Iubitei mele... (4) sau "Iubita mea, esti lumina vietii mele"
Aceasta scrisoare este adresate iubitei mele, langa care ma simt intregit. Fara ea viata mea s-ar stinge incet, dar ferm. Ea este lumina vietii mele, mama celor mai frumoase flori din lume: copii nostrii - un trandafir alb si o garofita rosie.
fti scriu des ca sa te pastrez, dar ma tem ca, daca m-ai iubi, mi-ar exploda
famplele de atata fericire. Tampla dreapta mi s-ar prelinge pe sani si pe coapse si
s-ar scurge intr-o crapatura de pe podea. Tampia stanga s-ar desprinde de mine si,
delind, ar piuti în nestire pana cand s-ar izbi de o stea, totusi, te rog mult.
ubeste-ma.
As vrea sa iubesc marea, dar marea nu iubeste, as vrea sa iubesc pamantul, dar
pamantul e rece si plin de intuneric, as vrea sa iubesc oamenii, dar oamenii sunt
ai... as vrea sa te iubesc pe tine, dar nu stiu daca ma iubesti, dar totusi am sa
iubesc tot ce e mai bun din mare, pamant si oameni. lar din tine am sa iubesc totul
pentru ca ai fost si vei ramane marea mea iubire.
Poate ca ochii mei nu au luminat indeajuns zarea ta, poate ca Zambetul meu senin
nu a inseninat indeajuns fata ta, poate ca am fost doar un strop din roua diminetii,
care a cazut in fantana vieti tale, poate ca am fost doar o stea, in înaltul cerului
inimii tale, dar poate ca TE IUBESCH!
Cateodata ma trezesc în mijlocul noptii, tremurand de frica, simtindu-ma singur,
fara speranta, deoarece ma gandesc cum ar fica tu sa nu fi langa mine. lar apoi
ma intreb daca stii intr-adevar cat de mult insemni pentru mine, cat de incredibila
cred ca esti. Eu cred ca tu esti o parte din emoliie, din sentimentele mele, esti
motivul pentru care eu traiesc; te doresc asa cum desertul doreste apa, asa cum
orile iubesc pamantul, asa cum pasarile iubesc cerul: traiesc prin tine: TE
IUBESCY!
Dragostea este lucrul acela intangibii care ne face multumiti cu ceea ce avem (pe
TINE) si nemultumii de ceea ce suntem... (eu)
Când ne intalnim, tu îmi spui cuvinte frumoase, iar eu te sărut si ling peste tot.
Lasa-ma intre sânii tai să ascult pulsul universului din odaia umbrita a inimii tale,
iubirea mea; tu esti un soi de hasis pentru inima mea, dragostea mea; cineva
spunea: "fa intoldeaua ce-ti spune inima, chiar daca acea iubire iti va provoca
durere”.
Te închipui a floare galbena, te vad în fiecare, îmi spun c-ai sa fi, nici acum nu-mi
dau seama prea bine cine esti, mângăi gândurile pe solduri sa le apropii, dar vezi,
e cumva altceva pielea ta, ca pe-un iin coborăs, sâni-ti abia atingindu-ma ca si cum
sângele ni s-ar trece din otravitoarea ta amortire privind în goi spre degetele mele
caulând gust de rodie; buzele ie aud pe găt atât de clar, îmi esti, de parca doar din
mine as fi facut aceasta iubirat