Fantezii Erotice

Sunt un simplu călător, asemeni multor înaintaşi, mă pierd prin infinitul de stele
căutând, privind, visând la clipa întâlnirii cu prima ființă străină de planeta mea
natală,

Terra Primex, căt de mult se schimbase bătrâna planetă albastră, doar legătura
cu o veche limbă mai amintea de frumusețile pe care le dezvăluia de fiecare dată
când nava mea poposea în scurte popasuri. Oamenii se pierdeau pe mii de
planete, asteroizi, cautând, colonizând, dezvoltând societăţi, însă mie unuia mi se
păreau atât de ciudate aceste aspecte, mult prea practice şi fără să iasă din tiparul
în care ne încadram de la prima călătorie spaţială.

Mă mulțumeam cu misiunile mele de explorare, însoțit doar de Ka, computerul de
bord al navei mele bio-organice şi de Ma'as animalul meu de companie, o
combinaţie hazlie între un velociraptor din vremurile apuse din tinerețile Terrei şi un
motan dolofan cu blâniță catifelată.

Aveam tot ce. îmi trebuie, prin ultimele imbunataţiri aduse navei speram să elimin
prea desele escale sau întoarceri acasă, asta dacă Terra Primex mai putea îi
considerată casa mea... căminul meu era nava, micuța mea Pax după cum o
botezasem spre uimirea lui Ka ce nu întelegea dorința oamenilor de a da tuturor
denumiri

în compania aceasta cosmopolită, m-am aşezat ca de obicei la pupitrul de
comandă al navetei de explorare, Vânătorul, am pornit motoarele şi decolarea s-a
produs lin, în câteva minute Pax se zărea orbitând leneş în zona ecuatoriala. Am
pătruns. în hangarul care începu să lumineze şi nici nu am apucat să părăsesc mica
nevetă că Maas deja sârise în braţele mele. l-am oferit osul tylerian după care era
înnebunit şi l-am lăsat să se tolânească savmându-!. Paşii m-au purtat spre punte.

- Ka, bine te-am regasit bătrâne. Setează cursul spre Tazra Minor viteză de
croazieră.

- Am înțeles câpitane.

Planeta spre care ne îndreptam era ultima colonie umană, un avanpost uitat în
calea imensului univers care mă aştepta. Colonie de cercetare, apărare, minerit... o
planetă destul de avansată tehnologic, de la ei ar îi venit primele veşti legate de
existența altor ființe extraterestre. Deşi trecuseră câteva decenii de la războaiele
subluminice, felia noastră de univers nu dadea semne că ar ascunde şialte
forme de viață, de energie sau ceva cu care să putem lua contact.

Legile erau pregătite însă fe nu prezenta interes, ffe marile corporaţii nu doreau să
aloce fonduri pentru inutila explorare a spațiului, eram încă prizonieri profitului
Doar excentrcii ca mine Îşi permiteau să exploreze, să hoinărească, noi eram
Hoinari

Pilotul automat îşi făcea treaba impecabil ca de flecare dată şi puteam privi
constelație care se perindau prin fața hubloului camerei mele, imensul ecran îmi
deschidea universul privirii. Remarcam fie cercurile lui Saturn, ie constelația Orion,
apoi mă pierdeam în curcubeul de culori, de nove, comete, pulsari. Tânjeam după
apariţia unei nave din pulberea îînă de stele, ceva care să mă scoată din starea de
visare şi plictis. Abia aşteptam să depăşesc avanpostul, ultimul bastion al omenirii
şi s4 mă scufund în marea nemarginire plină de mistere.

- Căpitane, Tazra ne permite staționarea pe orbită.

Vocea uşor metalică mă scoase din reverie, am revenit la pupitru, am contactat
conducerea planetei solicitând transportarea anumitor materiale necesare
calatoriei, am transmis ultimele noutsţi si directive de urmat, stabiite în şedinţele
Protectoratului Uman şi după căteva teri-ore eram gata de a porni în noua mea
aventură. Am comandat computerului o ulimă scanare a tuturor sistemelor, am
verificat personal Starea armamentului şi a provizilor şi apoi am setat pilotul
automat pe viteza standard de 3 kani, părăsind puntea pentru confortul cabinei şi
egânatul uşor a hamacului suspendat.

Degetul îmi aluneca peste plani-harta ce se contura luminând incâperea, ocoleam
planetele deja cartografiate de mine sau alți Hoinari şi încercam să stabilesc o
traiectorie pentru noua aventură. Undeva după a noua planetă începea
necunoscutul şi pentru mine, acolo voiam să ajung. Le luasem Ia rând: Kana,
Artana, Sakahana, M-9, Nertha, Telur, Thetis, Motora şi Gaar... fiecare cu
denumirea ei ciudat aleasă de cei din Protectorat, fie după vreo amantă, fie după
vreo altă rubedenie sau cine ştie ce altă născocire.

- Căpitane, poți urca pe punte, în scurt timp vom trece de Gaar.

Gaar, o planetă pustie, cu vegetaţie adaptată unui mediu aspru, asemeni tundrei,
oscila în jurul unui soare parțial stins care nu reuşea să menţină temperatura la un
nive! optim dezvoltării unor forme de viaţă superioare. Nimic interesant acolo, doar
o altă planetă care poate ar fi devenit o stație minieră într-un viitor mai mult sau
mai puțin îndepărtat.

Din nou spațiul, pur, nealterat, gata de a se dezvălui sau ascunde după bunul plac,
incitând spre explorare şi descoperirea de noi orizonturi. Simţeam furnicăturile
nerâbdării, dorința de a găsi ceva acolo, o planetă cu viaţă, cu finţe care au
dezvoltat o civilizație plină de legende, tmistere, cu trăsături diferite de oameni şi
colonişti

Priveam senzorii care nu indicau decât asteroizi, câte o cometă rătăcită, sau
lumina unor supernove, în rest singurătatea din care mă scotea doar Ma'as, cu
ghiduşiile lui, mereu mă făcea să zâmbesc, cred că el era sufletul navei, fără e! aş
i devenit şi eu rece şi strict ca şi Ka.

Brusc un zumzet scurt şi pâlpăirea stinsă a luminilor ecranului conectat la senzorii
de mare distanţă anunţă existența unei planete cu atmosferă şi procentaj oarecum
ridicat de oxigen în ea. Deja aventura se anunța interesantă, aşteptam să ne
apropiem să pot incepe studiul amănunţit şi poate să descoper eventuale forme de
viaţă

Uitasem să decuplez pilotul automat şi în ultima clipă am observat asteroidul care
se apropia rotindu-se ameninţător, m-am grăbit să apăs butonul pentru a porni
raza de respingere şi am închis ochi instinctiv. Manevra însă îmi reuşise şi blocul
de rocă dură se oprise undeva la babord. Voiam să continui drumul când lucirea
metalică ca a unei nave se întrezări ascunsă Într-o crevasă a bucății imense de
rocă întunecată.

- Computer, opreşte nava, şi scanează asteroidul pe care tocmai l-am evitat.

- Compoziţie de metan, sul, câteva minereuri neteroase, un zăcământ de platină
şi o combinaţie de aliaje necunoscută.

- Forme de viață?

- Una singură, umanoidă, însă foarte slabe semnele vitale.

- Apropie-te de asteroid şi pregăteşte infirmeria... voi cobori să văd ce finţă este
acolo jos.

Un zgomot sec ce Îmi arăta că am atins suprafața întunecată, imi trag repede
costumul de operaţiuni în spaţiul cosmic şi sar prin trapa deschisă. Păşesc pe solul
închis la culoare şi un praf fin negru se ridică în norişori, grăbesc paşii ajustând
costumul încât să nu mă trezesc plutind la următorul pas făcut. Mă apropii de locul
în care începe să se zărească metalicul contur al unei navete de formă ciudată.
Praful fin negru se aşternuse pe geamul cabinei şi I-am îndepărtat cu mânuşa. Am
privit locul prăbuşirii, naveta putea fi extrasă uşor şi mă hotărâsem să fac acest
lucru ca să nu pun în pericol viața posibilului ocupant. M-am reîntors la navă, am
pregatit platforima de tractare, unellele necesare şi am revenit să extrag treptat
naveta înfptă în solul moale. Nu a durat foarte mult şi eram gata să o ataşez de
platforma de tractare şi să o aduc în cala Pax-ului. Declarasem operaţiunea
încheiată şi curiozitatea începea să îmi dea târcoale. Oare ce ființă se ascunde în
spatele hublourilor?

- Ka, fă o scanare internă a navetei recuperate, vezi ce [imi poți spune despre
ocupantul ei, ce respiră, are nevoie de anumite condiții înainte de a-1 extrage
afara?

- Da căpitane, încep scanarea acum... formă de viață umanoidă, sex feminin,
organism compus din 75% apă, carbon, calciu, respiră un oxigen cu 0, 1 milinari
mai pur decât organismul uman.

Deja nu mai ascultam comunicările, ci doar mă gândeam că voi fi primul care intră
în contact cu o specie extraterestră. Curiozitatea se combina cu oarecare teamă să
nu fi dat peste vreo rasă periculoasă sau pornită pe cucerire, sau mai râu să devin
sursa ei de hrană. Însă optimismul mă îndemnă să nu iau în seamă aceste aspecte
şi să pregătesc deschiderea navetei. Ma'as se agita printre picioarele mele parcă
aşteptând un cadou surpriză, numai al lui pentru ronţăit

Un scrâşnet metalic, apoi un clic şi trapa se deschide lăsând un abur uşor să
părăsească închiderea eretică. O urmă albăstruie pe fruntea acoperită de un păr
negru cu irizâri metalice, posibil o rană, sau poate doar o substanţă rezultată în
urina coliziunii cu asteroidul. Degetele mele se apropie fără teamă şi indeparteaza
sumiţele cărlionţate. Brusc, mâna îmi este prinsă şi răsucită la spate şi ma trezesc
întins pe podeaua rece, cu lama unui stiet cu luciri lăptoase la gât.

- Nan... naan qi dur! Naan qi atar?

Din amintiile mele ale unei vechi arte marţiale, bat repede cu palma liberă de
podeaua rece.

- Nu îţi vreau răul, dacă îmi dai drumul i pot explica!

Nu ştiu dacă m-a înţeles, însă cuțitul dispare într-o fantă a antebratului, şi apoi se
retrage brusc, luând o distanță de Ia care mă poate observa cât mai bine.

Frecându-mi uşor mâna eliberată, încerc să îmi găsesc traducătorul portabil
apoi mă gândesc că poate Ka ar reuşi să comunice mult mai uşor. Ridic mâinile în
sus într-un gest de pace:

- Eu... sunt... Nikko... tu... şi degetul meu arată spre ea... ine eşti?

- Ka! După cuvintele spuse... ai reuşit să găseşti un limbaj comun?

- Încă nu, mi-ar mai trebui câteva expresii, poate nişte verbe... e prea puţină
informaţie.

- Voi încerca să mai scot căteva de la ea.

Pentru o clipă ne studiem amândoi, înaltă, suplă, lăsând să se ghicească o
agiitate demnă de femeile gladiator antrenate pe Lunar, vechiul satelit al bătrânei
Terra. Trăsături fine, aproape aristocratice, obraji cu pomeţi ce îmi aminteau de
holo-pozele cu antice gheişe asiatice. Nimic neobişnuit până când luai contact cu
ochii, se spune că sunt fereastra sulletului, însemna că sufletul ei era plin de poteci,
de umbre, de mistere pentru că în verdele aprins simțeam că ma pierd. Avea ceva
de felină în ei şi constata câ atunci când luminile calei pălpâiau, pupilele preluau o
alungire ciudat, de parcă se ajustau luminozităţii existente. Mă aflam oare în faţa
unei pradătoare dintr-o specie necunoscută, dar oare era de sex feminin? Fiind
umanoidă, tindeam să cred că există diferențierea pe sexe. Atâtea întrebări îşi
cereau un răspuns.

- Eu... sunt... Nikko... tu?

VA URMA