Prietena la Nevoie se Cunoaste!
de data asta incerc sa postez fantezia pe care am mai incercat s-o pun acum vreun an... in fine, sper ca s-a mai "dezghetat" site-ul!
- Auzi, fată...2! Mai lasă dracului duşul ala şi mai bine vino să mă ajuţi!
Şi acum mă întreb ce mutră o fi făcut Karin atunci când Mimi, despletită, ciutultă şi
în pielea goală, aproape că a năvălit peste ea în baie. Cred că şi-a dezvelit a
stupoare. ochii aceia mari şi albaştri de sub sprâncenele şi genele ca spicul de grâu
copt, i-a mijt apoi puțin, aşa cum fâcea în lipsa ochelarilor:
- Na, ce-i, mă, Mimi?
- Las' câ ți-arât eul
- Da'zi mai întâi!
- Hai, lasă țoalele, Karin, că n-o să ai nevoie de ele?
- Na, fată, tu eşti beată sau ce-ai?!
- Ssst! Vino cu mine.
Acest scurt dialog, purtat cu voce tare, l-am auzit din camera alăturată, unde eu
continuam să sufăr. Mă chinuiam de două sau poate de trei ore, nu mai ştiam
exact, oricum ajunsesem să mi se pară că asta mi se întâmplă de o veşnicie.
Dar inainte ca Mimi să o aducă pe Karin în camera noastră, aproape târând-o,
cele două fete se opriseră pe hol şi le mai auzisem şuşotind pre! de câteva minute
într-un tempo destul de alert. Nu-mi mai amintesc decăt protestele blondei, din ce
în ce mai resemnate: "Fată, da' cum să fac eu asta?!... Tu te-ai tâmpitla cap! E
bărbatâ-tul... Ptiu! Fugi de-aici!... Nu eşti normală, fatât... Da, nu ţi-am spus?!
Dacă se atinge de...?! Păi, aşa da... of.. pe bune că aş vrea să văd şi eu cu îi
Zau?! Hai, mă, că tu îţi râzi de mine! Chiar aşa...? Na, chiar faci tu asta pentru
mine?!.... Na, ştiu că-i băiat bun... Dar... pe cuvântul tău? S4-i crape ochii, Mini? *
A urmat un moment de suspensie, încheiat de un oftat eliberator: "Na, bine, fată
Şi iarta-ma, tu, Doamne!
Karin îi era colegă de an şi, din toamnă, Mimi statea cu ea într-un apartament
jasat de o mătuşă care preferase (pe ultima sută de metri) Germania. "Pare cam
speriată de bombe Karin asta, imi spusese Mini, dar să ştii că e fată bună. Mă mut
cu ea. ” lar eu nu văzusem niciun impediment în asta. Prea multe nu mai afasem
eu între timp despre ea: decât că era de undeva de pe lângă Sibiu, că tatal ei
făcuse mai demult alegerea mătuşii, iar maicâ-sa, rămasă în România singură cu
doi copii, îi ținuse foarte din scurt. "Dar nu e numai asta! Ea, Karin, e mai câpoasă
ca un măgar, i-a intrat în cap să se mărite fată mare, mi-a spus Mini după un timp.
De-aia fug toți de ea! Cred şi eu! Karin a mea şi-o face la meserie cu duşul în cadă,
ar ei stau şi-o freacă o vreme... dar până când?!
Se părea că venise momentul ca primul pas să fie facut:
Eram în primăvara lui 1990, înainte de ultima lor sesiune. De câteva luni bune
România părea că ieşise iarăşi la lumină, după 45 de ani de lagăr comunist. Pe
buzele tuturor stătea cuvântul "libertate", se cereau drepturi, se proclamau cu
vehemență adevărui şi tâmpenii colosale, se deznoda subiecte tabu, se
recunoșteau (prea puține) nedreptăţi şi erori... Avortul fusese din nou legalizat,
începuse, cu destulă stângacie, să se vorbească şi despre sex. Inevitabil, cele
două abordaseră subiectul şi, evident, Karin o trăsese de limbă pe Mini despre
asta: doar ea era mâritată, aveam şi copii! lar Mimi de mult aştepta o astfel de
ocazie, să spulbere definitiv un tabu adânc inoculat de lumea în care trăisem până
atunci: da, sexul oral era mai degrabă un deliciu, şi nu o umilinţă! Şi-i sugerase, cu
oarecare rmaliie, că, dacă tot ține morțişa virginitatea aia a ei, să încerce măcar
asta cu băieţii care tot incercau să se apropie de ea. Fiindcă, la aproape douăzeci
şi patru de ani, Karin era, cu aurul aproape alb al părului, cu ochii de un albastru
intens, cu pielea pistruiată, cam plinuţă, dar cu sâni potriviţi o apariţie care răsucea
gătul oricărui bărbat. Ştiu că am râs când Mimi mi-a povestit imitând-o: "Auzi, să
sug eu pula la băiat! Na, fată şi el ce-o să zică? * La care Mimi o liniştise, cu un aer
de expert: "N-o să poată spune nimic, toanto, că o să se topescă de plăcere!
"Adică să mă comport ca o... ordinarâ? Hmm! " "Mersi pentru compliment! " Şi
Mimi se ridicase să plece. "Stai fată, că nu asta am vrut eu să spun... "- o oprise
blonda. "Doar e bărbatul tu, faceți ce vreți, eu voiam să spun... * La care Mimi i-o
tăiase scurt: "Ce ştii tu, Sulfino (aşa o alinta Mimi din când în când) câţi kilometri de
pulă am înghiţit eu înainte de starea civil?! ""Na, tu vorbeşti serios?! " "Pai da,
când mi-am luat-o de la gură m-am şi umat în burtă! * Sigur că Mimi exagerase,
dar un dram de adevăr tot era în povestea asta.
Era într-o vineri, trecuseră două săptămâni de când nu mai venisem în Bucureşti
şi nici Mimi nu ajunsese acasă. Luasem salariul recent, aşa că făcusem o tură de
cumpărături mai Întâi, toţi trei, pregătisem de mâncare (după ani şi ani de răbdari
prăjite, încă ne bucuram de fiecare dată când la cină aveam de toate pe mast ), şi
- cred eu acum - dracul ne pusese să luăm şi două sticle de meriot. lar după cină,
colac peste pupăză, pe un video împrumutat de Karin de la o verişoară, o casetă
cu un film care nu mai are nevoie de prezentări: "9 14 weeks”. (Ba tot am ceva de
spus, în legătură cu ek: Sărut-mâna, Kim Basingeri Noroc, Mickey Rourke! Să
răiască nea regizorul, scenaristul, cameramanii şi toată echipa! Dar vă rog să ma
jertaţi că preț de aproape o oră am blestemat şi v-am înjurat ca pe o albie de porci!
Fiindoă...)
Mai târziu, când am avut propriul nostru videoplayer şi tv color, dacă copiii nu erau
acasă sau dormeau suficient de adânc, când într-un fim încărcătura erotică
atingea un anume nivel şi Mimi realiza că cineva răspundea neîntrebată la apel,
apăsa butonul de pauză. Uneori ne mulţumeam doar cu un blow, dar alteori pauza
se. prelungea zeci de minute, până când câdeam efectiv epuizați. Şi niciodată n-am
intrebat-o de ce. Poate că era şi în funcţie de dispoziţia ei, nu mai ştiu, dar de-a
lungul anilor Mimi nu m-a lăsat niciodată neterminat - avea ea o vorbă: "Organul
neintrebuințat se deteriorează. Nu-l bagi în seama, nu te mai respectă! ". Dar
atunci, în vinerea aceea, cum fetele băuseră cam puţin, lăsând vinul în sarcina
mea, fimul lung, pahare multe, Kim Basinger.. Poate că dacă atunci, în
sermiobscuritatea sufrageriei, Mini ar fi îndrăznit să-şi strecoare mâcar mâna unde
trebuie... nu mai aveam ce să vă mai povestesc acum. Dar nul - şi ea şi Karin
priveau fascinate scenele acelea de un erotism profund şi rafinat, în timp ce eu
simțeam că explodezi
lar când am trecut la noi în cameră, n-a mai fost nicio sipriză că am şi pus-o
de-un futai ca-n filme: oralul ca aperitiv, continuat cu 69, apoi vaginalul bine
perpelit: ea sus, eu jos, cu fața, cu spatele la mine, Mimi pe spate, pe Ia spate, pe
ateral, din nou 69, iarăşi ea sus, apoi umeri-craci şi iar pe Ia spate... în ne, n-are
rost să trec în revistă toate poziţiie, cert e că Mimi ajunsese Ia a! nuștiucătelea
orgasm, dar eu... nimic. În cele din urmă şi-a stâns sânii şi i-a pus la bătaie,
alternând cu gura (era de obicei ultima şi cea mai gustată poziţie de mine în
momentele de maximă excitație): ni-mic. Țeasta simțeam că stă să-mi explodeze
de excitație, avusesem pasager nişte orgasme anejaculatorii, care mă intârătaseră
şi mai tare, aşa că am întors-o iar şi am pompat în ea pe la spate, aproape cu ură,
până când pur şi simplu Mini a început să urle deopotrivă de plăcere şi de durere
(nici ea nu mai ştia, mi-a mărturisit mai târziu) şi s-a întors rugător către mine: "simt
că mă rup, nu mai pot! " Am lăsat-o să-şi tragă sufletul, ştiu că găfăia cu ochii în
tavan, apoi şi-a adunat iarâşi sânii: "hai să mai încercăm tot aşa”, numai că nu
reuşeam să termin, poziţia era incomodă... în cele din urmă m-am lăsat întins pe
spate şi ea a venit printre picioare să-mi facă un blow ca în zilele ei cele mai bune,
târându-şi lasciv Sfârcuile pe coapsele mele, sugând, lingând, întârziind cu ea în
gură pâna a limita suforcării.. Ni-mic. Ni-mic! Ni-tmic...
- Doamne, dar aşa ceva n-am mai pomenit! - ştiu că s-a răstit Mimi la ea şi a
început să mi-o frece cu îndârjire, cu ură, scuipând din când în când, iându-i iarăşi
capul în gură. Hai, grasule (aşa mă alinta ea, fără nicio legătură cu constituția mea,
nu-mi mai amintesc de ce începuse să-mi spună aşa şi de când), hai termina la
marma în gură Mi-e poftă de sămânța ta, mi-e sete.
Rareori Mimi facea astie! de comentarii, cu atât mai puţin când avea gura plina
Bine, recurgea la aluzii de-astea, dar numai atunci când ei se făcea brusc poftă şi
cineva răspundea mai greu la apel... În fine, eu sub nicio formă nu reuşeam să
termin, pentru mine totul devenise doar o durere surdă în testicule, iar mândrețea
tumefiată, vânâtă şi tare ca lemnul mă ardea, pur şi simplu. Greu de descris, cert
că şi pe Mimi au trecut-o lacrimile tot încercând s-o înghită
- Aşa ceva nu se poate! - a protestat ea şi pur şi simplu a plesnit-o cu furie.
Ceea ce nu a făcut decăt să stârnească un nou zvâcnet steril, dureros şi ferbinte.
- Nu... Nu mai pot, nu mai pot, nu mai poooti - s-a văietat Mimi. Grasule, mă dor
şi fălcile, pe bune.
Stateam de-acum întinşi cu fața în sus, ea continua să o mângâie, să o frece - dar
niciun semn că organul acela lemnos şi vânât s-ar fi muiat căt de căt... Şi dureaaa!
- Grasule, mi-a spus ea conspirativ, după un timp. Ce-i zice tuuu.. dacâ...?
Şi a făcut o pauză, ca să îşi dreagă vocea.
- Dacă... ce?
Mimi a trecut deasupra mea, strivindu-şi sânii generoşi, încă înfierbântaţi de atâta
frământat, de pieptul meu. Îşi sprijini un cot pe umărul meu drept şi Îşi lăsă obrazul
în palmă. Coama ciufultă a părului ei castaniu îi umbri chipul, aşa că i-am auzit
numai şoapta:
- Eu aş chema-o pe Sulfina.
- Aaa?
intr-adevar, de dincolo, din baie, se auzea zgomotul constant al duşului. Nici nu
sezizasem când Karin se strecurase acolo, să Îşi înece, în stilul personal, dorințele
reprimate.
- Tu vorbeşti serios?
- Da, a răspuns Mimi sec, fără urmă de dubiu.
Şi a aşteptat un timp să vadă dacă mai spun ceva. Dar ce puteam să mai spun?
Karin?! Niciodată nu mă gândisem a ea ca Ia o posibilă parteneră.
- Păi, tu spuneai că e... fată mare, Mini. Ce vrei să facem cu ea?
- Păi, tocmai de-aia! Hai, grasule, să te sugă şi ea puțin, să vedem.
Propunerea m-a lovit ca un trăsnet. Vorbisem noi cândva şi de sexul în trei, dar
asta numai la modul ipotetic. Însă acum? Cu Karin?! Cu o virgina?! Am crezut că
Mimi aiura, fără îndoială
- Cum? Vrei tu asta?
- Da, grasule.
- Şinu te superi?
- Nu. O să fiu şieu aici, deci. nu-i nicio problemă. Haaai, grasule, te rog eu... O
aşi şi pe ea? Poate că doar aşa.
Avea dreptate nevastă-mea. Cum-necum chinul acela trebuia să înceteze.
- Mai Mii, dar crezi tu că fata asta ar vrea?
- Mă duc să văd ce spune!
Şi în clipa următoare sârise din pat, năpustindu-se spre baie.
Aşa cum v-am mai spus, eu prinsesem ceva din "negocierile" ce avuseseră loc
după aceea. Astfel că eram mai mult decât ului de întorsărura pe care o luaseră
jucrurile, dar în vintre nu simțeam decăto rană a cărei arsură sporea şi mai mult
odată cu gândul că leacul putea fi gura acelei blonduțe atât de simpatice, dar
complet nepregătite.
Când Mimi a adus-o în dormitor, ținând-o strâns de mână, am remarcat că fata
apucase totuşi să se învelească cu un prosop; mi-am tras imediat cearceaful până
sub gât.
- Hai, fată, nu te mai căca pe tine! - i-a trântit-o Mimi, uşor în zeflemea,
scuturând-o de prosop.
Karin a avut un ultim moment de ezitare, ducându-şi palmele la ochi înainte de a-l
jasa să cadă pe podea. Şi îşi propti bărbia în piept în vreme ce se apropiau de pat,
când ridică ochii în cele din urmă spre mine părea foarte speriată, obraji pistruiaţi î
erau roşii ca focul:
- Na, că acuma am ajuns s-o fac şi p-asta... - murmură ea.
Şi încercă un zâmbet încurcat, strângând pleoapele. Se aşezaseră amândouă în
dreapta mea, Mimi la capul meu, ardeleanca tmai jos. Abia atunci am reuşit să o
privesc direct pe Karin (cred că şi în ochii mei se putea citi nesiguranță sau cel
puţin stânjeneală) şi am atins-o pe încheietura mâinii
- Karin, să ştii că nu e nimic râu în asta. Nu te obligă nimeni. Numai dacă vrei... Şi
dacă poți
- Asta-i bună, să nu pot... N-o fi mare brânză.
Karin continua să privească în jos, fără a ținti ceva anume. Îşi retrase mâna de sub
palma mea şi se sprijini alături. Scoase un oftat sau mai degrabă un scâncet, după
care:
- Auzi, tu, ASTA mi-a spus - şi Karin a impuns aerul cu bărbia spre Mini, căci
continua să-şi acopere sânii cu palmele - că îi o problemă cu tine. Crezi câ...?
Nu a mai continuat, pesemne nici nu ştia cum să se exprime, dar eu am încuviințat
mut.
- Na, orice-aţi spune voi, eu tătzic că asta îi perversitate... Dar fe, treacă! Decât
să mor aşe, ca o proastă... - încercă ea să îşi facă curaj
Mimi izbucnise În râs şi o plesni prieteneşte pe umar:
- Perversiune, Sulfino!
- Cată în dicționar, fată, că îi corect şi aşa.
- Aşa o fi, spuse Mimi. Dar dacă tot te dai deşteaptă, de ce nu treci la aparat? - a
spus Mimi şi a tras cearşaful de pe mine.
Blonda a întors imediat capul şi a pus botul în pământ:
- Hai, mă... Nu aşa ne-a fost vorba!
Şi Karin dadu să se ridice din pat, dar Mimi o cuprinse blând de braţ.
- Tu, fată... - se încruntă Karin. Păi, n-ai promis câ mai întâi îmi arăţi tu şi-abia
dup-aia...?
- Of, of, of, spuse Mimi cu o nemulțumire prefăcut afectată, am uitat că trebuie
să-ți arăt mai întâi! Ca mie mi-a arătat cineva! Chiar, grasule - se întoarse o clipă
spre mine - eu nici nu mai ştiu cum m-am trezit cu ea în gură!
Sigur că da, uitase ce "muncă de convingere” trebuise să duc şi eu cu ea, dar
acum pentru Mimi venise vremea să braveze: putea să dea şi lecţii
- Dar, fată, tu chiar n-ai văzut nioiodata...?
N
- Tu n-ai văzut niciun film porno?! Nici măcar în reviste?
- Nu, măi. Ăsta din seara asta a primul.
Eu m-am abținut, dar Mimi nu s-a putut stăpâni să nu izbucnească iarăşi în râs:
- Auzi, Sulfino, să nu mai spui la nimeni că âsta e film porno.
- Păi, nu-i?!
- Nu, închise abrupt discuția Mimi. În fine... n-are a face! Noi hai să ne vedem
de-ale noastre. Pe dânsa o recunoşti?
-Da.
La invitaţia lui Mimi, Karin, uşor aplecată, îşi putuse fixa definitiv atenţia asupra ei
Sprâncenele blonde se arcuiseră încet în sus, o gropiță începuse se relieeze sub
pomeţii pururii
- E ceea ce se cheamă o pulă sculată, Karin. O pulă foarte sculată, numai bună de
călărit, de supt, de ce vrei tu... În seara asta nu ştiu ce e cu ea, a înnebunit, de vreo
oră stă aşa, în poziţie de drepți... Nu am mai paţit niciodată un asemenea pocinog.
Da, hai, pune şi tu mâna, că nu te muşcă.
- Ai spus că...)
- OK, batu în retragere Mimi. Stimată doamnă pulă, să vă fac cunoştinţă cu Karin,
prietena şi colega mea. Vezi? Uite, şi ea pare încântat de cunoştinţă, remarcă
Mimi atunci când mândrețea îmi tresări dureros. la spune-mi, Karin, e cumva prima
oară când întâlneşti o pulă....în carne şi oase?
Blonda nu răspunse pe moment, sttu o vreme în cumpână, cu mâna dusă la
gură. Apoi aprobă mut, cu bârbia în piept. După care tresări
- Hai, tu, că râzi de mine...! Că n-are oase... Sau are?!
„Am râs toţi trei de data aceasta.
- Mai c-aş spune câi-a crescut unul în seara asta, mustăci Mimi. Dar haide să ţi
aduc toate lămuririle necesare, iubito.
In următoarele cinci sau zece minute m-am simţit complet în plus. Efectiv, eu nu
mai eram decât un fel de suport pentru obiectul acela de studiu, care a fost trecut
în revistă minuţios, şi el şi accesorie, tot. În cele din urmă Karin şi-a înfrânt şi cea
din urmă reţinere şi a atins-o uşor, apoi a cuprins-o. Ca Ia orice femeie, palma şi
degetele ii erau catifelate şi moi, aşa că a fost imediat gratulată cu un zvâcnet.
- Fată, dar ştiu că e fierbinte...
- Ehe, n-ai tu idee, Sulfino, ce mişto e să simţi ferbințeala aia pulsând în tine.
Karin se retrase brusc, iar Mini Îi seziză imediat reculul:
- Stai liniştită, fată, că nu te punem noi să faci nimic din ce nu vrei... Uite ce ai
putea să faci!
Aşa că au mai urmat alte căteva minute când iarăşi am fost un simplu material
didactic: Mimi i-a arătat ce şi cum, pe unde se face cu limba, cum se ține, cum se
suge, pe unde trebuie plimbată, cam pe unde ar trebui să vină complementar
măingâierile. În încheiere a luat-o aproape pe toată în gură, pân Ia lacrimi
- Vezi, fata? Nu e bună poziia asta, dar eu o pot înghiţi pe toata, dacă vreau.
Karin o urmârise cu ochii mari şi cu gura efectiv căscată, sânii albi, pistruiaţi şi ei,
cu areole sidefi şi sfârcuri abia reliefate îi tresâriseră, într-un elastic balans, de
nenumărate ori în cursul "prezentări. În cele din urmă îşi acoperi iar buzele cu
mâna dreaptă:
- Băi, nu ştiu, da: eu de-abia pot înghiţi o pastila
- Dar nimeni nu te obligă să faci exact ca mine, Sulfino, îi zise Mimi împăciutor. hi
dai şi tu silința, cum poți, oricum, important e să-i plimbi bine capul între buze şi
gură, şi să te foloseşti mereu de limbă, âsta e marele secret, Sulino.
Karin trase adânc aer în piept. Nu-mi puteam lua ochii de la sânii aceia feciorelnici
ai ei. Şi tocmai când mă gândeam ce frumos le-ar fi stat stropi de sperma, ea
îndrăzni
- Bine, bine, bine... Şi la... sfârgit.?!
Mimi se întoarse o fracțiune de secundă spre mine şi clipi cu subințeles, apoi
spuse pe cel mai neutru ton cu putință, punctând cu degetele mâinii drepte:
- Păi... Unu: să sperăm că reuşeşti tu să ajungi cu dânsa Ia "sfârşit". Doi: ascultă la
mine, decât să te stropească în ochi, e mai bine să o strângi în gură. Trei: poți
foarte bine să o înghiţi, de curiozitate, că nu e rea la gust, mie îmi place. Sau o
aduni şi apoi o foloseşti drept crema. Ceea ce eu iţi recomand cu toată încrederea,
mai făcu Mimi cu ochiul
- Binee... De asta am mai auzit eu
Şi Karin trase aer în piept, cu ochii închişi. Când îi deschise, ma inspectă din cap
până în picioare şi scutură din cap:
- auzi tu, Mimi?
- Da, fata
- Da' m-ar fi mai bine dacă ar mi-ar sta el aici, în picioare? Trebă musai să stau În
patru labe?
Şi Karin sugeră poziția. Mimi ridică din umeri:
- Ba e bine şi aşa, Sulfino.
Şi ma apucă de braţ, săltându-mă din pat ca pe o marionetă
- Numai să mai poată sta domnul meu În picioare... - ricană ea.
- Na, spune, mă, poți?
Karin părea sincer îngrijorată. Dar eu am încuviințat cu un gest al mâinii iar Mimi
se dădu la o parte, ducându-se să se aşeze în fotoliu:
- And... actiont
Moment în care ne-a pufnit iar râsul pe toți trei (pe vremea aia nu ştiam că peste
vreo cinci ani cwwintele acelea aveau să fie folosite în cel mai propriu sens, câtre
aceeaşi distribuţie)
Atmosfera părea complet destinsă de-acum şi totuşi Karin se apropie la început cu
oarecare sfală, încercând temătoare să recurgă şi a mângăierile pe care Mimi le
trecuse în revistă rapid, dar cam de mântuială, mai mult sugerate. lar acum nu se
putu abține şi chiar o apostrofă la un moment dat:
- Hai, măi fată, lasă-l, câ nu mai e nevoie acum să-l exciţi! N-o vezi cum e? Ia, fată,
problema în mână şi da-i drumul!
- Dar n-o să pot aşa, dintr-o dată, bolundo, bolborosi Karin numai pentru ea,
culcându-şi puf obrazului pe glandul meu vânăt şi ferbinte.
- Te superi dacă te ating?
Karin ridică ochii albaştri şi limpezi spre mine: păru iniţial uimită şi speriată în
acelaşi timp, dar apoi fruntea i se destinse brusc:
- Da' numa" de pâr să nu mă tragi, da? Că asta nu suport.
- Nu, Karin, Doamne-fereşte! - am iiniştt-o eu. Chiar te rog să-mi spui dacă ţi se
pare că fac ceva nepotrivit. Dar... şti cum e...
Karin ridică iar sprâncenele ca spicul copt de grâu şi ochii i se tulburară ruginaţi
- Pai asta e, că nu ştiu cum îi. Dar o să aflu mintenaş, mai adugă ea cu un
zâmbet chinuit.
Aşa că am mângâiat-o uşor doar pe obraji, pe găt şi pe umerii rotunzi şi pistruiaţi,
findcă la sânii ei nu puteam ajunge. Încercat de un sentiment acut de vinovăţie,
m-am întors către Mimi, dar din fotoliu dar ea îmi clipi complice şi aprobator.
Karin revenise la zâmbetul acela îngeresc, cam prostuț, dar ştiu că m-am simţit
traversat de un fior din cap până în picioare când m-a atins uşor, cu un sărut, apoi
a coborât cu buzele. spre scrot, ca să urce din nou cu limba. Şi asta o dată, încă o
dată, iar, şiiar şi iar... Când mi-a cuprins întăi glandul cu buzele, în vreme ce limba
continua să se joace cu el, m-am simţit ca traversat de un curent electric, dar când
a început să facă mişcări de du-te vino, din ce în ce mai ample şi mai sigure,
aspirând întâi uşor, apoi tot mai adânc, continuând s-o morfolească înăuntru cu
limba, m-am dezechilibrat şi a trebuit să mă sprijin de umârul ei
- Na, tu eşti bine? - ridică ea ochii cu vădită îngrijorare.
- Hmm.
- Karin, ia lasă- totuşi pe el să stea pe pat, spuse Mini rugător. Aşa, şi tu vino
acum printre.
Dar blonda Karin deja nu mai pârea a fi fetița dezorientată dinainte. Ba chiar,
făcându-şi loc între picioarele mele, intenţionat Îşi şterse unul dintre sâni de coapsa
mea. Am reacţionat cu un geamât, dar asta o făcu să-şi repete mişcarea încă o
dată, apoi cu celalat şi-apoi pe rând.
- Ha, ha, ha... niila elce-iplace, nu se putu abţine Karin şi se întoarse spre Mimi
Fată - mă laşi?
Mimi, care Îşi aprinsese o țigară, slobozi fumul cu gura strâmbată de-un zâmbet:
- Da' fi ce vrei, Sulfino. Chiar dacă asta nu intra în program.
Şi râse pe înfundate.
Aşa cum am mai spus, Karin era o fată plinuță, rotunjoară, fără să pară totuşi
grasă. Nu ştiu de ce, dar Ia curbele pline ale trupului ei eu mă aşteptasem să aibă
nişte sâni mai generoşi, dacă nu ca ai lui Mimi (ai cărei sâni au râmas "punctul
forte" chiar după ce-a născut şi a alăptat, păstrându-şi consistenţa fermă şi elastică,
deşi, evident, se mai lăsaser4), ce! puţin pe aproape. Dar abia când am văzut-o
goală pe Karin am înțeles că Rubens nu exagerase deloc: fata aceasta avea
aceeaşi carnaţie bogată, dar fragedă şi luminoasă, iar formele îi erau uniform
proporționate, cum avuseseră multe din modelele famandului. Astfel că sânii aceia
albi şi pistruiați, traversaţi de vinişoare subții şi albăstri, cu areole şi sfârcuri parcă
imature, roz-sidefi, fără să pară mari, odată adunaţi în palme, formară fără
probleme un culcuş catifelat, cald şi moale pentu năzdrâvana mea atât de
dureroasă. Karin începu să se miște încet în sus şi în jos.
- Na, că nu merge aşa, mormăi ea nemulțumită şi, după ce-şi duse câuş mâna
dreaptă la gură, începu să-şi întindă saliva pe piept.
- Pfuii...! - nu se putu abține Mimi. Eşti tare, fată! P-asta de unde ai învăţat-o?!
Karin mă cuprinse mai strâns cu sânii şi reincepu s4-i mişte încet:
- Hai, nu mai râdeţi de mine, morinăi ea, că doar era la mintea cocoşului.
Dacă vreți să vă descriu în amănunt ce am simţit în următoarele cinci sau zece
minute trebuie să mă dau bătut: nu sunt destule cuvinte sau expresii suficient de
sugestive. Aş spune doar atăt: vegheat îndeaproape de Mimi (care după ce a
terminat ţigara a venit, din ce n ce mai nedumerită, ca să asiste şi, mai tărziu, să
poată participa şi ea) ştiu că am urcat încet dar sigur spre unul dintre cele mai
formidabile orgasme pe care le-am avut vreodată. Karin nu s-a opus deloc când
am preluat eu în palme greutatea acelor sâni feciorelnici, iar când am început să îi
mângăi încet, apoi să îi frâmânt domol, a început să dea primele semne de
necoordonare (din când în când se oprea şi se străduia să o mai ia şi-n gură), în
vreme ce Mimi îşi strecurase pe furiş o mâna sub pilozitatea ei blondă şi ondulată
- Nu, nu, nu! - a protestat ea la un moment dat, îndepartând mâna celeilalte femei.
Ştii că sunt.
- Nicio grijă, iubito, îi şopti Mimi conspirativ, liiştitor.
Eu o simțeam deja pe Karin: începuse se tremure şi abia mai reugea să îşi
înabuşe gemetele.
- Hai, mami, să trecem în pat, o îndemnă Mimi cu blândețe. Aşa mai mult ne
chinuim.
- Da'vă rog... Să nu cumva.
- Fii fără griji, că dacă face ăsta ceva, îl sparg! - o asigură Mimi
Karin era moale de tot, nici nu a protestat când nevastă-mea i-a îndepartat cu
blândeţe coapsele albe şi s-a apropiat cu limba de franjurile rozalii de sub părul
arămiu şi ondulat.
- Mimi, am încercat eu, de ce nu ma.
- ai vrea tu, grasule, mi-a clipit complice ea, dar nu te las!
Şi a trecut la treabă, în legea ei. Karin avea deja pe chip o expresie complet
năucită şi nu mai protestă deloc. Ba chiar imi făcu un semn care parcă spunea: "ce
mai aştepţi? *. Încercă mai întăi să reia blow-ul, dar în mod evident nu se putea
concentra, aşa că se lăsă complet pe spate şi îşi adună sânii pe piept:
- Vino, domnule, vino, a implorat cu ochii închişi
Asta şi aşteptam. M-am strecurat între ei şi am început să mă misc, Ia început
încet, apoi din ce în ce mai repede. Păstrez şi acum acea imagine neverosimilă:
glandul vânat ivindu-se ritmic dintre sânii aceia albi, sfârcurile acelea imature
ntârindu-se treptat între degetele mele şi, la un moment dat, Karin înțepenind pur
şi simplu sub mine, strigând cu capul dat pe spate - Mimi repurtase deja o victorie.
Şi, nu mult după aceea, în vreme ce Îşi mişca într-o parte şi alta capul a
deznădejde parcă, o senzaţie vecină cu leşinul punând în sfârşit stăpânire pe mine,
dizovând aproape brusc întreaga tensiune adunată până atunci. Şi, în vreme ce
Karin încerca să-şi revină, intenționând să-şi pună bârbia în piept, veni întâi un
strop; apoi un jet prelung, nefiresc de puternic, i se opri pe frunte. Karin clipi
nedumerită de căteva ori, dar până să-şi poată acoperi fața cu mâinile, deja era
pictată” pe obraji, pe bărbie, pe gură şi pe gât. Ultimele zvăcniri îi umplură căuşul
de la baza gătului, formând un lac minuscul şi opalescent.
- Victorie! - am auzit un glas în spatele meu, după care m-am prăbuşit pur şi
simplu lângă Karin.
Era Mimi, care cu buzele şi cu limba puse iarăşi a treabă, mă sleiră definitiv: cred
că nu am tmai putut nici să mai țip, pesemne am scos doar un sunet gurural,
deznădăjduit, căci atingerea aceea m-a propulsat, ca de atătea ori inainte, într-un
spaţiu alb, suspendat şi fără suflare, parcă.
Când mi-au revenit puterile, fetele mele Îşi terminaseră şedinţa de cosmetică
- Să-ţi spun ceva, zise Karin cu obrajii roşii şi lucitori.
-Zi, fată,
- Mirosul asta... mă înnebuneşte. E... nu ştiu cum să spun...
- Da! nici a gust nu e prea rea. Aşari, Sulfno?
- Nu-i rea deloc.
Mimi şi-a țuguiat buzele şi s-a întors către mine, ca să-şi primească obignuitul
sărut. Apoi se aplecă iarăşi spre ea:
- Vezi ce mişto e să fi... ordinarâ?
Karin a avut un moment de ezitare, apoi cobori colțurile buzelor şi ij ochii
- Fată, să ştii că e fain. Înâm, tare fain.
Aveam un pat destul de mare şi Karin a primit încuviințarea lui Mimi să rămână cu
noi. Ele au mai şuşotit, râzând pe înfundate, până mai tărziu, dar eu ştiu că am
picat lat scurt timp după ce am stins lumina.
A doua zi m-am trezit destul de târziu şi, deşi aveam capul tulbure, ştiam totuşi că
e sâmbătă şi îmi aminteam că, uneori, în zilele libere, dacă Mimi se scula înaintea
mea, eu puteam primi cea mai delicioasă trezire posibilă. Aşa părea că incepuse şi
acea sâmbătă, numai că, atunci când am privit pe furiş, printre gene, nu am zărit
coama Giufulită a pletelor ei de culoarea castanei, ci un par de culoarea spicului de
grâu copt, strâns cât se poate de cuminte la ceafă într-un coc, dar care se mişca în
sus şi-n jos, În vreme ce pe coapse... La un moment dat ceva foşni în dreapta şi cu
coada ochiului am zărit-o pe Mimi: în fotoliu, cu o țigară în mâna, îşi duse arâtătorul
a buze când imi seziză mişcarea.
Ce importanță mai avea, mi-am spus eu amintindu-tmi toate cele petrecute în
noaptea dinainte. Şi am continuat să mă prefac adormit, până când Karin, cu un
geamat înăbuşit, de uimire amestecată cu satisfacţie, a început să-şi primească
cuminte, în porți mici, răsplata. Abia atunci s-a ridicat şi Mimi, iar eu am deschis în
cele din urmă ochii, mimând uimirea.
- Hai, fată, acum nu fi neam de prost, a apostrofat-o în gluma pe Karin. Mai
asă-mi şi mie...] Gata, Sulfino, a mai adăugat batând-o prieteneşte pe umăr: ai luat
cu brio şi examenul asta. Felicitări!
Cu gura strânsă, dar cu un firicel opalescent scurgându-se încet spre bărbie, Karin
și plecă de câteva ori capul, aprobator. lar când privirile noastre s-au întâlnit direct,
o senzaţie ciudată m-a învăluit: triumful acela îmi era cunoscut, dar încă nu-l
văzusem plutind în niste ochi albastri