wild feelings and love
e o frântură din viaţa mea, pe care v-o prezint şi vouă.. deci, critici şi sfaturi.. oare era mai potrivit alt titlu?: )
În ziua aceea eram tristă. Tristeţea se afişa pe chipul meu, dar sufletu-mi era
zbuciumat de furie, şi nevrozitatea pusese stăpânire pe mine. Eram supărată pt că
m-ai anunțat în ultima clipă că trebuie să pleci din țară. M-am întrebat în repetate
rânduri de ce nu mi-ai spus. Trecuse o săptămână şi ceva de la plecarea ta, dar eu
eram a fel de trista ca-n ziua plecării tale. Nici macar n-am avut ocazia să te duc la
aeroport... Am trăit lipsa ta precum un infern. M-ai sunat când ai ajuns în Munchen,
însă nu m-am simţit mai bine cu nimic. Îmi chinuiam mintea cu fel de fel de
întrebări, întrebări care erau inevitabile, dat fiind plecarea ta grăbită în interes de
serviciu. În acea zi se implinea o săptămână şi câteva zile de la plecarea ta, şi
m-am închis în casă. Am stat cu fruntea lipită de geam, aşteptându-te să vi, deşi
nu ştiam când exact se va întâmpla asta. Într-o săptămână am trait diverse stari
emoționale, aruncându-mă în acest tumult ciudat al sentimentelor. Te iubeam şi te
uram, în acelaşi timp.. De fapt, te doream cu disperare, întregul meu trup şi fința
mea aveau nevoie de tine, ştiindu-te al meu. M-am imbrăcat doar cu una dintre
camâşile tale albe, refuzând blugii sau orice altceva. Mi-am desfăcut părul, l-am
răvăşit, vrând să fiu urâtă, să nu mai fiu frumoasă... Am început să plâng, mi-am
întins rimelui, special ca să fiu monstruoasă.. Dar n-am reuşit. Umblam cu ţigara
aprinsă prin toată casa, şi mă ghemuiam într-un col, imbrățişându-mi genunchii
albi. Mi-am adus aminte atunci că nu de multe ori mi-ai spus că am "picioarele prea
ungi şi parul prea blond” ca să fiu înțeleasă de lumea mizerabila. Dar tu mă
ințelegeai?
Ca prin vis, te-am văzut în pragul sufrageriei, cu bagajul la picioare. Foarte inalt,
cu ochii negri şi privirea pătrunzătoare până în străfundui sufietului meu, imbracat
mai sport decât de obicei, privindu-mă tăcut. Atunci am sărit în picioare, şi m-am
repezit asupra ta, lovindu-te, însă mi-ai prins mâinile şi m-ai sărutat. Ți-am răspuns
disperată la sărut, sălbatică şi plină de dorinţa. M-ai ipit de perete, mâinile tale îmi
mângâiau coapsele necontenit, şi te-am simţit tare, înțepându-m prin blugi. Atunci
mi-am strecurat mâinile între noi şi te-am eliberat, mângăindu-te cu dragoste.
Ne-am prăbuşit pe covor, i smulgeam hainele de pe tine, în timp ce tu mă sărutai
cu un nebun, trăgând de cămaşa de pe mine. Mi-ai încurcat părul, i sărutat ochii
plini de iacrimi, şi trupul meu ţi s-a dăruit, încă o data, rostogolindu-ne plini de
pasiune. Eram goală pe covorul moale, acoperită doar de tine, şi de flacâra ce ne
ardea pe dinăuntru. Am rămas cu trupul lungit peste al tău... Mi-ai văzut rimelul
curs, şi mi-ai spus k sunt mai fiumoasă ca niciodată. Deodată, îndoielile ce cândva
ma ucideau încet, încet, acum dispăruseră. Nu eram decât noi doi.. Şi mi-ai spus,
în timp ce-mi mângâiai părul, privindu-te zâmbind, că am 'picioarele prea lungi şi
nărul area blond " nantru a fi înteleasă de lumea odipasă în care îrăim.