Fantezii Erotice

floarea era singurul Jucru ce schimbase incăperea...şi o schimba:
complet...se simțea atât de vulnerabil ştiindu-se privit...toare când a intrat «
aici? Numai ea trebuie să fi fost...de ce dormea? De ce? ", gândurile îi zbura
nebune..."trebuie să fie a lui, trebuie să o aibă...iar se simiea invadat q
dorințele carnale de care incercase să se desprindă...oare e bine? Şi totuşi
sa nu e o copilă”...o simţise când nu fugise din imbrațişarea sa...o bătaie
uşoară în canatul uşii îl readuse la realitate...e ea.
- Ran-sant
"Nu era ea...e doar domnul Nagata..." - Puteţi intra.
- Domnule Ran, dacă se poate să veniți cu mine să vedeţi sediul firmei şi
biroul în care veţi lucra de săptămâna viitoare.
Ceru câteva minute, se îmbracă, îşi stropi faţa cu aftershave şi lasând
descheiat gulerul cămăşii de culoarea spicului de grâu, deschise uşile
glisante şi se grăbi spre living-ul în care îl aştepta domnul Nagata...dar
gândul îi zbura la Kumiko...tunde e ea? "...nu îşi îngaduia să întrebe, aşa că
i! urmă la maşină pe Nagata şi se pierdură amândoi pe serpentinele ce
coborau spre oraş.
"A plecat...şi eu m-am ascuns de el, mă căuta...am văzut că mă căuta..."
Kumiko, zâmbea gândindu-se Ia el, *o să îl aştept în camera lui...vreau să îi
simt buzele atingându-le pe ale mele"...păşi peste pietricelele albe ale
potecilor grădinii, se apropie de spaţiul amenajat aproape de zidul grădinii,
rase o linie peste nisipul aranjat amintind de oceanul ce înconjură Japonia şi
apoi se pierdu în spatele telor de flori ce se pregateau să înțlorească şi
pătrunse în livadă...Ipoate îl voi aduce aici când va fi plin de flori... sahura..."
Vizita nu îl mulțumise deloc, ru îi păsa de birou, nici de firmă şi răspunse
oarecum absent la întrebările puse. Mulţumi pentru toate, însă gândurile îi
erau deparie, la mica floare de cireş de pe masă, la ea...acea ființă a
Orientului care îi acaparase total simțurile...aştepta ca un copil să se încheie
reburile plictisitoare şi să se poată gândi iar la 1joacă”...Cele câteva ore i
s-au părut un adevărat chin şi totuşi cuvintele lui Nagata-san au venit ca o
izbăvire. Drumul de întoarcere parcă nici mu mai conta...aceleaşi
serpertine...il rugă tofuşi să oprească şi îi spuse că vrea să se plimbe puțin.
Verdele crud şi aroma de betişoare parfumate arse în altarul micului templu
invitau la reverie, Ran se lăsă in voia gândurilor...se simțea slăbit, fără
chef...nici nu mai ştia dacă va reuşi să se ridice la aşteptările noului său
şef...lrebuia să o aibă, trebuia să fie a lui...pentru o noapie, O zi, O
săptămână...nu contează, dar trebuia sa fie a lui
Fără să vrea paşii l-au purtat spre livada de cireşi, potecile răsunau sub
paşii săi apăsați. "Câtă linişte şi minunăţie gândea...", prinse în palmă câteva
petale smulse de vânt... "un lucru atât de eferner şi totuşi care ascunde atâtea
simboluri si frumusețe"...era prima dată când vedea pe viu un festival creat
de natura şi era copleşitor...oticial abia peste două zile urmau să apară
invitaţii Ia contemplarea cireşilor înfioriți şi el se simțea oarecum un thof,
pentru că se bucurase deja de acest spectacol fără zgomotul de glasuri şi
blițuri ale aparatelor foto. Se simțea rastăfat.
Căldura care îi invadă palma îl trezi...era Ea, Kumiko a lui...oare mu se
grăbea să îi spună "a lui"? Dar m mai conta...mâna ei se odihnea peste
petalele de cireş pe care de ținuse în palmă...pielea ii era la fel de
catifelată...0 privi şi îi spuse:
- Ai obrajii roşii ca cireşele coapte.
Ea râse.
- Aceşti cireşi nu vor face fructe, singurul dar în această existență sunt
florile, cu ele ne bucură clipele şi ne aduc dragostea şi liniştea.
Ran mu îi mai asculta vorbele, o cuprinse în brațe şi îşi ascunse chipul în
părul lung şi negru... sărutand-o pe gâtul alb şi catitelat... închise ochii şi visa
la gheişa _Iui..."Kumiko...Kumiko..." şoptea numele ei precum în vechile
legende japoneze pescarul îndrăgostit de fiica Împăratului Mării, o chema cu
ultimele puteri inainte de a deveni cocor...se simțea plutind şi se desprinse
din vis lipindu-şi buzele de ale ei...erau moi, subțiri şi delicate. Le apăsa
gustând dulceaţa lor şi o strângea în brațe pe Kumiko...fără să vrea atinse
unul din pomi şi o ploaie de petale se abătu asupra lor făcându-i să
izbucnească în râs...a luat-o de mână şi au trecut de micul pavilion al
grădinii...O casă micul, construită in acelaşi stil inconfundabil îi
aştepta... ugoara glisare a uşilor îi deschise o încăpere cu vedere Ia livadă.
- E locul în care îmi place mereu să stau, să privesc cireşii...într-un fel e
"grădina mea secretă” cum spuneţi voi...i şopli Kumiko trăgându-l după ea
Lăsară uşile deschise şi vântul primăvăratic purta cu sine petale ce
poposeau pe. frupurile lor semi-dezgolite...se dezbrăcau încet savurând
fiecare parte a corpului...buzele lui poposeau pe linia gâtului, apoi coborau în
jos pe sânii fragezi pe care îi putea cuprinde în palme...]i gusta pe fiecare în
parte, urca spre stârcurile obraznice sarutându-le, apoi le lăsa în pace şi
alinta pielea moale a sânilor...o simiea oftând şi işi lipea buzele de ale ei
vrând parcă să o soarbă. Simiea cum mâinile micuţe îl dezbrăcau şi se lăsă
răsfățat...se opri să guste o petală ce se odihnea leneş pe pielea umărului ei
şi în locul ei rămase o urmă mică roşie...o pecete a buzelor lui... Nu se putea
opri să ru sărute, să nu o mângâie...coborând de Ia buze spre sâni, urcând
iar...O săruta apăsat mându-i parcă respirația în timp ce cu palma dreaptă îi
frământa un sân, îl prindea strângând încet, apoi urca cu degetele spre
sfârcul întărit, îl ocolea în rotocoale largi şi apoi îl acoperea cu
gura...Kimono-ul ei înflorat zăcea desfăcut tnai jos de brâu şi pielea albă îi
incită şi mai mult simțurile...se pierdu sărutând în foşnet de mătase şi
scâncete stinse... Kumiko i se dăruia cum nici o altă femeie mu o făcuse, de
parcă îl aşteptase numai pe el...de parcă trupul ei mic ca de copilă îşi dorise
să se desfacă asemeni unei flori de cireş în braţele lui
Rămasă goală sub privirile sale, fata îl privea un pic ruşinată, îi indepărtă
mâinile sărutându-le pe fiecare în parte şi o înănțui cu brafele Iui...îi simțea
căldura, parfumul şi moliciunea plăcută a trupului... Kumiko era aparte,
fragilă şi totuşi sigură pe ea...o lăsă uşor peste kimono-ul înflorat şi o
surprinse sărulându-i coapsele. Avea un parfum aparte, mai dulce şi mai
in...urcă cu gura întredeschisă spre floarea ei de cireş şi sărută labiile mici
rozalii...Pata de păr negru îi ascundea acum privirea însă ştia că e pe
drumul cel bun...O săruta încet, simțind cum se deschide...gusta cu vârtul
limbii aroma trupului ei şi işi lăsă buzele să se umezească cu dulcele ei
nectar...nu se grăbea deloc şi o simțea cum tremură şi scânceşte.. mâinile ei
se jucau prin părul hui blond, în timp ce buzele nu lăsau decât gemete subliri
să le părăsească.
Se opri puțin doar cât să îşi strecoare limba printre labiile uşor
umtlate...gustul ii amintea de petala de cireş culeasă de pe umărul ei, iar
clit-ul micuţ ce se zărea avea aroma unei migdale. Îl inconjură cu toată
atenţia lui, în timp ce degetul arătator o pătrundea delicat...o simi
incordându-se puțin apoi interiorul ei fierbinte îl primi cu totul...ii muşca cu
buzele clit-ul, îl lovea cu limba...sulia peste el şi se oprea sugându-! cu
poftă.
-" Te vreau...nu te mai juca cu mine...
Deşi mu ştia perfect japoneza, îi ghicise vorbele chiar înainte să fie
rostite...Simţi mâna ei mică pe penisul ui, Kumiko îl mângâia culisând
pielea...se întărea cu fiecare mişcare...ii îndepărtă mâna şi îl plimbă peste
labiile umede, apoi o pătrunse...capul vinețiu se pierd între petalele moi şi
fierbinţi, apoi se lipi de trupul ei şi o pătrunse cu totul... Ran simţi mușcătura ei
în carnea umărului său şi se opri puțin... însă buzele ei le căutau pe ale lui şi
începu mişcări lente de du-te-vino...O săruta, în timp ce intra şi ieşea iar şi
ar...Îi acoperea în săruturi gemetele...coapsele ei i! cuprinseră şi sânii micuţi
se striveau sub pieptul lui...era minunat.
Ran se opri şi ieşi din ea numai ca să o aşeze deasupra lui...o vedea cum i
cuprinde penisul erect cu mâna şi apoi se lasă peste el uşor centimetru cu
centimetru...acum ea îi ghida mişcările şi senzaţiile...se rotea din şolduri,
apoi se oprea şi îşi continua "dansul" cu mişcări înainte-înapoi... Palmele lui
se jucau cu sanii cu sfarcuri ridicate...degetele le mângâiau pielea fină,
strângeau ca pe nişte bobițe sfârcurile... Mişcările erau tot mai repezi, o
simfea cum se apropie de clipa în care va pluti asemeni unei flori de cireş
purtate de vânt...voia să fie acolo, alături de ea în acel zbor...se ridică uşor
şi mâinile lui o inlănțuiră ca într-un leagăn...se aseză pe vine şi o lăsă uşor
pe Kumiko în jos...trupul ei alb acopere kimono-ul plin de culori...coapsele ei
se odihneau pe şoldurile lui şi inteți mişcările...o pătrundea adânc din ce în
ce mai repede...apoi oridică şi brațele ei îi cuprinseră gâtul, buzele se uniră
cu poftă şi mâinile lui o ridicau, apoi o lăsau să coboare iar în penisul său...i
plăcea această nouă mişcare... contactul cu aerul rece apoi cu fierbințeala
ei...5imțea că nu va mai reuşi să reziste prea mult.
Kumiko gemea în timp ce el intra şi ieşea din ea...palmele ei se sprijineau pe
hârtia uşii glisante şi plăcerea urca abrupt şi grăbit...tincă puțin, încă puțin"
işi spuneau amândoi...Ran o ridică iar şi apoi se afundă în ea, îi prinse
buzele şi o strânse lipit de el...o scurtă mişcare din şolduri şi amândoi
pluteau... geamătul fiecăruia se stinse în acel sărut lung...erau acum doar
două flori de cireş plutind purtate de vânt peste livadă, peste Marea Japoniei,
spre cerul vegheat de Amaterasu.
Plăcerea se stingea treptat...vântul le răcorea trupurile...se întinseră
amândoi inveliți de himono-uri şi priveau sărutându-se cireşii în
floare. .cireşii din grădina uitată pe una din colinele de la marginea
Kyoto-ului
Sfarsit