Fantezii Erotice

Panta rhei... totul curge! Si ma poarta spre tine, ca un val inspumat catre tarmul
ui. Ne cunoastem deja inainte sa ne fi intalnit si abia clipa cand privirile noastre se
intalnesc, ne face sa constientizam aceasta parabola ca pe o realitate. Soarele de
primavara te invaluie cu razele lui ca o manție, obrajii au culoarea rasaritului, iar
lungul tau mars prin frigul iernii catre mine ti-a impodobit parul cu mici cristale de
gheata. Esti tacuta, iar pe fata ti-a inflorit un zambet poznas. Stralucesti de-a
dreptul si în ochi ti se poate cil nevinovatia si linistea interioara. Nici cea mai mica
urma de umbra pe sufeitul tau... esti de-a dreptul fericita si fericirea ti se oglindeste
pe fata. Mi-as fi dorit sa te sarut n clipa aia.

Esti scritor, asa?

Fara sa fi remarcat pasii ei, se aseaza langa mine în nisip. Ma priveste cu o
pereche de ochi negri si blanzi, parul ia fel de negru zburi de briza marii si o gurita
mica arcuita intr-un zambet cald.

-Pofiim?!

-Te urmaresc de cateva zie... Se uita la mare in timp ce vorbeste cu mine, ca si
cum asta ar face in fiecare zi si ar fi cel mai natural iucru de pe pamant. "De o
saptamana vii în fiecare zi aici, te asezi în nisip, privesti ore intregi marea si uneori
mai faci insemnari in carnetelul din mana ta. Scritorii fac asa ceva... sau nu? *

Nu ma pot abtine sa nu zambesc. 'E doar un jurnal, nimic mai mult. *

Isi intoarce capul spre mine si arunca o privire fugara pe coperlile uzate, unde se
putea citi motto-ul "panta rhei * -"Panta rhei *... ce inseamna asta?

-E din limba greaca -ma aud vorbind - sii este atribuit lui Hera, iar ceva mai
arziu a inceput sa fie vehiculat ca alorism. Totul curge inseamna, lumea intreaga e
intr-o continua schimbare. Pentru asta nu traversam niciodata acelasi rau, nimic nu
e pentru o vesnicie.

!si aduna picioarele si-si sprijina barbia pe genunchi. Privirea ii devine ganditoare.

-Pai, daca ne gandim adanc, nu cred ca e chiar asa. Uite, eu cred ca fiecare
moment este vesnic

-Cum asa?

-Ma gandesc ca asa cum interpretam noi, fiecare moment este infinit de mic. Dar
pentru ca nu stim exact ce inseamna * mic * si ce dimensiune are de fapt, un
moment poate sa fie si infinit de mare. Fiecare moment cu eternitatea lui

Ma face sa zambesc din nou.

-Aha, sa inteleg ca eu sunt un scriitor si tu un filozot.

-Eu sunt Anal Imi intinde mana cu un gest natural si-mi retine mana mea intr-a ei,
exact un moment mai mult decat ar fi fost normal in timp ce ma priveste fix. imi lasa
impresia ca vrea sa-mi faca cu ochiul.

-Eu sunt Stefan. Nu s-ar putea spune ca esti o timida.

-Nu, nu sunt, spre deosebire de tine.

-Timid. cum ai ajuns fa concluzia asta?

-Cum spuneam, de o septamana te urmaresc si singura de care te-ai apropiat
pana acum a fost doar marea.

Ochii mi se indreapta aproape fara voia mea spre talazurile care loveau tarmul.
"Marea e rabdatoare, poate sa suporte orice gand

-Situ nu?

Ma face sa zambesc iar.

-Arata-mi un om care nu a avut macar un gand care sa-l faca sa sufere si eu o
sa-i arat un om care nu a trait de fapt.

-Tu vorbesti in orice caz ca un scritor. Ana isi strange buzele ganditoare, dupa
care ma intreba senin; "tu cat de lung ai trait? *

Trag aer adanc in piept, iar privirea si gandurile matura plaja, valurile si
imensitatea marii 'O fericire * de lung am trait... si din pacate o durere prea mult.

Te rog, nu-mi suci capul!

-De ce nu?

-Pentru ca ai putea sa ai succes!

-Si ar fi asa de rau??

-O sa-i fac rau. mi se intampla asta de fiecare data.

-Pai.. atunci ti propun sa folosim din plin timpul pana o sa vina clipa aia... sau??

-Eu vorbesc Serios, ma cunosc foarte bine. Mai devreme sau mai tarziu o sa-ti
rang inima.

-Nu -tifa griji, au facut-o deja altele inaintea ta -Sa nu-mi reprosezi cel putin ca nu
te-am averiizat.. nu o sa raman mai mult de o zi în viata ta.

Ana, pare chiar interesata de mine. Daca as fi stiut mai devrerne cat de simplu e
lotul! Trebuie sa fii doar un pic mai izolat si mai tacut... totul e doar un joc. Nu
trebuie decat sa participi la jocui asta. Acum stam la cafeneaua de pe plaja pe
scaune de paie si bem capuccino. Ma priveste ciudat iar eu remarc ca e chiar
draguta. Inteligenta, sensibila, necomplicata, radiaza de incredere în sine fara sa fie
insa nici macar o clipa aroganta. E unul dintre cei mai naturali oameni pe care l-am
ntainit vreodata. Cel putin asta e impresia pe care mi-a lasat-o dupa patru ore de
discutii pe diverse teme la cafeneaua de pe plaja. Ma priveste si ii inciina capul pe
umar. Uh gest cunoscut care imi provoaca amintiri dureroase.

-Ceva anume îl chinuie sufletul... ma provoaca ea pe un teren alunecos.

-Afirmatia asta, cred ca se potriveste oricarei persoane de pe pamant.

-E posibil, dar la tine se pare ca e ceva iesit din comun!

-Nu e nimic deosebit, -ii ocolesc privirea cercetatoare cand ii raspund -doar o
inima sfaramata.

-Asta fine din pacate de viata, imi spune si un zambet cald ii infloreste pe buze.

-De viata... -las o tacere lunga intre noi si evit sa o privesc, ma tem sa nu-mi
citeasca în ochi ce se petrece în sufletul meu, de parca ar juca vreun rol... -uneori
visam la o viata si alteori viata viseaza aliceva pentru noi!

Ma mangaie fin cu degetele pe mana.

-Visul este doar ceva asa de frumos.

-Mda, uneori poate deveni un cosmar..!

Pielea ta... Fierbinte ca o ploaie de vara. Te mangai, te tin strans în brate siiti
cercetez fiecare fibra a trupului. Imi asez toata iubirea si toate sentimentele in
variui degetelor ca sa-ti pot transmite prin ele tot ceea ce sufletul meu nu îl poate
transmite verbal. Este tot ceea ce iti mai pot da si tu tremuri sub mangaierile mele,
ar respiratia ta fierbinte imi intioara pielea. Restul e tara cuvinte si fara respiratie
Ma primesti adanc în tine, ma intampini cu tine, iar restul vine de Ia sine... uneori
salbatic, afteori tandru... Fiecare atingere, fiecare miscare, e un drum necunoscut.
i simt uimirea, placerea, deznadejdea si pasiunea in fiecare miscare a coapselor
care. se arcuiesc pentru a se uni cu îrupul meu. Ma invalu cu privirea ta, ochii nostri
se intalnesc si se inlantuie parca... candva nu ne mai simtitm trupurile.. doar privirea
ramane... Ne contopim sufletele si trupurile, pentru ca ziua si noaptea asta sau
momentul asta in timp, trebuie sa ne ajunga pentru toata viata.

Candva suntem epuizati, Am ramas imbratisati, iar capul tau se odihneste pe
pieptul meu. Simt cum incepi sa plangi si lacrimile tale mi se prefing ca o ploaie
amara pe piept. Plangi pentru toate dorintele pe care nu ti le poti indeplini, pentru
fericirea pe care ti-e data sa o traiesti doar in clipele astea si pentru viata ta
obisnuita în care va trebui sa te intorci n cateva ore. Acolo unde nu mai exista noi
si unde iubirea mea nu te mai poate ajunge. Desi esti asa de aproape de mine, ma
privesti trista. Degetele tale imi mangaie buzele si trupul tau e peste tot, ca sa
poata primi în scurtul timp care ne-a mai ramas, mangaierea trupului meu. Imi
soptesti "te iubesc"

Eu tac si te privesc doar. Stii ca te iubesc, ti-am spus de atatea ori si in ultimele
ore te-am lasat să simi asta cu fiecare fibra a trupului meu. Stiu ca traim amandoi
intr-un fel de timp imprumutat. Sau mai bine spus furat dintr-o alta viata, unde totul
este diferit, unde nu ne sunt asezate asa de multe pietre in cale si drumul nu e
presarat cu cioburi din sufletele noastre. "In alta viatat- si iarasi simt cum o lacrima
de-a ta imi arde pieptul- tin alta viata te-as iubi si maine "imi soptesti "dar
pentru ca asta nu e posibil, o sa plec azi din casa, din viata si din gandurile tale.
Stiu ca o sa simt tot restul vietii imbratisarea ta care nu m-ar lasa sa plec".

Stai in fata mea, invaluita în mantia neagra în care te ascunzi de lume. O vad pe
fetita mica din fanteziile tale, care a trebuit sa fuga de rautatea lumii si sa indure
durere si singuratate. Vad felia devenita femeia din fata mea, minunata pentru
ochii mei si cu un suflet pe care nu pot decat sa-l iubesc, indiferent cat e de zdrobit
si imprastiat. Numai ca la tine frica e mereu prezenia. Umbra care-ti invaluie
sufietul i dicteaza hotararile dupa bunul ei plac,

Nu e cea mai frumoasa camera de hotel, dar nu are o importanta asa de mare.
Ana deschide usa de la balcon. Imi place sa aud marea * imi spune, dupa care ma
priveste ciudat. intre timp cunosc felul asta de privire, stiu ce promisiuni ascunde.
O privesc la randul meu atent, aproape cu admiratie si "Eu * din mine ma intreaba
din obisnuinta; esti indragosti, ti place de ea? * Constat cu oarecare dezamagire,
ca nu are nici un fel de importanta raspunsul la intrebarea asta. Amandoi stim ce o
sa urmeze. Ne sarutam, dupa care urmeaza obisnuitele imbratisari, mangaieri.
Nu ne repezim unui catre celalalt iar dezbracarea e la fel de lpsita de romantism.
fermoarele nu se rup, nu zboara hainele de pe noi si sosetele nu raman agatate de
lampa de pe tavan. O privesc in ochi. Privirea ei e calda, plina de asteptari. Îi place
de mine. Imi las capul in jos ca sari evit privirea si sa-mi pot mangaia buzele cu
degetul.

Profetia care se indeplineste... care nu suporta modificari. Vezi cum se distruge
otul, inainte de a incepe cu adevarat. Amandoi prizonierii unor sentimente, care
sunt mult prea mari pentru un singur” acum”. Si unde un "maine "nu ne este
permis. Te descatusezi de ele asa pur si simplu, pentru ca altfel simti ca te sufoci.
Asa ca ai facut, ce stiai sigur ca ma va rani de moarte. Ca sa fi sigura, ca o sa
ncetez. sa te iubesc si ca povara dragostei mele o sa dispara de pe umerii tai, sa te
simti iar libera. Asta ti-a dictat umbra care-ti conduce sufietui si care nu te lasa sa
vezi ca sunt si alte feluri de libertate. Nu vroiam sa te posed, doar sa te iubesc. Sa
e las sa simti asta cu trupul si cu sufletul tau. As fi vrut sa fiu un suflet, ca sa-l pot
inlocui pe al tau. Din pacate sunt si eu doar un biet om. Aproape ca-ti pot vedea
umbra care-ti intuneca sufletul. E nemilvasa cu tine. A sesizat iubirea care te
inconjoara, si si-a intins ghearele nemiloase ca sa o ucida in fasa. Te-a azvariit în
patul unui strain în care tu credeai ca o sa poti uita de tine. Se hraneste cu frica si
cu sangele ranilor tale, nu te lasa sa iubesti si sa fi iubita "pentru toldeauna *. Nici
macar un "maine "nu-ti ofera! Doar un " azi » in care nu poti face altceva decat sa
evadezi pe timp lit din chinul care te apasa.

Nici unul din noi nu a spus "ramai cu bine * ***

Ana s-a imbracat la repezeala. Cat timp am ramas cu privirea pierduta în tata usii
de la balcon? Privirea imi aluneca pe masa unde sta jurnalul meu deschis.

"intr-o alta viata, te-as iubi si maine *. Am scris eu asta? Chiar e o amintire, sau
doar un simplu vis? De ce seamana dintr-o data Ana asa de mult cu tine? Sta in
fata mea, isi inclina capul la fel ca tine si ma intreaba aproape incurcata, "ne mai
vedem? *

Nu raspund, nu pot sa raspund la intrebarea asta, sunt prizonierul ireaitatii
momentului. Privirea mea probabil ca e tista sau amuzata, sau poate si una si alta
pentru ca Ana imi zambeste.

-Inteieg, imi spune, dupa care se intoarce si pleaca.

Nici unui dintre noi nu a spus * ramai cu bine *.

Ma _uit pe noptiera si vad un numar de telefon pe care mi i-a lasat scris la
repezeala pe O coala de scrisoare cu antetul hotelului. Inchid ochii si rememorez
cipele. Nu, privirea ei nu e cea pe care o caut. O sa caut mult si cine stie daca o sa
o gasesc... poate ca niciodata... lau coala de hartie in mana, o privesc cateva clipe
dupa care o rup.

Totul curge. Si fiecare moment dureaza o eternitate.

Afara cerul s-a intunecat si stropi mari de ploaie imi uda balconul. Un timp stau în
fata usii deschise si ascult sunetul furtunii deziantute. Fac cativa pasi si ies gol în
balcon. Ploaia imi biciuie tata si-mi spala lacrimile. Timpul e nemilos, nu sta o clipa
locului si nu te lasa sa pastrezi nimic. lar noptile devin din ce în ce mai intunecate,
de umbrele celor care de mult au disparut din viata ta.

Panta rhei-totul curge... si ma ia si pe mine cu el. Si nici macar timpul nu poate
înune unde ma va dica