Fantezii Erotice

Gabriela apărând din senin la uşa mea cu un buchet de trandafiri galbeni (cine ştie
de pe unde îi şterpelise), cu un disc (Atom Heart Mother, parcă... - nu 'parcă', ci
sigurt Ce, nu vrei sâ-ţi aminteşti? Sau ţi-e ruşine până şi în faţa propriei persoane?
) şi o sticla începută de Drobeta, părea puțin cam luată În freză domnişoara,
câteva săptămâni mai târziu mi-a mărturisit şi de ce (Marian, pai se putea?! ), eu
aducând cuminte ceştie cu catea, pahare şi o sticlă de apă minerală de la frigider,
muzica curgând şi ea liniştită din boxe, fata lAsând la un moment dat ţigara în
scrumieră şi ridicând ochii aceia albaştri, aproape albi, în mijlocul cărora pupiele nu
sunt decât un vărt negru de ac în lumina puternică: Şi ceva, Genule? Mie mi-e
foarte cald! lar eu ridic sprâncenele şi umerii, ca prostul, ca apoi să casc o gură
mai mare decât al leului de la MGM, când ea îşi scoate dintr-o mişcare tricoul
negru, sutienul negru i-l mai zărisem (chiar, fata asta e de-a dreptul obsedată şi de
loalele închise la culoare, negre dacă se poate! ), însă acum, cu umerii aduşi
inainte, şi descheie la spate, ridică privirile dn nou ia mine, eu zâmbesc absolut
tâmp

Nu, în capul meu e vraişte, sau mai curând un pustiu... Gabriela clipeşte leneş, se
serveşte din paharul de coniac, se racoreşte din ce! cu apă minerală, îşi lasă
obrazul alb în palma stângă, ridică genunchiul drept, se apleacă şi sorbe din cafea,
apoi îmi zâmbeşte cu jumatate de gură şi-mi face cu ochiul: Tu ai auzit de
şaizejnouă? O clipă stau în cumpănă. Woodstock? Janis Joplin? - bâiguiesc eu, de
parcă gagica întinsă iasciv pe patul meu ar vrea să mă asculte la lecţia de istorie a
rock-ului... Hmmm... Aliceva nu [i mai sugerează? - m priveşte Gabriela îngăduitor.
Poate aselenizarea... Ea se ridică în cot, sânii iitresaltă elastic, la început doar
puțin, apoi din ce în ce mai mai amplu, râsul ei înfundat se sfârşeşte în tuse (asta
face ca balansul lor să devină şi mai înnebunitor! , își acoperă cu cealaltă mâna
gura şi faţa... OK, zice Gabriela facând eforturi de a-şi recăpăta tonul obişnuit,
ce-ar fi să aselenizezi şi tu puțin... aici? - întreabă ea domol şi-şi duce palma
dreaptă între picioare, acolo unde e triunghiui de par creț. Eu stau încă înlemnit de
uimire, în picioare, ne desparte doar mâsuța joasă cu ceşti şi pahare: Gabriela, tu
vorbeşti serios? Ea ridică o sprânceană: Nu cu... - şi arătătorul ei împunge aerul
spre umfatura mea evidenta din pantaloni, ca apoi să facă câteva mişcări ca acul
unui metronom. Cu... - şi limba ei strecurată afară şi apoi plimbată repetat printre
buze parcă îmi da o lovitură de grație: complet decerebrat, dar cu aerul cei mai
sententios cu Dutintă