Fantezii Erotice

Draga jumal, mai lasa-ma sa fiu patetica cateva minute aici, în paginile tale
slenlioase, in dimineata aceasta ploioasa de octombrie. Inainte de a-mi relua
indatoririle de femeie, de mama, de zi cu zi, ingaduieste-mi sa visez putin. Ma
intrebi ia ce as vrea sa visez? La fericire, jumnalule. Stii tu, fericirea aia pura,
dezinteresata, fericirea neconditionata. Te rog insa ceva... nu-mi cere sa imi
amintesc ulima oara cand am fost fericit, caci s-ar putea sa imi aduc aminte. Si
atunci as incepe sa plang, sa ma iamentez, si sa ma intristez.

Vezi tu, jurnalule, ce prosti suntem noi oamenii? Oare cine ne-a pedepsit sa simtim
amara placere a fericirii abia atunci cand nu o mai avem? Mai tii minte toate
diminetie cand ma trezeam vesela ciipind ca o vrabiutza, plina de siguranta ce
mi-o dadea impresia ca am totul, ca nimic rau nu se putea intampla? Cum puneam
cafea in fitru, aprindeam tigara, si stateam la taclale pe net, pe mobil, pe fix,
inconjurata de aura mea de asa-zisa bunastare? Cum credeam cu tarie în mine, în
viata mea perfecta, în iubirea mea indestructibila? Un zambet imi incolteste în coltu
buzelor... ce fraiera, ce iraiera eram. A fost de ajuns atat de putin, atat de putin ca
lotul sa se naruie ca un castel de nisip, în mii si niiarde de fre arginti. Apoi, nu imi
mai amintesc mare lucru. Stiu doar că priveam uita de ia fereastra dormitorului
meu. Cum indraznea vecina de la 5 sa intinda rutele cand eu sufeream de moarte?
Cum indrazneau soferii sa claxoneze cand inima mea sangera? Dar copii cum de
se jucau asa veseli n parculet, cand eu imi doream doar sa dispar? Cum de lumea
inca exista, cum de viata mergea inca inainte, cand a mea se sfarsise? Incredibil
draga jurnalule, cat de egoista am putut fi atunci. lar zambesc... caci am crezut ca
o sa inor, eram sigura de fapt ca o sa mor. Si iata-ma acum, bine sanatoasa si
ntioritoare.

Asa a zis si maicamea... fat, din dragoste se moare doar in carti si in filme.

Si a trecut o primavara cumpila, o vara interminabila... Prietena mea s-a
indragostit, copilul a intrat la scoala, mata s-a mutat ia tara, viata s-a scurs ca de
obicei, nimeni nu a murit, nu s-a sinucis, nu si-a taiat venele, nici o drama nu mi-a
umbrit existenta. în oglinda sunt tot eu, în zilele rele imi analizez fiecare rid si por, in
zilele bune imi admir ochii mari, caprui si limpezi, tiviţi de gene lungi, sunt aceeăsi,
cum de nu se vede pe fata mea suferinta? Cum de nu scrie pe fruntea mea cu
rosu SUFAR? Cum de imi pot continua mizera mea existenta ca o ipocrita? Cum
de pot privi Ia copii abandonati, la cersetorii ce traiesc în cutii de carton, la batranii
ce nu au bani de o aspirina, la marne ce nu au un biberon de lapte pt pruncii lor?
Cum de inca, inca mai cred ca mica mea drama existentiala este mai covarsitoare
si mai importanta decat orice alta suferinta umana?

Si totusi, uneori inteleg... uneori egoismul meu se retrage usor, usor... lasand sa
respire intreaga mea compasiune pentru alte suferinte. Atunci respir adanc, si sa
vezi jurnalule cum ma imbarbatez, gata, viata merge inainte, eu sunt inca tanara,
frumoasa, o sa fiu fericit iar... sa mori de ras nu alta, ma tine doar cateva minute.

Din fericire insa... nu sunt singura. Jurnalule, am uitat sa mentionez asta. Ca sunt
nesimtit de norocoasa. Ca ma iubesc atatia oameni. Biata mama, care mi-a
suportat toate angoasele si crizele de personalitate. Sormea saraca, care vine
mereu sa ma ajute, desi mult mai mica, atat de inteleapta, de practica si de
pragmatica. Si micul meu baietel, care îmi inconjoara gatul cu bratele lui caldute si
subirele, alintandu-se cu glasul lui pitigaiat.. "mami, marmi... "Si bineinteles iubitul
meu cu ochii verzi ca o tmare furioasa, atat de tandru, atat de iubitor, atat de
devotat, atat de ranit de frustrarea ce ii macina, aceea de a imparti inima mea cu o
aita iubire. O iubire pierduta... o iubire neimplinita.

Da jurnalule, stiu e tarziu... ahhh, a trecut de pranz... Crezi ca o sa citeasca cineva
randurile astea? Crezi ca o sa ma judece cineva? E doar viata... e doar o femeie
obisnuita care sufera iubeste și traieste Pe cine ar putea interesa asta?