Epistola simtzirii intregului absolut.
Aceasta "epistola" este dedicata unei pers. foarte dragi mie; nu-i nevoie sa-i dezvalui identitatea, ea shtie foarte bine cine e... E un nou inceput.
"N-am indraznit sa-tzi spun. Cand tu nu eshti, sufletul mi se sufoca de dorul tau,
shi nu ma pot stapani sa te chem în gand. Uneori nu vii, sau nu te gasesc... Shtiu
ca dupa ce am sa termin aceasta "epistola, ai sa dispari din jocul meu... dar nu shi
din mine, din sufletul meu. Taci, nu ma întreba cum de ai intrat asha repede pe
poarta sufietului meu. Nici eu nu shtiu. De vina a fost farmecul tau, vorbele tale
care au prins radacina in inima mea. Nu te pot nega. Tu exishti undeva, bine
ascunsa in strafundul sufletului meu. Nimeni nu te poate gasi acolo, nimeni nu mi te
poate lua... Dar tu apartzii deja altui sufet.
Sentimentul ce ma poarta catre tine e total nou. E bizar, inexplicabil. Vulgaritatea
nu-shi are loc în mintea mea, în tot ce simt pentru tine. Sunt fericita cand ma alintzi,
cand ma intrebi ce am facut în ziua respectiva... Inseamna k itzi pasa, k amalgamul
de trairi ale mele nu te iasa rece cand vorbesc cu tine. As vrea sa shhiu k ma placi,
nu k ma iubeshti. Daca ma iubeshti, inseamna k eshti gata sa ma shi pierzi. De
aceea te iubesc, pentru k deja imi eshti pierduta. Nu-i nimic, ma iubesc eu shi
pentru tine.: ). Spui k sunt doar un copil. ai dreptate. Dar nu uita k shi copii iubesc
profund, in inoceniza lor. Ei traiesc, se hranesc cu vise. lubesc simiziie tale.
iubesc. sufietui au. iubesc defectele tale, care imi sunt necunoscute. Sunt o straina
pentru tine. Nu ne cunoashtem. Barierele din lumea reala ne despart. Tu nu
ubeshti, dar aparizii alicuiva, iar eu ma lupt cu mine sa te alung din mintea mea.
Sunt neputincioasa. Poate tu eshti acel “ceva” ce mi-a lipsit dintotdeauna... Acei
"ceva: fara de care n-am fost vreodata pertecta.
Absolutul e increderea si afectziunea ta, iubirea ta. Ea exista, dar nu pentru mine.
lubirea ta e precum o valiza uitata intr-o gara pierduta. Se va gasi s-o ia cineva,
pana la urma, dar nu primul venit, caci el ashteapta intotdeauna k valiza sa
conizina altceva. O va lua un alt suflet... Tu nu-l cunoshii, asa cum nici e! nu te
cunoashte pe tine. Va va lega doar acea valiza, si alte mii de cuvinte sugrumate in
facere... Dar acel suflet nu sunt eu, cu sigurantza... Pentru ca eu sunt intotdeauna
preocupata sa alerg dupa trenuri, fiindca intoldeauna le pierd. Raman mereu în
gara aia infecta, fara vreun scop, un loc unde sa ma pot duce. Shi vad mersul
renurilor.. Adorm, shi ele trec pe langa mine. Nu am de ce sa urc intr-unul din
trenurile alea. Daca urc, sunt incompleta, pentru ca nu am valiza. Shi totzi calatorii
au valize. Mai mari, măi mici, unii au ce Shi-au visat in ele, altzii urasc contzinutul,
dar îl poarta dupa ei peste tot, fara sa aiba curajul sa arunce totul la cosh. Shi
coshul primeshte ce arunci, nu doar ce n-ai nevoie. În el mai cad shi bucatzele utie,
de care ai uitat... Bucatzelele alea pot repara contzinutul. Numai ca tu nu vezi. ltzi
vad valiza in fiecare zi... Nu se opreshte nimeni s-o ia. Poate intr-o buna zi am sa
ma ridic de pe scaunul pe care obisnuiesc sa dorin, Shi am sa-tzi iau valiza. Atunci
voi merge cu trenul ca ceilalzi. Am sa fzin strans valiza ta langa inima mea, pana
cand trenul se va opri. Nu între statzii, ci pentru totdeauna... Eshti o pata de
culoare în sufletul meu. Depinde de tine daca pata va fi deschisa sau inchisa, shi
daca se va întinde sau nu...”
Micutza în