SONET
Porţi iar răsfăţ de mâţă în ochii tăi blajini - Dar c-un suspin molatec, la pleoape-mi pun zăvor Şi, răsfirându-ţi părul, eu mă prefac că mor
SONET
Porți iar răsfăţ de mâţa în ochii ti bljini -
Dar c-un suspin molatec, ia pleoape-imi pun zăvor
Şi, răsfirându-ți părul, eu mă prefac că mor
Ca pentru-a mia oară să vii să mă alini!
Cât sânu-ţi cald şi moale pe coapsa-tmi greu coboară -
Când celătatt în treacăt, mă şfichiuie obraznic -
M-ai şi cuprins În palmă, să ma cutreieri tainic
Cu buzele-ţi de rouă, muşcând cât să nu doara!
Când gura-ți primitoare ma soarbe-ncet, jiavă,
Jar limba-ţi, ca un peşte, mă biciuie tipti,
Când iarăşi minţi că muşti, scâncesc ca un copil,
Tot vii.. şi pleci încet... şi iar te-ntorci, hulpavă,
Simţind că m-ai întrânt... dar gura-ți, nenfrânata,
Se-anreste-ahia în clina când austă din răsniatăt