Nu puneti lacat bucuriei!
O, Doamne!... / Cere-mi orice! / Cere-mi rasuflarea si suspinul, / cere-mi zambetul si cenusa/ dar daruie-mi omul/ pe care mi l-ai harazit, / ostatec in timp, / doar mie, doar mie!...
O, Doamne!.
Cere-mmi orice!
Cere-mi rasufarea si suspinul,
cere-tmi zambetul si cenusa
dar daruie-mi omul
pe care mi-ai harazit,
ostatec în timp,
doar mie, doar mie!
Daca voi fi intrebata
pe ce lespezi de soare
as vrea sa ma-nchin,
ce curcubee as vrea
sa-mi invaluie visele,
voi inalta mainile
a ruga
sivoi cere
pedeapsa unei eterne inlantuiri,
pedeapsa unui vesnic surghiun
n minunata cetate a iubini
si ma voi lumina
in topirea arzanda
a ceea ce vreau sa fiu.
Ne ameninta
tristetea celor
ce nu mai pot iubi,
dezamagirile celor
ce au renuntat
sa mai caute:
roua diminetilor,
naivitatea surasului,
zapezile culmilor necucerite,
muguri fara credit ai sperantelor.
Asadar,
Nu nunați lacat bucurigit