferind rau, nu pentru
ca-l iubesti pe ei, ci pentru ca nu ma iubesti pe mine, pentru ca nu vrei sa ma
iubesti pe mine, desi plangi dupa mine, plangi cand ma ranessti cand disperata ma
strangi la piptul tau, urmand sa ma înjunghii în inima cu cea mai mare placere. Si
sti cata placere imi face sa ma ranesti asa, sti ca ma las injunghiat de tine, ca te
caut sa ma lovesti si zambind te caut iar si iar.
Ei e un demon eu sunt un inger si am sa caut sa te rastignesc violent pe crucea
sufettului tau imparti, ca intr-o roata vicioasa a durerii si placerii
Ai crezut ca ma vei putea rani la fel... si probabil ca ai si facut-o doar ca eu nu las
sa ma ranesc cu tine, tu nu ai arme impotriva dragostei mele, si nu vei avea
niciodata, în inima ta sunt doar o holograma, nu am intrat niciodata acolo nu am
fost acolo, ai sa fi uimita sa te privesti singura de jos în sus si sati realizezi propria
demonitate... eu am ingerii alaturi, nu intelegi ca nu ma poli rani?
Si te ador si te visez... si te plang pentru ca esti vie si nu moarta, plang pentru ca
n-ai murit cand tebuia s-o faci in cel mai necinstit mod cu putinta, plang iar si iar si
sangerez ca tine inauntru, dar eu n-am sa fac cancer pentru ca pe mine nu m-a
ranit el, ci singur m-am rani, pentru ca singur m-am aruncat in sutletul tau mare si
zdruncinat, pentru m-ai iasat sa sur... si ti sunt recunoscator... si am sa tin minte
loata viata ca pentru patru ore sau patru zile m-am simtit incerdibi de viu si pentru
ca am crezut ca nu mai am flacara aceea in suflet ce acum e o valvataie, si-ti sunt
recunoscator pentru asta si te-as lua in brate si te-as saruta... si m-as uita în ochii
ai si ai plange si te-as lasa sa plangi toate lacrimile lumilor a demonilor a ingerilor
si... te-as iubi incet, in liniste si te-as iasa sa dori sa te odihnesti si as fi lanaga
ina as tine mana pe tine si ti-as alinta visele si