Fantezii Erotice

Elegie pentru doi scorpioni

Sunt scorpion. La noi, cică sexualitatea e unul dintre "stâlpii" personalităţii Aşa o fi,
dar mă întreb, atunci: să însemne asta că ceilalţi nativi pot trăi şi fără sex? (Bine,
dacă ar fi să ne luăm după puritanii de toate neamurile, nimeni nu s-ar mai naşte
pe pământul âsta decât în urma unui viol, sau în urma traiectoriei incindentale a
muştei... Nici chiar ei, sfinţi! Bine, dar asta e altă poveste: D) Ştiu că nu aveţi
răbdare să citi introduceri lungi, dar n-am încotro, căteva destăinuri tot trebuie să
vă fac. Anul trecut tocmai încheiase, cu oareşcari convulsii, o relaţie care durase
mai puțin de trei luni. Veşnica incompatibiltate: unul era îndrăgostit mai tare (eu),
celalalt era mai precaut în plan emoțional (ea), eu-scorpion, ea-vârsătoare. Ei,
acum n-o să vă povestesc acum despre Marcea, fiindcă asta e altă poveste. Cert e
că ne întălnisem În locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a avea parte de nişte
partide de sex (în doi, findca am înțeles că în ultimul timp ea a preferă în trei, dar,
ar, asta e altă poveste! - povestea ei, care chiar după despărțire mi-a rămas totuşi
prietena) grozave, apoi apăruse la mine însăşi maria sa dragostea cu D mare, aia
care nu numai că Îţi scoal4 pula numai la gândul nopții trecute, dar îi ia şi minţie, şi
nu puțin.

Da, era ia sfârşitul lui mai 2006 şi ajunsesem şi eu la concluzia că ataşamentul de
Marcela semâna oarecum cu o boală (da, noi, scorpionii, dispunem totuşi şi de o
emisferă cerebrală stângă care ne permite să ne autoanalizăm lucid şi cu rațiune,
dar numai atunci când cea emoţională nu dă în clocot) care trebuia tratată rapid şi
cu măsuri drastice, de tip chirurgical. Soluţia parea a fila îndemâna, la numai 80
km de casă, dar până atunci ezitasem.

Internetul a reprezentat - până acum vreun an - singura solie de a ieşi din
izolarea în care m-am complăcut timp de vreo zece ani după divorț (şi aici e o
intreagă altă poveste: D). De căteva săptămâni vorbeam pe mess aproape zilnic
cu 0 fată, bucureşteancă şi născută ca şi mine, în zodia scorpionului
Descoperisem ceva în comun: amândoi ne dădusem seama că relația în care
fusesem implicaţi anterior nu avea şanse de remediu... Aşa că stăteam ore întregi
de vb (cum se spune pe mess), până la terminarea programului ei (pe atunci nu
avea calculator acasă), despre una, despre alta, îi dădusem să citească cam tot ce
aveam în format electonic din cele scrise de mine... Pâna când, într-o
după-amiază de vineri, după ce zadarnic încercasem s-o conving pe Marcela să
îmi răspundă la telefon, îmi iau inima în dinți: Măi Crina, ce-ar fi totuşi să ne
ntâhim? Şi, ca de flecare dată, o clipă inima parcă a încetat să-mi bată, stând
parcă în suspensie, aşteptântând răspunsul: of, domnule, în sfaaarsit! tu sti de
cata vreme asteptam intrebarea asta? Vorbeşti serios? "sigur ca daaa! a Bine,
Crina, dar tu îmi tot spuneai de Dani al tău... lasa- naibii pe Dani, vreau sa ne
vedem! Când? as indrazni sa spun... chiar maine! Mâine să fie, atunci! După cum
puteţi observa numai eu foloseam diacriticele şi majuscule la începutul
propoziților.

Ce ştiam eu deja despre Crina? Că se apropie de prefăul 4 (pe care eu îl
adoptasem de ceva vreme), că are un copil de 10 ani, că stă când singură, când se
mai împacă cu maicâ-sa, că are un serviciu bun, unde căştigă destul de bine, că
patronii îi puseseră la dispoziţie un C3 şi bezină la discreţie, că era cumva
interesată de ocultism şi paranormal, că îi place să facă escapade la fiecare sfârşit
de sâptâmâna (ori la munte, ori la mare sau prin preajma Bucureştiului, unde sunt
jocuri de scăllat), că e moartă, cum se spune, în curul copilului, aflat a o vârstă
incertă, pe care îl purta pretutindeni după ea... Îmi trimisese ea şi o poză, destul de
recentă, când era înțolită pentru un party, în care ini se păruse a fi urâțică cumva.

- slâbuţă şi speriată mai părea Crina în fotografia aceea!

Numai că, la ora ştiut, când microbuzul meu mă debarcă în preajma Gării de
Nord, din C3-ul argintiu scoate pe geamul maşinii un chip şăgalnic, cu trăsături
cam aspre, dar armonios proporționate, apoi mă moaie instantaneu doi ochi mari,
de culoarea măslinei verzi, încadraţi de tunsoarea simplă şi dreaptă, până la umeri,
a părului castaniu deschis:

- Hello! - îmi făcu ea semn cu mâna, balansând o palmă micuță şi albă ale cârei
degete subții păreau nefiresc date pe spate.

Şi, cu un zâmbet larg, dezvelind un şir de dinți mărunți şi albi, desenând două cute
verticale de-o parte şi de alta, pe obrajii bronzaţi, mă învită inauntru. După ce am
intrat i-am sărutat mâna, cum fac de obicei cu orice femeie şi, ca orice bărbat, i-am
făcut o scurtă inspecţie: dincolo de aspectul fragil, Crina mea avea nişte coapse
bine cambrate înveşmâniate în jeans, nişte "balerini" în picioarele care apăsau cu
dezinvoltură când pe ambreiaj, când pe accelerație sau frână, deci totul ok până
aici, spuse armăsarul adormit din mine, apoi abdomenul perfect plat, de sportiv
(T-shirt-ul albastru îi lasa, desigur, ombilicul la vedere! ), după care... după care se
reliefau doi sâni liberi, nu prea mari, ce mă priveau cu obrăzhicie, prin sfârcurile
evidenţiate sub textura tricoului, aproape orizontal. Doamne, dar asta nu arată a
femeie care a născut şi a alăptat, mi-am spus pe moment. Gâtul cu pielea întinsă,
fără urme de rid, alb şi catifelat, cum se ghicea în umbra părului căzându-i, drept,
până pe umeri. Barbia fină, gura mică, dar cu buze egal pronunțate, obrajii supți,
pomeţii puțin proeminenţi, nasul subțire, uşor acvilin şi iarăşi ochii aceia mari, cu
işi de culoarea măstinei.

- Îmmrm? - îmi zâmbi iarăşi. Ce părere ai?

Genul ăsta de întrebări mă blochează:

- adica?!

- Cum mă găseşti?

Nu ştiu cu ce grimasă -am însoțit, dar răspunsul îl țin minte:

- Sper... câ te găsesc bine-sânătoasă!

Şi am izbucnit amândoi în râs. Apoi mi-am amintit

- Dar Viorel unde e?

- Hmm, shânse ea din buze şăgahic şi clătinând din cap, cu voce coborâtă: am
reuşit s4-] "parchez" pentru week-endul âsta Ja mara.

Mi-amintesc că imediat i-a şi sunat mobilut: Da, pui! Nuuu... Da! Puiu, ai grijat Nu,
puuui, nu, să ştii că mă supăr! Haaai, puiule, te roagă mama! Bine, ce nu şti, suni
şi întrebi! Da, pui! Ok! Sună, nu-i problema, da, sunt cu domnul Eugen, şti, ţi-am
spus eu de el, da, el... Bine, pui, te pupă mama! Şi, închizând telefonul, îmi zâmbi
cu un aer vinovat:

- Ei.. şiel, acuma... - pulni ea băgând într-a întâia. E atât de gelos pe toţi barbaţii
cu care mă întâhnesc... Complexul lui Oedip, fir-ar să fie?

De la duioşie la sarcasm - un pas mârunt pentru noi, scorpionii

M-a lasat apoi pentru căteva ore în Regie, să-mi văd băiatul cel mare, care încă
locuia în cămin. Ai terminat cu profesoara aia de engleză? - m-a luat el în primire.
Aaaa... altcineva! Şi cum e?... Las' că o s-o vezi şi tu diseară, când o să vină să mă
a. (Vreme de muli ani băiatul cel mare mi-a fost cel mai constant confident, asta
ca să subliniez că nu toți copiii de sex bărbătesc suferă de chestii puse pe tapet de
psihanalişti)

S-a întors către seară din Drumul Taberei, unde locuia mama ei, planuri imediate
aveam, le pritocisem cu fiu-meu, însă urma o noapte cu statut încă incert. Dar, la o
adică, el rămăsese singur în cameră, aşa că... După prezentările de rigoare (a
doua zi Victor nu s-a abținut şi mi-a trimis un mesaj: taicutule, nu-i da drumul! asta
da muiere! pare superok! ) m-am urcat din nou în C3, după care a sosit şi
intrebarea de baraj

- Încotro?

- Pi-meu mi-a spus câ e ceva mişto aici, pe lângă Semaânâtoarea. Piranha parcă
zicea.

- Hai să vedem.

L-am gasit cu uşurinţă, era pe cealaltă parte a Dâmboviţei. Atmosferă mişto şi
muzică de nota 10 (dată totuşi cam tare, ca să poată acoperi glasurile stundenţilor
savurând zgomotos ultima duminică dinaintea sesiunii). Am stat pe o apă tonică şi
pe câte un cappucino mai bine de trei ore, vorbind verzi şi uscate (de parcă nu
vorbisem zihic pe mess 3-4 ore, timp de aproape o lună! ), cert e că nu ştiu când
s-a trecut făcut târziu - ca de obicei, când sunt în preajma cuiva de sex feminin cu
care pot comunica. în mod autentic, dispare orice reticenţă şi se instalează o dulce
nepăsare.... Din care ne-a trezit din nou telefonul i: Da, mamălt! Biiineti! Nu, nu
mai vin, nu ţi-am spus?! Mai lasă-! în pace cu mutrele lui! Spune-i că nu-! mai las la
cercul de inforinatică dacă face aşa! Da, dalii Cu Eugen, nu ţi-am spus???11! Lasă,
că am eu grijă! OK! Papa! Noapte buuună! Dură, aspră, mustind de iritare. Apoi
din nou ochii aceia (păreau a fi mai închişi la culoare acum) privind cumva vinovat:

- Ei, şi mama... De cânda murit tata tot aşa e... De-aia nu vreau să-l las pe puiu
prea mult cu ea.

Abia atunci mi-am I4sat palma pe mâna ei.

- Crina, dacă tu vrei să mergem s4- luăm.

Mă fixă vreme de câteva secunde inexpresiv:

- Domnule, da” cred că mai am şi eu voie să mai ies cu cineva, să mă.

Se intrerupse şi offa.

- Cum vrei tu, Crina. Eu să şti că nu te oblig.

Nu era cea dintâi femeie care mă privea aşa cum s-a uitat atunci la mine Crina:
stupoare, mânie surdă, consternare, nedumerire - ceva amestecat, greu de tradus
în cuvinte, dar care, pentru mine, însemna deja deschiderea de scor.

- Haaai, mă! Ha-ha-ha! Hai că-mi place! - îşi reveni ea câteva secunde mai târziu

- Eu vorbesc serios, am zis plat, iar o clipă mai târziu mina ei micuță îmi cuprindea
ferm braţul, ridicându-ma de la masă:

- Şi eu, spuse Crina ferindu-şi pe moment privirea.

Dar aproape că o simţii fopăind ca o şcolăriță agâțată de braţul meu până în
preajma maşinii. Abia după ce ne-am instalat înăuntru râbufni şi ultima ei umbră de
indoiala

- Să nu interpretezi aiurea, Genule. E prima oară când invit un bărbat la mine de la
prima Întâhire. Vorbesc serios, să ştii

Şi râse mânzeşte. Doar eu continuam să tac, savurând ultimele momente când
imaginaţia putea să-mi zburde în voie: ştiam că odată ajunşi acolo avea să fle un
joc în doi, nu doar propriile nătuciri

- Totuşi noi ne ştim de ceva vreme... - am zis eu într-un târziu. Stăm de-atâta timp
pe mess!

- Da, şi dacă vrei să ştii noi am mai vorbit o dată şi la telefon.

-20

- Acum vreo trei săptămâni, Într-o vineri

De-asta mi se pâruse cumva cunoscut glasul acela dulce de dimineață, când o
sunasem prima oară pe mobil!

- Nu-ţi mai aduci aminte?

-21 Nu.

- Am sunat şi am întrebat dacă e casa N. şi ai răspuns tu.

M-am gândit un pic: da, era după-amiaza în care mă pregăteam să plec Ia Piteşti
(nu ştiam că pentru ultima oară! ), la Marcela, şi mă trezisem cu un telefon de-a
dreptul ciudat. Crezusem că e o farsă de-a profei de engleză.

- Parcă

- Pâreai grăbit. Eu voiam doar să verific dacă chiar exişti, N. nu e un nume
obişnuit, l-am găsit numaidecât în cartea de telefon. Era doar unul. apoi

Şi zâmbi cumva încurcată.

Statea în Lacul Tei. Mai exact, acolo moştenise o garsonieră de la una din
matuşile dinspre tată. Am oprit şi am intrat întăi într-un magazin alimentar (nu am
pe-acasă mai nimic, că nu am mai trecut pe-aici de vreo săptămâna” - se scuză
ea), am cumpărat de mâncare, apoi s-a oprit în fața raftului cu sticle:

- Ce zici, să luăm o sticlă de vin?

„Am coborât ochii

- Ştii bine câ nu mă omor cu băutura.

- Hai să luăm, totuşi, conchise ea şi se înfipse la una de vin roşu.

Blocul ei era exact peste drum. La nouă staul - Nouă e cifra mea norocoasă, cam
ja atât s-a rezumat conversaţia noastră din ft. Garsoniera fusese ingenios
modificată, acum avea un hol spaţios, unde încapea o masă şi două scaune, o
bucătărie lungă şi o cameră destul de mare, mobilată doar cu o canapea
extensibilă şi un fotoliu, amândouă din piele, un şifonier croit de sus până jos,
ocupând un perete întreg, un set de etajere unde era postat televizorul, DVD
playerul şi combina audio. Împinsă câtre fereastră care dădea în balcon, o măsuţă
joasă, pe rotile.

- E frumos aici, Ia tine.

- Mersi, se putea şi mai bine, dar deocamdată n-am investit mai nimic aici... Cred
că o să vând, când o să am şi eu casa mea.

Am despachetat şi am primit permisiunea de a fuma o ţigară (Asta pentru că
deocamdată îmi eşti musafir! - ricană Crina) în vreme ce ea a pregătit ceva repede
de mâncare (parcă piept de pui la grătar cu garnitură de legume - drept să spun,
nu mai ştiu exact, eu eram cu ochii numai la ea, observându-i cu atenţie expresia şi
gesturile, care păreau a fi cumva febrile, dar sub control înca) şi în final am
destupat sticla de vin. Am ciocnit, eu abia m-am atins, ea a luat o gură zdravână,
după care m-a privit întrebător (obraji supți începuseră să se îmbujoreze deja):

- Facem un duş?

- Da, am spus eu

Doamnelor şi domnilor, trebuie să recunosc că posed şi eu o doză de răutate.
Bine, dublată de o certă înclinaţie spre voyerism... Aşa că am lăsat-o să se
dezbrace fără să schiţez cel mai mârunt gest că aş intenţiona s-o imit Crina,
dezbrăcată, arăta aşa cum puţine femei arată în preajma fatidicei vârste de
patruzeci de ani: un mijloc subțire urmând un tors destul de strârnt, dar înzestrat cu
sânii aceia nu prea tmari, dar obraznici, pe care ai fi putut să juri că nu a pus gura
vreodată un copil, fesele şi coapsele nai pline, ce-i drept, dar fără nicio cută, apoi
nişte genunchi de puberă şi nişte gambe arcuite, nervoase. Doar câteva vergeturi
sidefii, pornind radiar de-o parte şi de alta, deasupra pubisului pertect şi proaspăt
ras, aminteau cumva că aveam în faţă, totuşi, o mama:

Dacă acum, când îmi amintesc, deja pula mi-e băț, vă daţi seama seama ce se
întâmplase deja cu ea în momentele acelea! Dar, ca un animal ce sunt, întârziam
cât mai mult următoarea mutare. Aşa că intră singură în baie, am auzit apa
curgând şi peste nicio jumatate de minut Crina scoase capul:

- Ce faci, măi, Genule?!

Picior peste picior, deşi nu îmi era deloc comodă poziţia, eu râmâsesem aşezat la
masuța din hol.

- Ce să fac?! Îmi aştept rândul, am spus nonşalant, deşi îmi fierbea sângele mai
ceva decăt a] unei fiare care, după o lungă pândă, îşi zăreşte în cele din urmă
prada.

Ea pulni infundat, după care făcu un gest energic cu mâna:

- Hai, vino odată!

- Bine.

M-am dezbrăcat şi imediat ce am intrat, m-am simţit a rândul meu "scanat" de
Corina. Să fim bine înțeleşi: nu fac parte dintre cei care se pot Iuda cu
dimensiunile, am doar o pulă normală, care, stimulată cu pricepre, capătă proporții
suficiente pentru a-şi îndeplini menirea cu real succes. Dar după un post de trei
săptămâni şi după atâta amânare, mă prezentam acum Crinei cu o frumuseţe bine
sculat, privind obraznic în sus, pe jumătate belită. imperceptibil îşi trecu vârful
limbii peste buze şi schiță un zâmbet, apoi o cuprinsei în brațe, ne sărutarăm
îndelung, iar ea se lipi tot mai shâns de mine, de parcă ar fivrut să-i verifice
consistenţa, aşa că am cuprins-o Ia rândul meu de fesele elastice, să o simtă căt
mai bine proptită de pubis, în vreme ce scrotul cred că îi mângâia uşor vârtul
citorisului. E unul dintre avantajele celor care sunt de înălțimi apropiate, dar, după
cum vei vedea (sau, unii, ştii deja! ) nu cel mai important! Depărtându-se apoi, cu
mâna stângă închise apa duşului, iar cu cea dreaptă îmi prinse rădăcina bârbaţiei,
care îi răspunse zvâcnind imediat. Semnal la care Crina răspunse imediat,
lăsându-se pe genunchi şi căicăie.

Asta e, am recunoscut deja că am o doză destul de importantă de voyerism. Aşa
că nu am lăsat nici de data aceasta să îmi scape privirea ei de început,
intrebatoare, cumva speriată, pe care o ridică spre mine În timp ce decalota de tot,
dar cu grijă, glandul vânât, umed deja de lichid seminal, care il facea să
strălucească. l-am răspuns coborând leneş din pleoape. Limba ei rozalie îşi
împinse vârtul până sub fren, aşteptând să se scurgă o picătură. O gustă şi iaraşi
ridică privirea: de data asta nu mai era nici nesiguranţă, nici teama, nici un alt semn
de întrebare nu se putea citi pe faţa ei. Pe a mea, nici atât! Urmă un joc prelungit al
limbii, de jur imprejur, întârzie o vreme cuprinzând glandul numai cu buzele,
explorându! şi făcându-l sa alunece între masele şi elasticitatea catifelată a
ambilor obraji, ca apoi să simt cele două rânduri de incisivi trecând uşor peste
obstacolul reprezentat de marginea lui puternic reliefată, apoi cerul boltit şi ferm al
gurii ei deasupra, iar dedesubt consistenţa de cauciuc aspru a limbii. Părea că are
deja gura plină, numai că printr-o manevră dibace (pe care, sincer, nu mi-o pot
explica nici acum, din poziia aceea! ) o clipă mai târziu întreaga mea pulă era
prizonieră în gura şi - presupun! - gâtul ei, astfel că buzele îmi inconjurară
rădăcina, strângând uşor. Ramase aşa preț de vreo zece secunde, în totală apnee,
apoi se retrase brusc, inspiră adânc şi ridică ochii iar spre mine. Cred că de data
aceasta eu păream mai mult ca sigur stuperiat, dar cert e că pe faţa ei se citea o
evidentă satisfacție. Mi-a făcut şi un semn complice cu ochiul (ca să fiu sincer până
a sfirşit, pe moment am tradus gestul ca pe ceva de genul ok, e pe măsura mea! )
şi mai repetă mişcarea de câteva ori inainte de a se apuca metodic de supt,
mişcând puțin capul înainte şi înapoi, doar cât să-mi simt glandul umftându-se
reptat şi alunecându-i uşor între cerul gurii şi limbă. Crina alterna în mod ingenios
mişcările: ba recurgea iar la tiok-ul prin o care făcea să dispară complet întârziind
cu buzele strânse În jurul rădăcinii, aspirând uşor, când se limita doar la a parcurge
cu limba traseul dintre scrot şi vârț, ținându-tmi în căuşul mânii drepte testiculele
stând să crape. Înainte de a trece la actul final, mi-a cuprins între două degete
rădăcina, iar cu cealaltă a început să mi-o îrece din ce în ce mai repede, în vreme
ce numai glandul îi mai era prizonier în gură, strivit uşor între cerul gurii şi limba. A
intuit perfect momentul ejaculări şi chiar a întârziat-o o clipă, cu un deget apăsat pe
uetră, ca apoi să primească cuminte, fâră să clipescă, țăşniturile succesive de
spermă care au pornit săi se reverse în gură. Apoi, fără veste, a sarit în picioare,
cu obrajii umfaţi, pesemne ca să-mi arate cum o înghite pe toată odată. Un
zâmbet i-a destins întreagul chip şi s-a lasat numaidecât în genunchi, iar când m-a
atins din nou (cred că nimic nu se poate compara cu senzația dată de atingerea
buzelor ei cuprinzându-tmi glandul după ejaculare: exact când postorgasmul pare
să se consume, parcă pur şi simplu eşti catapultat din nou, dar Ia un nivel incredibil
al plăcerii! ) n-am mai rezistat şi am am scâpat un strigăt, aşa cum stăteam proptit
cu ambele mâni de peretele faianțat. A întârziat aşa o vreme, cu un postiudiu
tandru, până când mi-am recăpătat frecvența normală a respirației. Am ridicat-o cu
blândeţe şi îmi amintesc stupoarea din privirile ei când am luat-o strâns în braţe şi
m-am apropiat s-o sărut. A cedat după o iniţială ezitare. Ne-am mozolit ca doi
puştani, ea începuse să cam tremure, dar drept să spun, din cauza elor Marcelei,
mi-era cam dor de gustul spernei mele amestecată cu saliva altouiva... În cele din
urină am dat drumul la duş şi am încept să ne săpunim.

Prilej de a ne descoperi reciproc, centimetru cu centimetru, metodic. Numai în
reacat, dar cu suficientă tandree, i-am mângăiat catifeaua celor două rânduri de
buze, pentru a-i strecura apoi vărul degetului în vagin şi preț de câteva secunde
i-am masat clitorisul fibros, strivindu-l puţin de osul pubian. Ea avu un scurt
moment de încordare care se stinse Într-un oftat, căci începusem deja s&-i masez
sânii elastici, cu sfâruri erecte, în vreme ce îi săpuneamm. În cele din urmă ne-am
impezit şi am ieşit din baie.

Eu de-abia mă mai țineam pe picioare, aşa că aproape că m-am prăbuşit pe
scaun. Am fixat privirea pe pachetul de țigări şi ea încuviință, oftând. Apoi îşi puse
coatele pe masă, îşi luă obraji în palme şi mă privi lung, cu ochii aceia de culoarea
maslinei încă verzi:

- Hmmm... igara de dupat la spune, am...?

Va urma