O intamplare naste o incercare..
Povestea cuiva...!
Iubirea-i doar carte, nescrisa vreodata, citita de multi, de multi adorata.
Asa incep eu, lasand a o parte, nebuna-tmi sfiala „tistetea-mni amara.
O ea siun el, nebunii plini de zei crezutau ca poate, iubirea-i in toate,
La granita dintre....era doar o punte, trecuta de mul, cu ganduri marunte.
Povestea incepe, ca si alta asemeni, un el si o ea, aflati printre semeni.
lubiau cu patimi, mintind nemurirea, traiau doar prin sanse, traindu-si iubirea.
O vina aveau, aceea de-a crede, ca totul se poale, în vise visate
Dar nimeni nu stie cand moartea apare lasand doar in urma, a ei disperare.
Povestea incepe, o data si gata. sfarsitul se anunta, odata cu data.
EI moare deodata, lasand ia o parte, a vietii curmale devreme în toate!
Ea plange si striga, iar plange iar striga, de parca Divinul asculta o ruga.
Se arunca sitace, uitand de noroace, in sufletul gol „ punandu-si namol
Traia ca o umbra,ai vietii blestem, prin ura de oameni, cazuta-n extrem.
Prin lume si clipe facandu-si harem, mergea mai departe spre golul suprem.
Cu bani, fara bani, vanzarea mergea,pe strazi si prin baruri, placere ea da.
La unui la altul, la toti deodata traia in carisrne, find condamnata.
Anii treceau, prin clipe mintit, de patimi marunte, de alti simtie.
A noastra femeie, venite din lume, traia ca o curva, vanduta la culme.
O viata traita, plangea parasita,cu multa rabdare cersind disperare.
Asa am gasit-o, a nostra muiere vindea doar placere, cuiva ce i-o cere.
Era doar frumoasa,de altii aleasa privind-o un gand, dorinta crescand.
Pam spus ca o plac, lasand la o parte, a mea rusinaosa, functie aleasa.
n ochi i-am zarit, mirarea ce spune, de ce esti aici balon plin de spume?
Venita-i ca alti, dolarul si Ira, sa cumperi placere, fentand omenirea?
Nervos iritat. scotand portofelul, ma uit iar ia ea, jucandu-mmi doar flerul
O clipa, un ceas, simt cum ma las, mintit de dorinte traind prin putinte.
Asa am ajuns in noaptea de vis, lasand la o parte, al meu paradis
Acum ma intreb, de ce toate astea, cand viata-i doar clipa, privita cu lupa?
Te nasti sa traiesti, te bagi doar în seama, perfecta eroare, inspira doar teama.
Și mergi inainte, prin toti si prin toate, crezand ca destinul alunga si chinul.
Cu voi eu discul, lasand ia o parte, greseiistrecurate in rime purtate.
Ma iarta Eminescu si poate se-amuza, a mea relatare, merita o scuza.
Afata-ti povestea scrisa acum,de tasta cretina, a unui nebun.
Ramane sa-mi snune-ti cum sa ma imnac cu vai si rin randuri ce poate va plac.