Tiganca
este vorba de o experienta traita si pusa pe hartie ca dar pentru trotinela, pe care am aflat-o sensibila, dulce si hranindu-se cu povesti, iar eu ma simt stimulata sa le scriu pentru ea si pentru cei dragi mie, cunoscuti pe fantezii.
Va voi povesti despre clipele-fluturi, clipele-flori de camp, ale unei zile ce-si purta
delicat trupul prin primavara catre vara, petrecuta undeva, la tarm de mare, in urma
cu mai bine de 20 ani
Ma plimbam prin centrul orasului imbaiata într-o caldura înca placuta, de vreme ce
se simtea briza sarata, caldura ce nu reusea sa paralizeze definitiv activitatea
cotidiana a locuitorilor sai.
Aveam o stare de spirit tare placuta pentru ca se intamplase, pentru prima oara în
relativ scurta mea viata, sa-mi intre in posesie ceva fara ca eu sa fac vreun efort.
Cu putine momente în urma se intamplase sa para ca timpul se opreste brusc în
Joc. Eram doar eu si obiectul ce-mi captase atentia, singuri într-un univers paralel,
pe care l-as descrie de-a dreptul savuros, incarcat de arome necunoscute asa cum
rebuie sa aiba aventurile pe care le ghicesti a fi potentiale, univers straluminat prin
fitre de miere, leganat de sunete armonioase, incarcat de promisiuni
Priveam în jur, discret, uimita ca nimeni altcineva nu sesizeaza noua dimensiune,
vibranda.
Obiectul gasit de mine era o bancnota a carei valoare nu conteaza atat cat
senzatie receptate: suficient de neuzata sa aiba inca aspect satinat, invesmantata
n nuantele unei singure culori, dar si constinta faptului ca iti poti cumpara cu ea un
bilet de tren catre o destinație inca neprecizata, poate spre ceea ce numim acasa.
Unde vrem sa fie acasa? Cum vrea sufletul nostru sa fie acasa? Asta este o alta
poveste.
In acea clipa am privit din nou lumea cu ochii obisnuiti incercand sa regasesc locul
meu in ea si am zarit-o. Era inca departe, dar o aura fascinanta o insotea. Si pas
cu pas se tot apropia de mine, ea, tiganca, cea mai frumoasa faptura pe care o
ntalnisem vreodata.
Cu un mers în acelasi timp gratios dar si majestuos, ca de regina, cu pielea
aramie, sugerand gustul caramelei, cu ochi verzi, stralucitor si un par de abanos a
inaintat ajungand în spatiul ce-l simteam inca a fi lumea mea.
Nu numai ca, intreaga, eu, eram in postura admirativa, dar m-am si trezit
murmurand abia auzit: Doamne, ce frumoasa esti!
Aproape orgasmic am resimtit reactia ei, în timp ce trecea pe langa mine, adiere
cu pariutnul celei mai incredibile aminti: Nu ai tu idee cat esti de frumoasa!
Daca m-ar intreba cineva ce nume as vrea sa noarte ea acesta asta” Leana