Ploaia
Initial am publicat-o pe un alt site dar cineva ma rugat sa o public aici. Pentru tine
O sa iti pun o intrebare: de cate ori ai stat sub ploaie? Vei spune mult ca sigur ca
de multe ori.. Aproape sigur de fiecare data ai fugit sub primul adapost sau ai
deschis umbrela... Dar de cate ori ai lasat ploaia sa iti atinga fata sa sili fiecare
picatura ce incerca fara succes sa patrunda prin pielea ta precum un rau isi face
oc prin munti croind defiee ce îi taie respiratia.
Ai mers vreodata pe malul marii desculta si ai simtit valurile marii atingand sfioase
picioarele tale ai ascultat vreodata briza marii ai lasat-o sa te cuprinda in
beatitudinea ei sa iti sopteasca ia ureche cuvinte dulci sa te imbie sa te Iasi purtata
de ea sa iti intre in adancul sufletului sa îi alunge tistetea durerea grijle si
suferintele te care le fii numai ptr tine sa nu fie nimic care sa te poate atinge.
Cand vei fi pe malul marii sa tii minte sa îi umpli un pumn cu nisip si usor ca o
clepsidra sa ii lasi sa curga din pumnul tau de fiecare data cand ceva te va durea
vreau sa te gandesti a felul cum acel nisip se scurge din pumnul tau si sa sirnti cum
durerea iese din trupul tau. Sa te arunciin valurile marii sa le lasi sa te cuprinda
asa cum razele de soare cuprind în fiecare dimineata fiecare palma de pamant
atingand toate ungherele nelasand nici un loc nexplorat de catre stralucirea sa.
As vrea sa fi cu mine pe malui marii sa ne plimbam sub soarele dogoritor de
inceput de august cand totul e feeric apa este calda valurile lovesc ritmic nisipul
umed, sa putem privi impreuna in departare si sa nu vedem decat albastru marii
contopindu-se cu albastrul cerului si tot ce am putea dori e ca si sufletele noastre
sa se contopeasca la fel.
Ma uit in ochii fai si parca as vrea sa lacrimile tale create in ei si apoi usor sa curg
pe obraji tai stiind ca voi reveni o data si inca o data vesnic si dainuitor exact ca
sunetul marii ce ii auzi cand pui a ureche cochiiia unui melc de mare adusa sa se
odihneasca de catre valurile insnumate.