Fantezii Erotice

ARIPI UCISE IN ZBOR... în miez de primavara un gand ratacit singuratic ma face
sa astern aceste randuri

Esti o iluzie, un vis ametitor, un zambet, o lacrima, o raza de speranta...o stea
pierduta-n vastul Univers.

Asa mi-as putea incepe un capitol important din viata mea, care chiar daca s-a
sfarsit acum doi ani, e! pentru mine va fi o ultima pagina nescrisa dintr-un roman de
vise si dorinte... Caci asa m-a facut EL: sa am vise marete, sa-mi doresc sa
realizez lucruri de care inainte nu as fi crezut ca sunt în stare. EI m-a facut sa
dobandesc. increderea în mine si fortele mele. Dupa ce l-am intalnit ma simteam în
stare sa ridic munti din loc, sa schimb singura cursul unui fluviu, ma simteam în
stare sa-i poruncesc noptii sa se faca zi..caci pentru mine nu au fost decat zile
senine cat timp a facut parte din viata mea. El a fost soarele meu...si..inca mai
este!

Mi-a fost cantecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mangaia tristetea, vantul
ce-mi invaluia pielea, dar totui s-a transtorinat intr-un vis n care mi-e greu sa mai
cred.

Prin cuvintele pe care le voi astene nu voi da dovada de mare putere sufleteasca,
insa voi dovedi ca, dupa ce ca sufletul meu este o ruina sentimentala, inca mai am
puterea de a spera ca Dumnezeu mi-a harazit un mare destin... Totul a inceput sa
se intample în ultimile ore ale anului 2003, Oamenii cu chipuri zgribuite sub hainele
or calduroase mergeau la prieteni, rude, cunoscuti pentru a goni anul ce urma sa
se incheie si pentru a-l primi pe cel urmator de ia care se asteptau sa fie un an mai
bun, mai voios, mai plin de speranta.

Eram in anul intai de facuitate...lusese un an greu si pentru mine: bacalaureatul si
admiterea la facultate. intrasem la Facultatea de Geologie, ajunsesem fara sa
vreau ia facultatea visurilor mele(toata viata imi dorisem sa fac Literele sau
jurnalistica). In seara de 31 decembrie urma sa merg la primul Revelion petrecut în
afara familiei. Dupa liceu ramaseseram cinci fete prietene bune cu care am stat in
anul intai de facultate ia un apartament inchiriat..Una dintre ele organizase
Revelionul la ea acasa. Ajunsa a ea am salutat pe toli cei prezenti si cu una dintre
prietene m-am retras în dormitor pentru cateva minute... Si cand ma gandesc ca
nici nu vroiam sa merg..eu vroiam sa stau acasa, insa prietenele mele au insistat
si m-au convins.

Ajunse în dormitorul prietenei noastre, schimbam pareri despre cei prezenti, cei
absenti..cand intra în camera un tip.. n momentul acela n-am mai respirat.toate
functile vitale mi s-au redus considerabil si am simti ca sangele imi urca în cap. Ce
inger te-a indemnat sa-mi zambesti si sa-mi cuceresti sufletul doar cu o privire?

-Costi, ma numesc! spune venind catre noi sa facem cunostinta cu un zambet
amabil

-Andreea, spune prietena cu care eram.

“Laura, spun si dupa ce-tni da mana ma uit a el pierduta, parca vedeam o naluca.

-Nu, Laura, nu!

-Dar de ce? Imi place enorm, m-a fascinat, m-a atras, intreaga mea finta i vrea!

-Penru ca e interzis! E insurat, ma rog, acum nu maie decat in acte si atat.
-Cum? Nu se poate...Zi-mi ca nu e adevarat, spune-mi de unde stii?

-E un var de-al Loredanei(gazda petreceri)din orasul X. S-a casatorit anul acesta
n martie, insa sotia lui a plecat in Emiratele Arabe sa lucreze si plecata a fost!

-Adica? Ce vrei sa spui?

-La o saptamana dupa ce a plecat, i-a trimis mesaj si i-a spus sa uite de ea, ca
ntre ei nu mai e numic, sa uite ca are sotie sica tot ce-i leaga e faptul ca ea i
poarta numele de famiie.

-Aha, inteleg!

-Acum incerca sa o sune pe ea. EI inca tine la ea foarte mult si vrea sa prinda
legatura sa-i spuna: "La multi ani! "de Anul Nou. O iubeste enorm, cel putin asa
mi-a zis Loredana.

Am iasat discutiile la o parte, insa. din gandul meu nu a putut iesi el, dar nici ce
aflasem. în seara aceea ni s-au întalnit privirile de cateva ori si atat. Nu am crezut
ca o sa-l mai intalnesc, cu toate ca inima-mi iesea din piept cand ma gandeam la el

Si astiel, s-a facut 4 ianuarie 2004, ziua cand studentii plecau spre facultati
Ne-am dat intalnire în tren eu, Loredana si o prietena de-a ei, Andreea. Surpriza!
Cand am ajuns în compartimentul trenului cu care mergeam in orasul Y, iarasi el.
Nu-mi venea sa cred ce vad. Mi se parea ca pamantul imi fuge de sub picioare.
Mergea si ei în orasul Y cu vara iui. Timida, privindu cu coltul ochilor, am salutat
pe cei prezenti in compartiment si m-am asezat la geam.

N-am vorbit cateva minute bune, timp in care ne arucam priviri: privirile sfioase ale
mele, si in acelasi timp privire indiferente ale lui. Doream sa ii cunosc, sa ma
cunoasca... l-am aflat scopul si durata vizitei in orasul Y si imaginatia si firea mea
nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si i-am vorbit... dar era atat de distant... si
totusi atitudinea lui nu m-a dezamagit. incetul cu incetul am prins curaj si mi-au
m-au trecut emotie. Pana la destinatie am ras, am glurnit, am povesti impreuna
cu cei din compartiment.

in timpul acela stateam in orasul Y cu o foarte buna prietena la un apartament
inchiriat... (inca nu stateam cu fetele) si relatile dintre noi incepusera sa se strice,
datorita invidiei ei. Motivul? Eu luasem la o facultate de stat la buget si ea era la
una particulara ia care abia putuse sa între. Ea era frumoasa, mul baieti ar fi dat
orice sa fie cu ea, era inalta, parul lung, saten deschis, corp de zeita. Era obisnuita
ca toata lumea sa-i stea ia picioare. Eu eram mai micuta de statura decat ea, tot
satena cu parul lung, ochii albasti, insa singurul lucru care ma dezavantaja era, ca
eram putin mai plinuta, cu forme, ceea ce m-a obsedat multa vreme, eram timida,
visatoare, cu simt artistic.

Cand am afat ca avea sa stea in orasul Y cateva zile si stiind ca nici cu Ana
(prietena mea, caci eu asa o consider inca, desi nu ne-am mai vorbit de doi ani,
chiar daca am incercat sa ma impact cu ea, ea nu a putut trece peste orgoliul ei)
nu ma inteleg, fetele mi-au spus sa vin sa stau la ele cateva zile

in acele zile s-a infiipat o poveste de dragoste...una mult asteptata de mine... dar,
daca dragostea e dureroasa si ne tortureaza oare de ce mai iubim? De ce
dragostea este tot ceea ce cautam o viata intreaga? Aceasta durere, aceasta
tortura, aceasta agonie? De ce?

Am iesit cu totii in oras, ne-am distrat... m-a condus acasa. Intr-o seara cand toti
vroiam sa dormim, eu am vrut sa dorm jos cu e! si Loredana (mai era un var de-al
Loredanei cu prietena lui care au ramas peste noapte). Zis si facut! EI a vrut sa
doarma la mijloc. La un moment dat, dupa ce linistea s-a lasat în casa, el s-a intors
si a pus mana pe mine... ce infiorare m-a cuprins... i acum îmi aduc aminte fiecare
sentiment ce-mi inunda corpul. M-am intors cu spatele ia el si m-a cuprins in
brate... eram foarte apropiati... ii simteam rasuflarea fierbinte. Am adormit alintata
de sarutul ce mi-a l-a dat.

Cat am asteptat momentul acesta! Simteam ca totul se rotea în jurul meu, parca
eram centrul Universului, dar...deodata totul fuge spre un alt centru... acolo era el,
ma facea sa ma învart în jurul lui, ma domina, nu ma puteam stapani... Au fost
primele clipe de pasiune de care am avut parte timide, sovaitoare, dar de neuitat!

Au trecut serile in care adormeam cu el si diminetile în care ma trezeam cu el... ce
placut era sa ma alinte cineva seara la culcare. însa, a venit dimineata cand a
trebuit sa plece, sa ma lase în loculin care amandoi adunasem atatea amintiri.
Trebuia sa plece caci incepea serviciul, insa imi promisese ca revine cat de curand
sa ma vada, ca nu ma va uita... Aveam sa port în inima sapte zile de vist

Si-a tinut promisiunea si-am vazut dupa aproape o luna...nu stiam ca vine... Ma
ntorceam de la un examen si întru în casa. Am vazut ca prietena mea se purta
ciudat si am inceput sa o intreb ce-i cu atatea ciocolati de care-mi placeau mie la
nebunie? Mi-a spus cu zambetul intr-un colt al gurii ca a venit Loredana cu un
prieten, dar tot mi s- a parut ca ascundea ceva. Mu am avut imp sa ma gandesc
prea mult ca din bucatarie apare si ma ia în brate pe ia spate Costel. Am inceput
sa plang de fericire, nimeni nu- mi mai facuse o asa surpriza. Prima floare care
mi-a oferit- o a fostun trandafir alb ce- ] pastrez si acum, nu-l pot aruca, ma leaga
prea multe sentimente de el. Mai primisem flori, dar nici una din partea unui baiat
care tinea la mine si nici una mai frumoasa, mai plina de seva vietii ca aceea.

Am petrecut cu ei Ziua Indragostitilor pentru prima oara în viata mea. Cat de
frumos. se purta, cum imi vorbea, era atent cu mine. Mi-aduc aminte ca mergeam o
data pe strada si opreste un om sii spune: *Domnule, eu sunt indragostit de fata
asta, de cea mai frumoasa fata din lume! * EI e iubirea vietii mele si visul dupa care
am tanit si mai tanjesc inca... Acum ma sint ca o adiere de vant salbatica cand ma
gandesc la acele zile

A venit timpul cand a trebuit sa plece iar, insa a venit la mine dupa o saptamana.
De fiecare data cand pleca parca fura putin cate putin din viata mea, pana cand
intr-o zi mi-am dat seama ca a iuat totul.

in luna martie am vrut sa vad daca intr-adevar tine la mine asa cum zice, ca asa
suntem noi femeile: mereu simtim nevoia de a verifica pe cel iubit indiferent de
cum ar fi el. Mare mi-a fost surprinderea! Mergand la o prietena care isi luase
telefon, îi spun sa-i trimita mesaj ui sa vad cum reactioneaza daca o fata incearca
sa-l cunoasca. A sunat-o si i-a dat întalnire pe B-dul Republicii din orasul X, locatie
de care auzisem ca-i pace lui. El-a fost de acord, Eu-am ramas fara suflare.

Un regret incoitea in inima mea si un sentiment de neincredere... Am fost foarte
suparata si la o zi sau doua i-am trimis mesaj spunandu-i sa uite de existenta mea!
Mesajul lui a fost urmatorul: *.. Ingeras, spune-mi ca nui adevarat, te rog, nu te
cred, eu nu te-am mintit si nu te voi minti nicodata! * Am pastrat fiecare mesaj de la
ei într-un carnetel... el nu stie de existenta lui... dar poate va avea ocazia sa afle
vreodata. Apoi m-a sunat si mi-a zis ca s-a gandit ca eu sunt si vreau sari fac o
surpriza sa merg in orasul X. L-am crezut pentru ca incepusem sa- iubesc, putin
cate putin si pentru ca vroiam în primul rand sa am o relatie bazata pe incredere si
respect.

In urmatorul week-end a venit în orasul X sa ma vada si atunci i-am zis prima
oara sa caute bani mai repede sa divorteze de fosta lui solie. EI mi-a explicat ca nu
avea cum, dar mi-a zis sa am incredere ca oricum cu ea nu vrea sa maifie
niciodata. Si iarasi l-am crezut... nu vroiam sa cred ca ar mai i posibiltatea sa ma
minta. De fapt, tot timpul am avut impresia ca traiam in umbra ei, chiar daca nu
mi-a lasat sa cred asta. Si acum mai vad pe strada cate o fata si imi pare ca
seamana cu ea, ca ar fiea!

in luna aprile nu a venit la mine cu toate ca erau Sfintele Pasti din motive de
sanatate... Urmatoarea luna am mers ia elin orasul X. Nu au stiut decat colegele
de apartament ca plec (am mers cu vara lui) dupa ce a insistat de sute de ori sa
merg la el. Am stat alte zece zile pline de amintii pe care nu le- am putut scoate
din minte nici acum... Le tin în cufarul din sufletul meu... larasi i- am spus sa
divorteze, dar imi spunea ca nu poate si eu i credeam. Cine spunea ca iubirea e
oarba, a stiut de ce zice asta, nu sunt pur si simplu niste vorbe aruncate. Nu am
apucat sa vizitez orasul pentru ca lucra si nu si-a putut lua concediu... dar ce conta
daca eram langa el. Incepusem sa ne facem planuri... visuri... mari! Eu ma
gandeam ca mi- ar placea sa ma marit cu el, sa imi doresc sa am copii cu el.
Planurile unei inimi indragostite si a unei ratiuni sugrumate.

in zadar incercam sa fugim, uneori, de ceea ce ne este drag, caci imaginea sa
mai iute decat marile si vanturle ne urmareste pana ia capatul lumii si oriunde am
merge ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.

Urmatoarea luna a venit la mine de ziua mea. larasi nu mi- a zis ca vine pana nu
mi- a aparutia usa. Si inainte eram atat de dezamagita, ziceam ca e cea mai urata
zi de nastere din viata mea( si asa nu ma bucur eu prea tare de ziua mea; caci n-
am motiv, sau ar trebui sa ma bucur ca a mai trecut inca un an din viata mea? )
eram trista. Atunci am primit al doilea trandafir din viata mea si imi daruise ceea ce
stia el ca- mi doresc de multa vreme si singura nu puteam sa am. A plecat din
orasul X de la serviciu cu toate ca seful lui nu- i daduse voie, el tot ce vroia era sa
e cu mine de ziua mea. lar a urmat o despartire cu lacrimi, incurajari, vorbe
frumoase si mangaieri inocente.

in lunile iulie si august nu ne-am vazut. El nu a venit caci parintii mei nu erau de
accord cu relatia noastra si nu ar fi avut unde sa doarmai traiam drama muitor fete
carora parintii nu le permit sa aiba relatii cu anumiti oameni). Chiar daca nu erau
de accord, eu am luptat si mi- am aparat iubirea, asa cum am putut si cat m- am
priceput pentru mine era mult prea important acest sentiment... ca si acum.
Vesnicia imi se parea un termen mult prea scurt pentru limita iubirii mele si intre
imp iubirea mea crestea tot mai mult

Ne. am revazut dupa doua luni si jumatate la nunta unui var de- al meu din orasul
X. Cata emotie se citea pe chipurile noastre cand - am vazut coborand din trent!t
Parca ne vedeam prima oara... ne- am imbratisat amandoi cu lacrimi si cu vorbe
sterse de pe buzele noastre si aparute in ochii nostri. A fost prima nunta la care
mergeam cu cineva si el in seara aceea m- a facut sa ma simt mai frumoasa si
decat mireasa... dupa cum am mai spus m- a facut sa am incredere in mine.

A venit luna octombrie, am inceput facultatea si am putut evada din nou din lasi
pentru a merge în orasul X. Inca un rand de zile petrecute acolo pe care nu mi e
voi putea sterge niciodata din sufletul meu, pentru ca m- au schimbat: m- am
ransformat dintr- o fata inocenta intr- una diferita... o alta Laura. Nu stiu daca sa
zic ca mai buna, sau mai rea, cert este ca ma schimbase. Ajunsesem sa- iubesc
in momentele acelea cum numai un înger poate iubi. îi iubeam chipul, caracterul,
privirea, rasufarea, iubeam urma pasilor sai... Simteam picaturi de ploaie strivite
sub pleoapele mele grele de visuri... |! iubeam atat de mult incat cateodata, ma
durea... ciudat sentiment... Ajunsesem acasa de la gara si incepusem sa vorbim.
si am vorbit pana... Era miez de noapte si doua inimi singuratice isi dadeau * mana
pentru prima oara" pentru a forma ceva atat de frumos... ceva numit dragoste.
Stateam lipiti unul de altul, cu trupurile contopite intr- o imbratisare eterna si ma
simteam în acelasi timp si un inger murdar si un îluture gingas.

n acele zile m- a plimbat prin tot orasul X Se purta cu mine asa cum te- ai purta
cu o floare rara care infloreste o data la zeci de ani. Parea ca- n ochii lui eram de
nepretuit. A urmat inca o despartire cu lacrimi si alte suspine. A venit a mine si
urmatoarea luna, dar atunci ne-am certat prima oara... ce urat mi s- a parut, dar
amandoi am uitat caci, spunea el intr-unul din mesajele sale: *..viata e prea scurta
si sa lasam cearta si sa incercam sa ne iubim fot mai mult ca asta ne trebuie, nu
cearta. * Asa este, dar... a inceputul lunii decembrie iarasi am inceput sa ne certam
din nimicuri... simteam cateodata ca nu mai am aer, ca ma prabusesc dupa ce ma
certam cu ei. Si culmea, desi ne certam, niciodata hu am tipat unul la altul... Vreo
țrei zile nu am mai stiu numic unui de altul, insa pentru ca- i iubeam prea muit am
cedat prima si i- am spus ca atm de gand sa vin in orasul X. Nu mi- a raspuns nici a
mesaje, nici la telefon, insa i- am trimis mesaj sii- am spus cand ajung în orasul X
ca sa ma astepte în gara.

Am plecat din orasul X cu inima cat un purice gandindu- ma ia ce voi face daca
nu ma astepta in gara... Tot drumul m- am framantat.. am mai incercat sa- ] sun,
dar nimic. Eram tot mai convinsa ca voi ramane singura pe peronul pustiu al garii
Cand intram în gara orasului X, iar am încercat sa- sun... în sfarsit mni- a raspuns!
Cata usurare în suflet! L am intrebat daca e in gara si in momentul cand mi- a spus
ca e ia munca a suierat trenul si !- am auzit prin telefon. Eu - am intrebat daca
serviciul lui e in gara si a inceput sa rada... Ma gandeam eu ca nu poate avea ei un
suflet atat de hain. Primul lucru pe care mi +- a spus cu lacrimi în ochi a fost ca
venirea mea în imprejurarile astea a insemnat foarte mult pentru ei si apoi mi- a zis
pe un ton glumet: * Lasa ca ajungem noi acasa! "si eram amandoi binedispusi,
uitand de cearta care mi cauzase venirea la el.

Atunci ne- am facut planuri pentru sarbatori. Urma sa impodobim bradul
impreuna, sa pregatim masa de Craciun, sa ne prinda unul în bratele celuilalt Anul
Nou. Aveam sa implinim un an de la prima noastra intalnire pe care, imi daduse el
de inteles, ca aveam sa o sarbatorim printr. un inel de logodna.

Urma să ne despartim doar pentru cateva zile... Cand am plecat, în gara find
amandoi, simteam ceva ciudat, un sentiment pe care nu-i mai simtisem la nici o
despartire... Am mers acasa la mine, am ajutat- o pe mama la treburile de dinainte
de sarbatori cu gandul ca peste trei- patru zile aveam sa- i vad din nou. Cu 9 seara
nainte sa pleci- am intrebat pe ai mei daca imi dau voie sa merg în orasul X, dar.
Am ramas cu asteptarea. Au trecut doi ani... si ne-am vazut doar de doua ori. Am
fost la început un rasarit de soare, apoi zi fierbinte de vara, insa acum soarele
meu a apus, chinuindu- se sa rasara, cateodata, fara a mai gasi forta interioara.
Mi- a schimbat viata fara sa vreau, fara sa stiu, fara sa- mi dau seama... În sufletul
meu e o zi de toamna eterna!

Si acum stau in serile tarzii, cand sunt singura în camera, ma urc pe pervazul
geamului la camin, ascult * Que sera de t”, Melina Leon (cantec din * Ciona *) si
privesc orasul de la etajul al saselea, gandindu- ma daca si el se mai gandeste din
cand în cand la mine asa cum fac eu. Viata mea, fiinta mea nu- i poate lasa in
urmat

Amintirea ta nu are unde sa ma afle... glasul tau nu poate sa ma strige caci nu
stie unde sunt intre cele patru zari. Se intampla sa gasesti iubirea în locuri simple si
caudate, sa treci fara sa stii pe langa ea. Poti s- o gasesti pe strada, in locuri
neumblate, poate fi departe sau aproape, chiar în fata fa. iubirea nu. i la nesfarsit si
capat totusi nu- i gasesti. E ca un labirint în care, uneori, alergi fara rost... e ca un
camp imens in care cauti sa te- adapostesti de ploaie. Ai vrut sa gasesti iubirea
departe- n zari nemarginite! Ai fost un orb! Ea s- a aflat mereu în palma ta, in
aripile de fluturelui de vant aspru zdrentuite. Albastrul cer ti asezase iubirea pe
pleoapele inchise si obosite, tu ai adormit sperand sa- ti poti visa iubirea... dar
zadarnic ai cautat-o în vise!

Nu mmi- au dat voie parintii sa merg la el, i- am ascultat si visul meu s- a spulberat.
Ei a renuntat la mine, dar eu inca nu. Sufletul meu e un desert din nou, asa cum
era el inainte sa- i dea el sens.

Nu trece zi fara sa ma gandesc la el.. ia ceea ce a reprezentat pentru mine. Nu
rece zi fara sa tanjesc dupa atingerea lui sau sa nu-i aud glasul. Amintirile se
opresc mereu la acea zi... ziua in care am decis sa-i construiesc un altar în inima
mea unde arde o fiacara în amintirea iubirii mantuitat!