Fantezii Erotice

Flori în fereastră. Flori roşii. Nu înțelegea cum de vedea flori roşii în fereastră
primul rând pentru că nu recunoștea fereastra. Se uită mirat în jur. N
recunoștea nimic, dar absolut nimic. Realiză că ru era acasă.

Patul în carea şedea, imbrăcat în lenjerie albă de mătase, era contortab
Cum ajunse el totuşi intr-un asemenea pat? Era una din întrebările pe care le-a
pune dacă ar avea cui. Strânse ochii ca şi cum ar vrea să se trezească
dintr-un coşmar. Îi deschise din nou. * Hei! Unde naiba sunt?!

La un moment dat, într-unul din colțurile întunecate ale încăperii, intrezări
mişcare. Căscă mai bine ochii pentru ca lumina, puțină şi difuză, din încăper
să îi inunde ochii atrofiaţi de somn. Din col se indreptă spre el o tânără. Păre
că pluteşte deasupra podelei. Rochia lungă ru lăsa să i se vadă picioarele. |
privea zâmbitoare. Era frumoasă. Din ochii ei mari izvora o lumină hipnotică, m
puternică decât cea din încăpere.

- Se pare că ai nişte întrebări de pus, spuse ea.

- Da, zise el, simțind cum mirarea creşte în el cu fiecare minut cu care s
dezmeticea din somn.

- Bine! Sunt gata să răspund la orice întrebare. Bineinţeles. în limit
cunoştinţelor mele despre situație.

- Nu tu m-ai adus aici?

- Nut Cum aş fi putut? Eşti puţin cam prea mut pentru mine, zâmbi ea.

- Dat, realiză el prostia propriei întrebări. Atunci... cum?, o rugă din ochi să
răspundă.

- Stăpânul meu te-a adus!

- Stăpânul tău?

Suna foarte ciudat. Stăpânul ei. De parcă ar fi trăit intr-o epocă veche. Da
erau în secolul XXI. Tot mai multe semne de întrebare îi cutreierau minte
zdruncinată. Se simțea de parcă ceva s-a intâmplat sau urmează să se
întâmple. Aşteptă ca fata să continue privind Ia ea întrebător.

- Aseară stăpânul meu a venit a o oră foarte târzie. Nu îi stă în obicei s
întârzie. Mi-a spus că te-a găsit fără simire într-unul din barurile acelea ut
mirositoare, unde merg doar oamenii ce vor să scape de familie bându-s
minţile. La început a crezut că eşti beat, dar erai de fapt leşinat.

Incet, încet, începu să işi amintească câte ceva din ce se întâmplase cu o
seară înainte. Fusese dezamăgit de cum decursese întâlnirea cu iubita lui. Ea
spuse că mu îl iubeşte, că mu il iubise niciodată de fapt şi că a stat până acum
cu e! doar pentru că nu găsise alternativă. Dar, de curând se întâlnea ci
altcineva, aşa că el nu mai merita efortul. Se debarasa de el ca de cev;
indelung folosit de care nu mai avea nevoie. Se simțise inutil atunci. Se duse |
bar cu gândul să se imbete, dar în momentul in care apropie paharul cu băuturi
de gură şi simţii mirosul, îşi pierdu cunoştința. Râse în sinea hui. Intotaeau
băutura ji crease o senzaţie de disconfort, dar nu credea că o să leşine di
cauza mirosului poşircii acelea din care nici măcar nu putea să guste.

- Dar totuşi, de ce? Mă cunoaşte stăpânul tău? Dacă da, de unde?

- Mu ştiu să iţi răspund Ia întrebările astea. Tot ce potsă iți spune scopi
pentru care ai fost adus aici

- Scopul?! Dintr-o dată ceva i se păru ciudat. Adus cu un scop, ru din bunătate
sufletească. Aştepta curios continuarea.

- Da! Stăpânul meu caută un soț pentru mine.

- Ce?! Eşti nebună? Regretă imediat izbucnirea lui. Cum adică soț? Vrei si
spui că pe mine m-a adus tocmai pentru asta? Să fiu soțul tău! Eşti o tipa foart
drăguță şi ai putea să iţi cauţi singură un soț. Nu trebuie să îţi caute stăpân
tău untul.

Zâmbea infelegătoare. Văzu încă o dată cât de frumoasă era. Părul castaniu
ondulat, figura palidă şi ochii căprui mari. Buzele pline încununau o figură ce
fi putut face un artist să creeze o nouă minune. Era seducătoare. Se întreb:
cum arată sub rochia ce îi ascundea formele. Trebuia să fie la fel de frumoas:
l-ar fi plăcut să aibă o relație cu tânăra femeie, dar mu aşa, impusă de cineva ;
nu una care să ducă la căsătorie. Se sim(ea prea necopt pentru aşa ceva.

Incercă să se ridice din pat. Nu putea. Se simțea intreg, sănătos, dar trupul ru
voia să îl asculte. Nu putea să mişte decât capul.

- Ce mi-aţi făcut?, întrebă el şocat.

- E pentru siguranța ta. Nu vrem să îţi faci rău. Stăpânul [i-a injectat ceva. M
asigurat că nu îţi va face nici un rău.

- Am prieteni!, minţi el. Mă vor căuta. Îţi dai seama că vor pune poliția p
urmele mele şi până la urmă mă vor găsi.

- Te cunoaştem destul de bine ca să ştim ce prieteni ai. Tocmai de asta arm
putut să te aducem aici fără să ne facem prea multe griji

Se simţea prins în capcană. Nu vedea nici o ieşire. Nu se putea mişca. Voia s
se mişte. Doar capul şi-l putea agita in toate părțile obosindu-se. Începu să s
resemneze. În ce joc ciudat a picat din inconştiență. După ce reguli jucau ce
care l-au răpit?! Realiză dintr-o dată ceea ce gândise. Era răpit!

- Nu.te agita! O'să te doară capul.

- Lăsaţi-mă, vă rog! Nu v-am făcut nici un răut Nici măcar nu vă cunosct

O tristețe profundă se citi în ochii mult prea luminoşi ai fetei. Cumva era alăte
de el. Ca şi cum ar fi vrut să îl ajute cumva, dar mu putea. Ca şi cum ar ave
mâinile legate.

- Nu pott, şopti ea. Îmi pare rău!

Tânăra lăsă capul jos. EI îi observă curba fină a gâtului. l-ar fi plăcut să
cunoască în cu totul alte condiţii
- Am nevoie de un soți
Vocea ei deveni dură. Ridică capul şi văzu cum cu adevărat ochii aveau
lumină a lor. Acum lumina era la fel de dură şi tăioasă ca şi vocea. Nu putu să |
privească aşa că işi feri privirea. Ceva era ciudat la tânăra femeie. Îşi dăc
seama că era mai mult decăt ochii ei frumoşi şi bizari
- De ce crezi că aşi buncă soț pentru tine? Sunt un ratat în materie de relaţ
cu femeile. Aseară eram în bar toctmai pentru că am fost părăsit de iubita mea
fost cea mai lungă relaţie a mea şi aseară am aflat că pentru ea ru a însemnai
nimic.

- Te cunosc mai bine decât crezi, zâmbi ea. Nu trebuie să îţi faci griji. E:
perfect pentru mine. Eu şi stăpânul meu am căutat special, pe cineva ca tine.
Era din nou senină. Chipul ei, relaxat acum, emana O lumină plăcută ce!
imblânzea suietul
- Eşti ciudată, schimbă el dintr-o dată subiectul, de parcă ai fi altceva dec
umană. Ai ceva care mă sperie. Şi lumina asta ce radiază din ochii tăi nu
poate fi naturală,

ÎI privi puțin mirată. Sesiza schimbarea de spirit a bărbatului cu o oarecare
satisfacție. Era bine că nu se crampona pe ideea că era răpit.

- Aşa e! Stăpânul mi-a făcut câteva modificări pentru a fi cât mai aproape de
ceea ce este el. Aga poate comunica mai bine cu mine, iar eu am devenit puțin
mai mult decăt un om. Nu te speria. Îmbunătăţirile aduse nu mă fac cu mult
mai presus decăt tine. Tu, în schimb, ai fost prelucrat mai mult decât mine
pentru a corespunde atât mie cât şi stăpânului meu, acum şi stăpânul tău.

Din nou un şoc pentru el. Fusese prelucrat. Ce voia să spună? Nu se simțea
cu nimic diferit. E adevărat, cu paralizia aceea indusă nici nu avea cum să
simtă prea multe. Nu mai avea ce face. Nu mai putea să ajungă printre
oameni aşa cum devenise. Dar cum devenise? Era curios să atle.

- Dat E momentul!, îi ghici ea gândurile.

O adiere blândă se făcu simțită în cameră. Ciudat! Fereastră şi uşa erau
inchise. O creatură stranie îşi făcu apariția lângă patul bărbatului. Fiinţa
vaporoasă, radiind o lumină frumoasă, blândă luă treptat formă umană. Se
întrupă într-un bătrâne! simpatic, bonom, imbrăcat ca într-o epocă apusă, cu
monociu şi baston.

- O să te poți mişca în curând, zise el cu o voce răguşită de fumător de pipă.
Fata se apropie de bătrân. Acesta scoase dintr-unul din multele buzunare ale
imbrăcărminții ceva ce semăna cu o seringă. i injectă ceva în mâna dreaptă
În secunda următoare se putu mişca şi prima reacție a fost să sară din pat.
Se repezi la bătrân, dar acesta redeveni vapor luminos. Se întoarse rapid
spre fată şi încercă să o apuce. Aceasta, cu o rapiditate de care nu credea în
stare, trecu pur Şi simplu prin brațele lui
- Linişteşte-te!, zise ea tăios. Nu ai nici o şansă impotriva noastră. Deşi ai
devenit ca mine încă nu şti să te foloseşti de ce [i-a fost dăruit.

Brusc se linişti. Se aşeză încet pe pat şi începu să plângă. "De ce? ", se
întrebă el, "Cu ce am greşit de mi se întâmplă una ca asta? . Fata veni lângă
ei şi îl mângâie pe cap,

- Mu-ţi fie frică. Nu iţi vrem răul. Gândeşte-te că stăpânul este atât de
puternic încât ar fi putut să te facă dispărut cu totul. Ştiu că nu e moral să
facă asta, să te răpească pentru mine, dar altfel nu s-a putut, iar eu am
neapărată nevoie de un so.

Întrebarea evidentă, ce trebuia pusă în momentul acela, ajunse cu greu pe
buzele lei

- Pentru ce ai nevoie de un sof? Puse intrebarea în şoaptă de parcă i-ar fi
fost frică să audă răspunsul. Aşa şi era
- Pentru că.

Oraş micuț, cu case vechi, ascuns între dealuri impădurite. Oamenii
spuneau că pădurile sunt bântuite de creaturi cu forme de femeie care sucesc
minţile bărbaţilor ce colindă noaptea prin ele. Licuricii pluteau prin oraş la
acea oră târzie. Sfârşitul de vară umplea străzile cu o ceață diafană ce crea
iluzii unor ochi ce nu cunoşteau oraşul. Nu se plimba nimeni prin oraş, nici
îndrăgostiţi, nici oameni băuţi. Nici măcar veşnicii câini ai orăşelelor de
provincie. Luminile caselor erau în mare majoritate stinse. Felinarele abia
izbuteau să străbată ceața, de altfel nu foarte densă. lubea oraşul acesta
micuț. Trăise toată viaţa în el şi mu voia, pentru nimic în lume, să schimbe
liniştea lui cu zgomotul marilor metropole.

Phuteau uşor prin ceaţă. Erau o singură ființă. Se adapta cu greu noului trup
pe care î! primise. Încerca să işi revină după cele petrecute. Încă i se părea
incredibil că aşa ceva se poate întâmpla. Se uita prin vitrinele magazinelor şi
vedea volbura cețoasă, luminiscența ce reprezenta mare parte din ființa lui
Era acum şi om şi... altceva. Încă nu aflase. Nu i se acordase dreptul să afle
ce mai era. În curând insă

"Pentru că... mă simțeam singură! *, spuse ea. Stăpânul ei, al lor acum,
văzuse tristeţea ei şi îi promise un sof. Ea a fost fericită de idee şi s-a pus pe
studiat în bazele de date ale stăpânului pe toi bărbaţii din oraş. EI a fost cel
care a corespuns şi a fost luat. Nu îi va simţi nimeni lipsa. Era un singuratic.
Bătrânele din cartierul în care stătuse il priveau ca pe o arătare de mult. Se
complăcuse cu situaţia asta prea mult timp şi acum se întoarse impotriva lui
Probabil că dacă ar fi avut o farmilie.

Sirmţi furnicături la marginea ființei hui. Ea era lângă el şi îi zâmbea fericită,
EI o privii mirat. Îi plăcea fata, acum soția lui. Aveau să se cunoască mai
bine în timp. Avea să o iubească până Ia urmă, credea el.

- Hai să zburăm deasupra oraşului!

Se _ridicară deasupra _cefei şi plutiră incet spre stele. Se opriră mult
deasupra caselor şi stătură acolo asemeni unor norişori de ploaie plini de
lumina fulgerelor interioare.

- Ştii, zise el, s-ar putea să mă îndrăgostesc de tine.

Ea râse sprinfar şi îl înconjură într-o aură de mici scântei electrostatice.

- Ştiut tubeşte-măt Nu o să-ți pară rău.

Marcel
2003