SONETUL XXVI
mi-aduci în prag femeia Ca iar să-mi despletească tot dorul de neant, Să-mi mistuie iar trupul, cu pasu-i elegant Să mă danseze-n nouri
La cumpăna din iarnă mi-aduci În prag femela
Ca iar sâ-mi despletească tot dorul de neant,
Să-mi mistuie iar trupul, cu pasu-i elegant
Să mă danseze-n nouri, să pună iar scânteia
n iasca ce-am zăcut, tot aşteptând căldura!
E cum nu se mai cade, e noul cel Craciun!
Ferteninţind cu glasu-i tot versul meu nebun,
Sta dreaptă, cu un zâmbet: e cuminecatură!
Ma iei în brațe tu, matrice cea grozavă
Când şiiveşti chiar viața, cu pasul tu schilod
Când ma preumbii prin mlaştini, când îmi prefiguri pod
Spre gura ce vulcanul musteşte numai lavă?
Ca este numai dreaptă, că este cam puţină.
Ta-vrednicesti ca serihii- că Eva e de vină
Ascultă
Nimeni nu a citit încă această fantezie cu voce tare.
Autentifică-te ca să trimiți monede vocilor care o citesc sau ca să citești tu această fantezie: o poți înregistra direct din browser sau poți încărca un fișier audio.