Fantezii Erotice

Vederea de la fereastra etajului 98 I-a fascinat întotdeauna. Acel puls incredibil cu
care viața se zbătea în diferite forme ia picioarele iui. Parcă era o vedere din
Liliput, cu vapoare minuscule, taxiuri ca nişte gândacei galbeni, alerți şi forme
umane reduse ia dimensiuni de virgule.

Se simţea un privilegiat al sorii

Şi, pe urma, era ea. O descoperire întâmplătoare, ca mai toate marile lui

experienţe. A întins mâna atingând-o, oprind pentru o clipă curenti vieţii care o
ducea într-o direcţie opusă.

Ochii, ca întotdeauna ochii, l-au vrâjit din prima clipă. Universul de dincolo de ei
era mai mare decăt foamea de viaţă din sufletul ui

lar din acel moment, pentru ei, trăirea clipei n-a mai fost la fel.

Zgomotul de cascadă aljetului de apă a fost curmat brusc de mişcarea elegantă a
gambei catifelate, când degetele au atins delicat, dar hotărât, pârghia robinetului.
Liniste dureroasă. Ultimele valuri ondulate care porniseră într-o câutare cu traseu
circular s-au oprit întrebătoare în falezele coapselor.

Statea întinsă în cada plină, ca într-un fotoliu pe care îl căptuşise cu trupul lui
Capul, aplecat uşor înapoi, şi odihnea pe pieptul lui, aproape de umar. Cu ochii
închişi, privea viaţa de dinăuntru.

Respirația micilor flăcări din corola câtorva lumânări se reflecta tremuratoare în
periele iichide ivite pe pielea ei, care se prelingeau pe obraji găt şi sâni, doar ca să
se întoarcă la apa din care se ridicaseră cu ceva timp, în formă de vapori.

Degetele ui îi urmăreau delicat arcada sprâncenei, pleoapa închisă, genele
curbate, conturul pomeţilor şi, cu gesturi nespus de uşoare, i-au atins buzele, care
s-au lăsat strivite, descoperind albeața dinţilor. Încet, foarte încet, ea şi-a ridicat
faţa spre el şi buzele lor s-au întâlnit, ingemănându-se.

Trăirea dobândea un limbaj inedit, pe care nici foamea necontenită de atingere n-o
putea explica. O senzaţie nouă, necunoscută până atunci, era imensul etect
afrodisiac pe care avea asupra lui aroma gurii ei. Saliva, partumată de respiraţie.
Brusc, şi-a aminti că în Japonia cultura sărutului respinge buzele întredeschise. Ce
pierdere. Clar, asta a fost motivul pentru care au inventat harakir-ul.

În spatele pleoapelor închise, ea a simţit brusc o nostalgie sfăşietoare pentru el.
Ciudat, îşi spuse, să simtă aşa ceva chiar într-o clipă pertectă, în care ei era atât de
prezent. Să simiă lipsa lui era pentru viitor, era un mâine, o zonă temporală când
ei nu mai era lângă ea. Dar atunci, acolo, în apa fierbinte, în clipa aceea pertecită, i
s-a părut că absența lui ar fi brusc o parte din realitatea prezenta. Carlos
Castaneda, cu poveştile lui, îi încâlcea gândurile.

Brațele ei lângă bratele lui, coate aşezate pe marginea rotunjită, antebrațe
verticale - candelabre fierbinţi, terminate cu miez de matriţă în forma de mâini
Palmele ei delicate dormeau în palmele lui mari, imagine întâmplătoare de
fotografie mişcată. Degete care se atingeau, mici animale ude, oarbe şi de-abia
născute, erau pacificate prin caldură. Unghie ovale şi netede resbirau prin pielea
ui

Undeva, prin uşa deschisă, se auzea Keith Jarrett. Concert în Kăln, anul 1975. Un
pian înnebunit de propriul lui sunet. O erotică a sublimului. Acordurile parcă
imprăştiau pe sub piele grăunțe de nisip, cu senzaţia obligatorie de îrig, deşi
stăteau întinşi în apa aproape fierbinte.

Pahare cu gin tonic, pe jumătate goale, păreau bucăţi de sticlă răcită în care
umina îşi abandonase mişcarea, într-o strălucire fară pretenţii stelare.

Cu ochii închişi, el își amintea prima lor întâhire, incredibila apropiere temporală
dintre atingere şi recunoaştere. Formă de apartenență dezlegata de rațiune.
Revenirea la echilibrul primordial. A simit instantaneu că-i va schimba numele în
"Revoluţie permanentă”. i-a spus asta imediat. Revedea zâmbetul ei neincrezator,
care parcă spunea "Pentru originaitate, îţi dau o gansăt.

şi mai amintea de nuanța catelei cu lapte, de mişcarea măinii şi dansul degetelor
cu care ea a rupt plicul cu zahăr, şi de felul cum rotea lingurița... şi de primul impuls
de gelozie, când ceaşca de porțelan i-a atins buzele.

Se spune câ unii bărbaţi recunosc imediat iubirea, iar unele femei duc lucrurile mai
bine până la capat. Nu e o regulă

Prosoapele albe, leneşe, le înconjurau trupurile.

Pentru ei nopţile erau mai frumoase decăt zilele. Ceasul deşteptator, un cadou
făcut de un prieten de afaceri cu ocazia uni stărşit de en, trona ticăind pe noptiera.
Arstatorui mare, cu irizaţii metalice, părea o insecta delicată ce se apropia tiptii de
femela speciei ui şi, într-o imbrățişare erolică de şaizeci de secunde, lega granițele
dintre ore, care acum erau şi cele dintre zile. Pe micul ecran mat din soclul de
piatră, a apărut în itere luminoase mesajul: *Fii fericit! Astăzi este prima zi din
restul vieţii tale.

Calendarul arăta 11 sentambrie 2001