Paso doble
Cei care veti cauta scenele de "actiune" in ea veti fi dezamagiti, insa pentru ceilalti sper sa fie o lectura placuta. Enjoy! -Paseste-ncet sa nu-mi destepti bazarul De lacrime-ncrustate prin dantele Si nasturi descheiati de maini rebele. - (I. Minulescu)
Se luptă zarea cu fulgii de nea care cad nestingherii în mişcari haotice şi rebele.
O primavară ce încă aparține iernii şi care nu face decât să îmi accentueze dorul de
ține. Însingurarea albului care se strecoară prin fereastra larg deschisă ma face să
resar brusc, ca şi cum îrigul mă face prizonierul sâu. Totul e atât de lipsit de sens
şi totuşi îmi perinit să visez, să stau cu ochii larg deschişi şi să visez
Chipul tău de capilă inocentă şi dulce transpare prin dansul petalelor de nea,
petalele unui cireş aliernii. Depârtarea de tine doare, însă imaginea vie a chipului
care zâmbeşte, mă face să uit de toate.
Pleoapele coboară atinse de recele umed al unor fulgi care poposesc neprevăzut
şi mă imaginez într-o imensă arenă de coridă, în jurul meu ninge, contrastul care
şochează, contrastul care face ca ochii să pulseze fără să se deschidă, ca într-un
vis lung. Tăcere...atăt de multă tâcere, ridic mâna privind capa care zace aruncată
neglijent pe brațul care te-ar îmbrâţişa cu atât de multă pasiune. Roşul ei aprins, de
inimă sângerândă, pulsează frenetic impunând un ritm ninsori şi mă face să
privesc În jur cu surprindere. Arena goală, fulgii care cad şi eu..cu o nebună
dorință de a dansa, un pas stângaci, ca o fandare împotriva unui adversar
imaginar. Mirarea mă cuprinde, deşi în visul meu pot fi orice...da..e un vis îmi
spun...atunci să îl fac cât mai complet... Întind mâna şi simt căldura mâinii tale
odihnindu-se în ea. Eşti ca o frumoasă zi de primăvara, caldă şi plăcută la atingere.
Rochiţa plină de flori se pierde în dansul fulgilor albi, imagine atât de bizară, însă
vorbele refuză să părăsească gândul, fără un sunet, cu palma deschisă te trag mai
aproape şi capa flutură speriată. Braţul meu te cuprinde înlânţuind mijlocul subţire,
mi-e teamă să te pierd asemeni unul fulg de nea care se topeşte la prima atingere,
însă îmi zâmbeşti şi te laşi uşor pe spate, o unduire care îmi imbată simțurile şi te
urmez în mişcarea fluidă pe care corpurile noastre o descriu cu atât de multă
grație.
Sunt primii paşi în doi, prima clipă de dans, cu ritm dictat de florile rochiei tale ce
curg, în futurâri grăbite...o floare printre fulgii de nea şi roşul obrajilor tâi te face atât
de reală. Aplecarea mea uşoară, coapsa ta caldă pe care o sint atingându-mi
piciorul, te trag aproape, o bruscă apropiere în care buzele se unesc, dar pe care o
refuzi cu mâinile împingând în pieptul meu. Acelaşi fluturat al rochiei ce îmi
aminteşte de capa pierdută şi paşii mei ce te urmează, mă pierd în dansul acesta,
asemeni animalului din arenă în ochii mei persistă doar imaginea florilor imprimate
pe materialul mâtăsos şi te urmez şi te retragi, apoi te apropii iar şi te laşi pradă
braţului care te strânge aproape.
Eşti a mea în aceste clipe şi lumea noastră pare să trăiască doar pentru acest
paso dobie bizar, un pas spre tine, un pas spre mine şi-apoi înlânțuirea bruscă, un
andante furioso plin de pasiune. Coapsa ta care se odihneşte doar pentru o clipă,
buzele mele care se apropie de ale tale, doar cât să le simtă dulceața, retragerea
bruscă...fotul face ca inima să bată cu putere, să simt că trăiesc...te vreau, te
doresc nebuneşte făptură de vis, asemeni tamului ce simte de la prima
impunsătură de banderiilas că este pierdut, Ia fel şi eu mă pierd în dansul acesta în
doi, printre fulgii albi, cu trupul tău ce cheama şi apoi respinge... un joc nebun ce
îmi adânceşte nerâbdarea, ce face ca dorința să devină dureros de dulce. Te vreau
aproape şi totuşi nu te pot ține mai mult de o clipă, o clipă în care aş dori să îţi spun
atâtea, o clipă în care toată nesiguranța mea se pierde în atingerea ta caldă.
Fiorul rece care patrunde mult prea brusc mă trezeşte la realitate, obrajii umezi şi
reci îmi amintesc de fulgii care au fost, chipul tâu zâmbeşte şi acum din ninsoare cu
năsucul acela de strengăriță care mă face să te doresc cât mai aproape. Închid
fereastra şi căldura se instalează treptat, liştind simțurile alerte.
- Îi mulțumesc pentru dansul printre petalele de cireş al iernii!
Mă râsucesc brusc doar ca să mă trezesc cu brațele înlănțuindu-ți trupul cald,
proaspat ieşit de sub plapuma moale, aroma ta îmi învăluie simțurile asemeni unui
fruct parfumat, te privesc aşa ciutulită, o mică pisicuţă care îmi caută imbrăţişarea
şi doar pentru această clipă sunt gata să ofer totul
- Cu cine ai dansat, visătorule?
- Ghiceşte...şi buzele mele se lipesc uşor de ale tale în timp ce recele obrazului
meu te faca să trasari