Renuntare
Poezie de toamna
Am renuntat de mult la tot
As vrea sa zbor dar nu mai pot
Si sufetul mi-e trist sarmanul
De-aţi stii de cand E-aproape anul.
O ce n-as da sa fi scuțit
Sarmane sufet chinuit.
Ai meritat o alta soarta
Eu ti-am gresit, o stiu, ma iarta.
Tu te-ai lasat în voia mea
Eu ti-am promis în dar o stea.
1 mai aduci aminte frate?
Era acolo sus, departe.
Doi ani am incercat intruna
Si martor ocular mi-e luna
Caci gandul si privirea mea
Erau acolo sus la ea.
Pierdut in noapte si visari
Tu o chernai a fel ca mine
Dar ea sclipea în nopti senine
Acolo sus în departari.
Ce ganduri triste, ce senzatii
Cand ea pleca prin alte constelații
Si la taifas statea cu sori si stele
Nici nui pasa de ofurile mele.
S-o tinem pentru noi am vrut
Si cate sacrificii n-am facut
Dar a plecat si totul s-a sfarsit
Ea spera sa ajunga-n infinit
Și ca sa nu iungesc povestea
Caci m-am cam saturat si eu
Pe-o fat-o confundam c-o stea
Si-asa m-am amagit mereu.
Asa a fost acum o toamna
Candia o vaca i-am zis doamna,
Și nu s-a ofensat deloc
C-asa e price dobitoc.