Vantul aduce mesaje secrete
Nu vreau decat sa iubesc si sa fiu iubita in uitarea de sine!
Nimic din ce traim se pare ca nu e nou, original.
E vorba de lupta cu noi insine pentru a da o sansa iubirii adevarate, pentru a da un
sens vietii, atat cat avem de vietuit cipa.
De cate ori in viata intalnesti lubirea? De cate ori fi poti permite sa o pierzi?
Ce allceva e cand simti atingerea aripii ei diafane dar puternic transformatoare,
decat constiinta divinului aflat în manifestare prin noi!?
Merita sau nu investit în ea? Merita sa razi si sa plangi, sa suferi, sa dai nastere
oglinzilor de roua ce reflecta recunostinta, dragoste, daruire, demnitate?.
E prea mult sau prea greu pentru o inima de om ce s-a dovedit, în multe randuri,
curajoasa?
Nu ca as putea uita imi e fica, pentru ca nu se va intampla!
Dar mi-e teribil de frica sa nu fiu inramata în tabloul unei amintiri prafuite, fie ea
chiar si perfecta.
Ce-mi sta, Doamne, in putere sa fac?
Cum sa traiesc intr-o iume in care nu-mi pot gasi implinirea si linistea?
Au vreau decat sa iubesc si sa fiu iubita în uitaraa da sinat