Fantezii Erotice

SONETUL XXVII

Vei şti, vreodati, femeie, că mâinile-mi ce scurmă

In carnea ta de zână, pe pielea-ţi de delfin,

n pârurţi ca din ace, pe gătu-ntins felin,

Ar vrea ca-n veci să lase neprihănită urma?

Vei şti, tu, Atrodito, tu... sis, tu ne-nceputo poate,
C& lancea pun alături când glasul mi- ridic?

C& stând ia brâul tău cel cald nu ma mai simt pic,
Ci păsuiesc doar iumea, tot înotând spre moarte?
De n-ai fi doar caldură, de n-ai dansa cu luna,

De n-ar țăşni din tine izvoare de neant

Aş da şi eu cu zarul, aş trece elegant,

Cum vine briza-n şoaptă să mângăie laguna.

Dar tu exişti, femeie, cu trupul tău rotund,

lar matca-ti se-nfierhintă mă vrea tot mai afundt