Fantezii Erotice

Dimineata,

Ochii refuza sa priveasca albetea cruda a zilei. Mintea în fuge jumatate adormita,
jumatate treaza la noaptea ce tocmai a trecut.

Obosit si parca trecut, visez cu ochii deschisi la zilele in care ma trezeam zambind,
zile ce par a fi disparut undeva în trecutul învolburat a ultimelor luni
Am incetat de mult sa mai cred n miracole si totusi, undeva, in adancuri staruie
deea ca cineva se joaca cu un micut intrerupator pe care scrie destinct numele
meu... oricum nu conteaza! inca o chestie proasta, asa ca ignor gandul si ma ridic
n directia usii de la baie, ma opresc Sprinind chiveta si ma uit lung ia cel din
oglinda.

Ma privesc, ma recunosc si totusi nu mai stiu cine sunt... cum era vorba aia?,.. * sa
facem om dupa chipul si asemanarea noastra"?... asa o fi! poate dupa chipul ca
asemanarea... off, stiu ca-s mai mult decat ceea ce vede ochiul, dar cumva, nimic
din ceea ce este bun în mine nu pare a fi vizibil. pe unde trec, în jurul meu, starnesc
numai contradicti, enervez, plictisesc, amagesc. de parca cumva, magic, pot scoate
ceea ce este mai rau din cei aflati in jurul meu... Si cand te gandesti ca este asa de
simplu,... ridici robinetul, viata curge, apesi robinetul, pic pic si gata,.. ridici iarasi,
otul este cursiv, fluid, vibrant... apesi.. nimic nu mai conteaza, pic pic... sus, jos, jos
sus,

Privesc iarasi oglinda,... joaca cu apa a desenat forme ciudate peste imaginea
mea. zambesc Si brusc inemoria face în salt în trecut... ia “ingerasul meu” stii voi,
tipul ala caruia trebuia sai te rogi seara de seara, inainte de somnic pt protectie si
purtare de grija:

"In tot locul ma insoteste Si de rele ma fereste” hmm... sau poate nu este un inger,
nu a fost niciodatat!

Daca unul din ingerii astia in mod obligatoriu este bun, atunci de ce mai trebuie
rugat??... desi, foarte interesant subiect, ar trebuie sa ma trezesc totusi din mijlocul
acestor conversatii cu mine, searbede si lungi... ce dracu fac? despre ce vorbesc?
subiectul merita dezvoltat din cauza faptului ca poate, omul ala cu care discut, cel
din oglinda, imi va fiuti, poate imi va da o informatie directa sau poate ca, aceste
banaitati ti le permiti doar cu persoane foarte apropiate tie,... ma afiu intrun cerc
social foarte singuratic si bine ales, eu cu mine in oginda si nu stiu cat de
sanatoasa este chestia asta, o cunostinta strict formala nu strica niciodata... cred
ca am depasit limita cu contributile în coltul meu, as putea sa gasesc sute de
argumente contrare sau sa ma exprim si eu mai poetic,..!

Sincer, nu mai stis ce sa scriu în fantezia asta asa ca am sa aberez putin cu
ajutorul prietenelor mele, cuvintele, care ma ucid încet dar sigur, nu-mi place sa ma
obosesc, nu ma intereseaza nici parerile altora si nici nu as face macar un mic efort
sa incerc sa le schimb, intro lume in care depinzi cap coada de diferite persoane
care mai de care mai dezagreabile, aici si acum am sansa nepaserii si nu sunt
dispus sa fac un sacrificiu, personal, ma incalzeste mai mult satistactia interioara
cand pot sa imi sustin ideea fara sa-mi pese de ce reactii vor avea, decat sa tac si
sa nu Spun nimic... nu este nimic de interpretat aici, asa ca sa n-o facetit... prefer
sa raman cu acea satisfactie si cu o sanctiune decat fara nirnic... ma deranjeaza
oamenii care nu-si vad lungul nasului... aici nici eu nu prea mi-l vad pentru ca
vorbesc de oameni si cu oameni de toate varstele si nu prea am dreptul sa zic asa
ceva pe site-ul asta... daca eu vreodata nu am spus ce simt sau nu am reactionat
cand sufocat de alte persoane nu a fost din diplomatie ci mai degraba dintr-un
instinct omenesc, acela de ina... cu intentia da a nu rani sentimente.

Ce e important intr-o viata atat de scurta? Poate suna cam simplist dar e
important sa sti sa iti valorifi toate sansele de a te simti bine... si daca tu te simti
bine spunand verde in fata lucrurilor atunci mi se pare nedrept sa ai atatia fraieri
care te opresc să faci asta... acum tot ce ai de facut este sa îi asumi cuvintele... nu
ai parte de intelegere dar trebuie sa te ti tare si sa razbesti cu ajutorul unui lucru
care e mai mare decat situatia de fata... primul pas pe care trebuie sa îl faci e sa nu
mai stai ca un strut cu capul in pamant si sa te uiti bine în jurul tau... aici ai putine
sanse de schimbare dar orice mica ocazie trebuie luata... de exemplu o fantezie pe
site... cu o fantezie ai putea sa schimbi ceva... e o sansa mica dar posibila... si mai
usor ai putea sa schimbi cu sexul, forta brula a satisfacerii, consecintele vin la fel
de usor... toata evoia asta tehnica a dus la complicarea vietii în general... a
ingreunat acest 'pursuit of happines” continuu... de ce?... ca omul prefera sa stea.
ne batem cu lenesui pentru suprematia acestei trasaturi... si acum suntem atat de
absorbiti în lumea asta incat numai putem sa vedem ce e atat de evident... cu cat e
mai complicat un lucru cu atat va complica mai mult si pe cele din jurul iui... keep ît
simple... ce repede curg ideile. totule e sa ie ai... ma intreb cum ar fi fara ele?
mi-ar fi mai usor... asta e sigur... cum am spus cu cat e mai complicat si mai
complex cu atat mai greu... nu vad problema n fericirea superficiala a oamenilor
prosti... daca ei in asia vad fericire (pentru ca atata pol) care e problema? nu ai
vrea sa o vezi si tu atat de usor? dar acum ma opresc fiindca nu cred ca va avea
nimeni rabdare sa citeasca atatea aberatiiideii.. la ora asta orice idee mai
complicata este o aberatie.
pt. ca ne nastem degeaba/ pt. ca uneori ne nastem prea batrani /pt. ca traim fara
rost si fara dorinta! pt. ca traim de îrica sau din datorie /pt. ca traim din ambitie sau
din mandrie pt. ca traim din lene sau din inconstienta/ pt. ca viata inseamna
arareori fericire dar adesea suferinta pt. ca fericirea are pete si e trecatoare! pt. ca
suferinta ne ingroapa visele si ne uraleste/ pt. ca galagia e la mare moda/pt. ca
pierdem atatea ocazii de a tacea/ pt. ca dragostea adevarata nu exista pt. ca a
crede în altul inseamna a te minti pe tine insuti pt. ca a crede în tine insuti
inseamna tot aia/pt. ca exista oameni n fata carora ne e rusine de lipsa rusinii lor/
pt. ca avem atatea molive sa ne rusinam si de noi insine/ pt. ca forma se impune,
prea adesea, esentei/ pt. ca esenta e, adesea, doar un alt nume pt golul interiori pl.
ca preferam sa credem în loc sa incercam sa cunoastem pt. ca nu putem cunoaste
nimic cu adevaral/ pt. ca speranta aduce dupa ea asteptarea steriia, frustrarea si
amaraciunea/ pt. ca a nu spera inseamna a imbatrani inainte de vreme/ pt. ca
minciuna e rosie-n obraji si atotputernica/ pt. ca adevarul e palid si relativ

Sa mai scriu? Imi cam bat tastatura de pomana cautand cwvinte care sa exprime
ceea ce poate fi doar simtit si nicidecum exprimat sau explicat!!!

Va las pe voi ganduri incakite sa ma copiesii. N-am nevoie de o minte libera si
clara. Petru ce atata luciditate? Ca sa-mi descopar greseile si sa-mi regasesc
regretele vechi acoperite de-a lungul anului de un sirat subtire de fum în coltul
umbrit? Prefer ganduri nebune, stupide si copilaresti care sa-mi umple golui din
interior. Paradoxal cum un gol, in ioc sa te elibereze, sa-ti dea usurinta în zbor spre
marele nimic si-atunci simii cum un bulgare. de plumb in stare pura(cu siguranta
mai pur decat tine) iti atama deasupra capului. Greutatea aceasta care practic
n-are-a face cu capul tau, se transmite prin proceduri numai de subconstient
cunoscute, în trupul deja obosit de atata goliciune.

De aceea prefer un gand simplu, o tresarire lucie a mintii asupra unui obiect, unui
om, unui eveniment. Nimic profund, nimic trainic, durabil ori rezistent in fata
ntemperilor vieti. Doar idei invalmasite, pornite si ele din vid, dar inaltat la rang
de valuri migratoare în mintea mea. Cu toate s-au spovedi lumii intr-un tei sau
altul. De cele mai multe ori lumea a avut mult de asteptat caci gandurie nu erau
locmai ganduri iar cuvintele isi pierdusera intelesul, erau esente de substante
volubile. Dar lumea e un bun prohovnic, sii rabdator si iubitor de haos. Ne
asteapta pe toti sa-i destainuim din labirinturile noastre zgrimturoase. Si noi o vom
face intr-adevar, cu totii Acesta este inceputul prostiei...

Si totusi eu va Ias pe voi, ganduri surde, sa ma învaluit, sa-mi asediati paradisul
mlastinas.