Fantezii Erotice

Trupul meu se trezi, pielea brazdata de urme zguduita parca de spasme parea ia
el de rece ca apa cazii de baie. Statusem nemiscat ore în sir, le pierdusem
numarul, privind faianta alba, prosoapele albe, nimic insa neparand a-mi atinge
intunericul din suflet. Mi-am amintit ca, atunci cand eram copil incercase de
nenumarate ori sa imi intorc ochii spre interiorul capului, ca sa pot privi spre mine;
acum stiu ca acest lucru este imposibil, insa de cateva ore bune, imi privisem
mintea, imi privisem viata, ca si cum, mot, as fi retrait promia-tmi existenta. Apa se
undui odata cu mine, mi-am acoperit fata cu un prosop, tremurand.

n oglinda, chipul meu, palid, cu priviri moarte arucate fara tinta de deasupra
cearcanelor vinetii. O iiniste adanca, respira alaturi de mine, ne ghidam impreauna
fara sa stim unde mergem si cand ne oprim, cutreeram cu strasniciea clipele,
incercand sa le gasim valoarea:

O lacrima imi cazu pe obraz numai pt a fi ascunsa, un moment mai tarziu de
buzele-mi tremurande,.. Aici gandurile mi s-au oprit astepand parca, sa se intoarca
iarasi cu o viteza amelitoare, mereu vestind apropierea unei amintiri, a unei relicve
cerebrale. incerc sa-mi impart sentimentele bune si rele, sa le sincronizez în asa fel
incat, sa renunt la a-mi pune intrebari
Sunt taine ascunse pt toldeauna de sufletul nostru, sunt dureri sau bucurii carora
niciodata nu o sa le gasim o limita... Le masuram în clipe, în secunde pe care, le
dorim mai dureroase, mai sfasietoare, de care nu ne putem desprinde, asteptand
ceva sa se intample.

Lumea mea, parca s-a inchis n clipa în care am incercat sa nu mai gasesc un pic
din tine, in toate, oare.. exista uitarea?

Simt de parcă gandurile mele ar fi o însiruire de evenimente deja prea banale
pentru un suflet ca al meu. Orice as spune, orice as face, deja s-a întamplat.
Vorbele se repetă, amintirile la fel. Nu ştiu cum poți fi altui şi sa nu râmăi fidel
țrecutului. Suferinta, dorul, de tine se leaga toate! nereusind parcă sa ma închid în
mine... Cateva schite de 'vorbe” au reusit sa-mi iustereze un prezent deja trecut:

E frig, e intuneric, e pustiu, pasesc pe un gand care ma poarta spre tine, pasii mei
se topesc, te vreau... e vreau alaturi de mine!

Ma simt ca un fulg, plutind alene spre vid, spune-mi, de ce... de ce imi este inca
ig?

Poate te-am trait candva departe, in visele mele desarte.
cu o trezire dintrun planset lung, nu am fost eu, cel ce-ti alina sufletul bland!

Sunt pesimist iarta-ma,... ma ascund!

Ma simt ca un copil, parasit si plangand, luat de mana de puterea unui gand.

ii zambesc, mergand, sunt naiv, este doar un gand bun, si totusi, prin minte imi
asa urme de scrum!

Ma cunosti de cand ma stiu, te-am pierdut si m-ai gasit, lasa-ma curand sa stiu, de
ce sunt asa pustiu.

Era doar iubirea mea, este pretul pt ea? Ce oare nu am facut, prea devreme
de-am tacut?
ata-ma aici cu tine, impartind camari straine, intreband de-a mea durere, ce o
simt, ce nu mai piere!

Era iama si ploua, era luna ce gemea, era... ea, iubirea mea! A trecut un an mai
bine, de cand simplele suspine, patimase zgomotoase, faceau dregostea sa stie,
ca iubesc o vesnicie.

Lasa-ma sa-ti spun, al meu dor nebun. Sufet drag pribeag, tu-mi asculta iar,
gandul plin de jar, iar dorinta mea, de tu oi putea, schimb-o dimineata, fa-o iar din
coatat