Fantezii Erotice

Veni pe calea unui zâmbet. Lungimea de undă a acelui sentiment, pe care i
simţise acea ființă, ii permise să se adăpostească intr-un colțişor al congtiinț
creaturii. Nu voia să facă râu. Nu! Nu voia decât să se ascundă de cineva. Ur
joc. Străbătuse cale lungă tocmai pentru a face jocul mai interesant, tai
complicat, să iasă puțin din plictiseala existenței infinite la care au fo
condamnați

Stătu câteva momente cu ochii închişi. Nu îi venea să creadă ce mult simţise
în acel sărut. Şi nici măcar mu îi plăcea individul atât de mult. leşise cu el la o
catea doar pentru că era singură în ace! moment. Şi totuşi... sărutul o
ameţise, îi dăduse o senzaţie de plinătate sufletească, de plăcere intensă
combinată cu o uşoară durere de inimă. Era ca şi cum sufletul se deschise cu
totul pentru a acceptă un cadou din partea bărbatului care nu se aştepta la
mai mult decât la un simplu sărut de despărțire.

"Ciudati *, îşi spuse ea.

EI se deplasa încet de-a lungul conştiinţei creaturii. Din când în când
scânteieri de amintiri se aprindeau la trecerea lui. Era frumos ce vedea.
Pentru prima dată se simțea bine în locul unde se ascundea. Fiinţele acestea
erau cu mult mai mult decât crezuse el. Aveau ceva special, nedetinit şi totuşi
foarte asemănător cu esența propriei lui ființe. Probabil din cauza asta puluse
să intre acolo în acel colțişor adânc al ei, colțişor în care nu nai intrase
niciodată, în nici o altă ascunzătoare. Se lăsă scăldat de sentimentele
minunate care pluteau peste tot în jurul lui. Pentru o secundă, dar ce infinită
secundă, uită de el şi firava legătură ce îl inea legat de Ea, perechea lui, se
rupse. Îşi reveni, dar era prea târziu

La fel de brusc cum simţise acea plăcere o durere acută apăru în centrul
ființei ei. Fiecare părtioică din mintea ei urlă de durere. Nu îşi dădea seama
de ce se intâmplă asta. Simţea foarte puternic durerea despărțirii atunci când
se uită la bărbatul ce păşea grăbit pe alee, spre stația de tramvai. Dintr-o
dată, dintr-un impuls exterior, ca şi cum ar fi fost impinsă să facă asta,
alergă după el. Îl prinse de mâră şi Îl trase după ea spre locuința.

Bărbatul se supuse uimit. Nu îi venea să creadă. Acea femeie frumoasă, la
care ei credea că mu are nici o speranţă, îl trăgea spre apartamentul ei
Parcă era un vis. Chiar credea că e un vis şi ru voia să se trezească. Se
lăsă purtat de vălul de entuziasm al femeii

Emitea semnale prin toi senzorii pe care îi avea fiinţă. Trebuia ca Ea să îl
audă. Trebuia ca Ea să simtă unde e EI. Dintr-o dată nu ji mai plăcea jocul. Îl
găsea prostesc. Mai bine ar fi fost acum lângă ea să o mângâie, să facă
dragoste cu ea. Amintiri fugare îi trecură cu repeziciune prin minte. Durerea îi
umplea ființa. Nu se mai gândea Ia siguranța ascunzătorii pe care o avea, de
faptul că în acel moment putea să distrugă acel loc frumos, plin de fantezie în
care se găsea. Strigăte disperate de dor se simțeau în semnalele lui

Şi deodată simţi ceva ce il făcu să creadă că a fost găsit, că perechea i-a
descoperit ascunzătoarea. Că firul rupt se înnodase iar. Dar nu era aşa.
Creatura în care se găsea era de vină. Sentimente pline de voluptate treceau
instantaneu prin el lăsând urme lascive prin esența lui. Era incredibil. Realiză
din nou unicitatea ființei care îl găzduia. Acele sentimente făcură semnalul şi
mai puternic. Speranța îl făcu să se bucure.

Femeia il trase lângă ea în pat. Grăbită îi destăcu hainele. Nu voia ca el să
plece şi se gândea că asta e singura soluție pentru a-l ține lângă ea. Se
simțea bine atingându-i trupul. Dintr-o dată îl găsea extrem de atrăgător, iar
mirosul pe care îl degaja era minunat.

Ceva nelămurit i se zbătea în interiorul capului. Plăcerea atingea cote
nebănuite până acum de ea. Fiecare bucăţică din ea simțea cu mult mai mult
că până acum. Sensibilitatea era extraordinară. Trupul ii devenise ca un
imens senzor.

Făcu dragoste cu el că intr-o sublimă nebunie. Voia să il simtă câtmai
aproape lângă ea, lipit de ea, în interiorul ei. Uită de precauțiile pe care şi le
impuse atâta vreme. Nu îi mai pasă de ele. Nu mai voia să ştie de ele în acel
moment.

Continuară aşa până când epuizarea îi sili să se odihnească. Adormiră
imbrățişați

Nu mai venea. Resemnarea se făcea simțită încet în EI. Nu ştia cum să facă
să o aducă pe calea spre EI. Dar ştia că semnalele nu au fost trimise în van.
Până la urmă Ea îl va găsi. Erau infiniţi doar. Trebuia doar să menţină vie
speranța.

Se gândea la o soluție alternativă. Să facă cumva că EI să devină un
emițător puternic, să emită semnale continue.

Şi soluţia veni. Trebuia să renască într-una dintre acele ființe. Trebuia ca el
să transforme ființa după voia lui

Simmţise la un moment dat că ființa gazdă primii ceva din exterior. Ceva ce se
grăbea să ajungă într-un loc pe care îl bănui a fi centrul reproductiv.

Era în cabinetul medicului ei. ÎI privea şocată de vestea pe care tocmai o
primise. Era însărcinată. Nu îi venea să creadă. Nu regreta ceea ce a făcut,
dar nu se aştepta la asta. Nu tocmai acum când se afla în pragul atirmării
profesionale.

Copilul nou născut era frumos. Femeia era mândră de copilul ei. La fel şi
bărbatul ce şedea lângă patul ei şi o privea cu adoraţie. Era mulțumită de ea
însăşi, de cum evoluase viața de când rămase însărcinată. Era ca şi cum
cineva îi supraveghea drumul, o ajuta să i se indeplinească dorințele.

Copilul crescu frumos. Era inteligent şi foarte matur. De o maturitate
uneori surprinzătoare. Nu miră pe nimeni felul în care evolua în timp, de faptul
că succesul era ca şi cum ar face parte din el, de cum i se deschideau toate
porțile chiar înainte de a bate în ele. Şi totuşi, o tristețe nedetinită se ghicea în
ochii lui

Acum era Om. Simţea lucruri minunate. Dar îi lipsea Ea, perechea lui
Emitea semnale puternice prin toţi porii ființei care devenise.

Ajunse Ia vârsta maturității

Lucra la un centru pentru cercetarea spațiului extraterestru. Doar acolo
putea să tmai uite de durerea hui. Aduse o grămadă de idei inovatoare şi era
respectat şi iubit de toată lumea, dar era singur. De o singurătate care îi
uimea pe toți apropiații lui. Nu putea să fie altfel. Oricât ar încerca ceilalţi să
se țină de el nu reuşeau. Era diferit prin însăşi natura lui şi de aceea nu
rezistau lângă el.

Într-una din zile o fată se apropie de el. Era frumoasă. Se apropie de el, îi
zâmbeşte şi îi spune: "Te-am găsit...

Durase mult până când Ea, luându-se după semnalele lui, găsi locul unde
se ascunse. Cutreiera locul, cerceta peste fot şi nu ştia cum să dea de EI
Ştia că e acolo. ÎI simțea în esența ființei ei. Dar mai ştia că ceva se
întâmplase, că EI luase o decizie radicală. Nu mai voia să continue căutarea
Nu ştia cum să facă să ajungă Ia EI. Şi atunci se gândi la ce ar face el să fie
găsit. Semnalele continuau să vină spre ea şi totuşi mu îl găsea. Dintr-o dată
realiză ce făcuse şi se bucură. Îşi zise că putea fi un nou joc. Era chiar mai
plăcut decât cele dinainte.

Se priveau. Ea cu bucurie, EI şocat. "Te-am găsit! *, spuse ea din nou,
"Ştiam că o să te găsesc în cele din urmă! *. "Tu eşti! *, şopli EI. O bucurie
intinită îi invadă trupul. O luă în braţe şi plânse de bucurie. În sfârşit erau
impreună. În sfârşit legătura se reinnodase.

"Plecâm? *, Întrebă EI.

"Nut *, zise Ea. "Hai să rămânem. E minunat să fi OM!"

Marcel
2003